România e bântuită de coduri mai ceva decât Castelul Bran de stafia contelui Dracula. Avem „Codul lui Da Vinci”, de care ştie toată lumea dar pe care nu l-a văzut nimeni. Băieţii şi fetele de la Meteo ne ameninţă cu „codurile” lor, galben, portocaliu şi roşu, de caniculă sau de ger, după caz. Avem, apoi, un nou „Cod Penal” de toată jena, care are peste 120 de dosare la Curtea Constituţională – asta ca să vedeţi cu ce guvern şi cu ce parlament ne-am pricopsit după alegerile din 2012. Mai avem „codurile lui Iohannis”, cele pe Apărare, Siguranţă naţională, Educaţie şi ce-o mai vrea dom’ preşedinte, că ar fi nevoie de-un cod pentru fiecare alegător... Mai nou, avem „codul lui Ponta”. Codul fiscal, adică. Un Cod care naşte mai multe discuţii şi dezbateri decât toate celelalte la un loc. Ar mai fi nişte Coduri de care nu-şi mai aminteşte nimeni nimic, cum ar fi „Codul bunelor maniere” sau „Codul de bună conduită civică şi politică” – de ăsta din urmă s-a ales praful şi pulberea.

Codul fiscal, pe care se poartă un război politic în toată regula între binomuri (PSD-Ponta de o parte şi PNL-Iohannis de cealaltă parte), ar trebui să fie un lucru serios, bine gândit şi bine făcut. Din păcate, nu este. Codul fiscal prevede înlesniri importante pentru mediul de afaceri şi pentru omul de rând, dar este unul cu dus-întors, lasă în aer un buget şi-aşa la limită. Mai pe înţelesul omului normal: dacă mâine Codul e aprobat, iar poimâine Guvernul Ponta pică, cei care vor urma la guvernare vor avea probleme extrem de mari în a-l pune în aplicare, pentru că reducerea TVA şi alte măsuri populist-electorale marca PSD lasă un gol în buget de vreo 15 miliarde de lei, gol cu care Uniunea Europeană nu poate fi de acord.

În ce mă priveşte, sunt de acord cu cei care cred că binomul Iohannis-PNL e obligat să accepte această provocare electorală pesedistă, făcută – cu bună ştiinţă, adică în cel mai ticălos-iresponsabil mod cu putinţă! – doar cu gândul la voturile care vor umple teşchereaua găurită de corupţie a partidului de guvernământ. Faptul că preşedintele Iohannis a retrimis în Parlament Codul fiscal nu înseamnă nimic altceva decât exprimarea unui refuz de bun simţ economic într-o primă instanţă, refuz care a doua oară nu va mai putea avea loc. Iohannis ştie lucrul ăsta, îl ştie şi Ponta, fiecare vrea să marcheze puncte politice: dacă peste un an iese rău cu bugetul din cauza Codului lui Ponta, vinovat nu va fi Iohannis şi nici măcar duplicitarul PNL, care s-a repliat în ultima clipă, criticând pe fond populismul evident al Codului chiar dacă în primă fază l-a votat. Nici Ponta nu-şi va recunoaşte vinovăţia, el va da vina pe liberali, care iniţial şi-au asumat şi ei Codul.

Este un război al populiştilor români, după exemplul populiştilor greci dinainte de alegeri. Doar că la greci atunci a fost bine, iar acum e invers, ei măresc TVA de la 13% la 23%, în vreme ce noi o scădem cu 5 puncte. Tot ce putem spera e că nu vom păţi la fel ca grecii, pentru că ar fi extrem de dureros să repetăm nişte greşeli pe care le-am făcut nu cu multă vreme în urmă. E un război asistat de o masă amorfă de susţinători ai proiectului, puşi în faţa unei alegeri imposibile: mediul de afaceri şi omul de rând au nevoie ACUM de o relaxare financiară. Ce va fi ATUNCI, Dumnezeu cu mila şi Isărescu cu rezervele valutare! Victor Ponta şi PSD mizează totul pe cartea Codului relaxant, chiar dacă ne va ieşi pe nas peste câteva luni. Am mai păţit-o, dar românii uită repede. Sacrificăm totul în acest război populist, într-un moment în care liderii Uniunii Europene încep să evalueze negativ partidele populiste din Grecia, Spania, Franţa, Ungaria şi alte ţări europene. Populiştii noştri pesedişti joacă totul, spuneam, pe cartea reducerilor de taxe, măresc lefurile (o nimica toată, dar omul reacţionează şi la creşteri, nu doar la tăieri...), dau de băut şi de mâncat la toată lumea. Nu s-a făcut niciun km. de autostradă, n-avem infrastructură, n-avem investiţii, creşte şomajul? Dă-i în mă-sa pe şoferi, cu maşinile lor cu tot, iar şomerii se descurcă ei, le dă Ponta ajutoare; investiţii? Nu ne trebuie capital străin, ne fură ăştia pădurile, gazul, petrolul, curentul, ne fură străinii ţara! E un discurs pe care-l puteţi auzi ori de câte ori aplecaţi urechea către alegătorii PSD, care l-au învăţat de la „corifeii” social-democraţi Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Ponta, Sârbu, Zgonea, Dragnea, Plumb şi toţi ceilalţi, că-s toţi la fel.

Până una-alta, în materie de bună, eficientă şi credibilă guvernare suntem pe ultimele locuri din 144 de ţări ale lumii, luate în calcul de un raport al Forumului Economic Mondial. Mai pe felii, stăm după cum urmează: locul 101 la capitolul „eficienţa guvernării”; locul 116 la „cheltuirea banilor publici”; 106 la „infrastructură”; 84 la „independenţa Justiţiei”; 109 la „încrederea în politicieni”; 65 la „sănătate”; 50 la „învăţământul superior”. Ca să înţelegeţi şi mai bine: la capitolul „eficienţa guvernării”, cel cu care se laudă premierul Ponta cel mai tare, stăm mai prost decât ţări precum Botswana, Uganda, Burkina Faso...

Şi să nu ţi se pară o aventură extrem de riscantă scăderea TVA cu 5% şi adoptarea unor alte măsuri populiste de către un asemenea guvern într-un Cod Fiscal care, cu siguranţă, ar fi meritat o soartă mai bună, adică un guvern serios şi responsabil la început de mandat?!