EDITORIAL. Cleptocraţia şi pomenologia, ştiinţă şi artă
Vinerea trecută peneliştii covăsneni s-au reactivat. Sper că nu erau chiar toţi peneliştii din judeţ cei vreo 30 de oameni strânşi să picheteze Prefectura judeţului. Şi mai sper că au şi alte mesaje decât cele pe care le-au transmis cu acest prilej Mediei locale şi naţionale. Pentru că nu despre ora la care a fost programat protestul e vorba, d-le Guruianu, şi nici despre „reaua credinţă” a unor răuvoitori faţă de „reuşita” deplină a moţiunii de cenzură peneliste în Parlament. Cum dracu, d-le Obreja, să fie o moţiune de cenzură reuşită când ea adună cu vreo 90 de voturi mai puţin decât era nevoie pentru a fi una reuşită?! Sper că jocul ăsta de-a amăgirea şi ameţeala, specific unui partid care nu ştie ce să facă nici în Opoziţie, dar nici la Putere, să se cam termine, altfel electoratul vă va părăsi pentru că nu aveţi nimic de oferit.
De fapt, acţiunile PNL nu-i conving decât pe cei din nucleul dur liberal. Şi nici pe ăia pe toţi. Restul lumii, care şi-ar dori să găsească motive să creadă în noul PNL, este încă în aşteptare. Încă! Până când, văzând ce adormire, amăgire şi ameţire domină partidul ăsta în toate structurile lui, dar mai ales în cele de vârf, va abandona şi va începe să caute alte rosturi politice, alte credinţe şi alte izbăviri.
Pentru că românii au nevoie mai mult ca niciodată de un partid în care să creadă şi care să nu-i dezamăgească, să nu-i mintă, să nu-i amăgească. Iar noul PNL nu pare a fi deloc în situaţia asta. Dimpotrivă, e tentat să-ţi facă şmechereşte cu ochiul, aşa ca Ponta: lasă băi, popor, că ne descurcăm noi...; numai că Ponta are ce oferi, are pomeni şi mijloace de susţinere pe care nici nu le bănuiţi, în vreme ce voi... Ce aveţi voi de oferit în afară de o „altfel de politică” promisă de preşedintele Iohannis şi dezbrăcată, în cea mai mare parte, odată cu paltonul prezidenţial ghinionist? Doar promisiuni, nimic altceva. Iar românii s-ar prea putea să se fi săturat de promisiuni. Programul de guvernare cu care se tot laudă „premierul din umbră”, Cătălin Predoiu, nu va putea oferi niciodată mai mult decât pomenile guvernamentale propagate de PSD şi Victor Ponta. O „altfel de politică” n-are sens câtă vreme electoratul nu vede, nu aude, nu simte acţiune şi sinceritate în acest demers.
Ce vreau să spun este că moţiunea de cenzură cu care vă lăudaţi a fost un eşec răsunător. Aţi demonstrat că depindeţi de partiduleţul unui general „de aţă” veleitar, unul pe care niciun român n-ar trebui să dea mai mult de-o ceapă degerată. Fără Gabriel Oprea şi UNPR-ul lui nu ajungeţi la Putere decât la alegerile din toamna anului viitor. Până atunci... Multă sănătate şi fericire, vă veţi oftica şi veţi juca bătuta pe loc, acompaniaţi de orchestra de coarde politice a duetului Ponta-Oprea. Iar dacă România stă în „oastea de strânsură” a lui Oprea, e de rău spre foarte rău!
Dar hai să presupunem c-aţi fi reuşit să adunaţi câte voturi v-ar fi trebuit ca să-l dărâmaţi pe Ponta şi-ai lui. Ce-ar fi urmat? În mod normal, ar fi trebuit să vă băgaţi la guvernare. Să reluaţi, adică, un obicei nenorocit, greţos până la vomă, acela al negocierii de funcţii şi posturi pentru voi şi-ai voştri. Ar fi urmat să-i daţi afară pe-ai lor şi să-i puneţi pe-ai voştri. O treabă normală, să zicem, dar pe care politicienii români au compromis-o în totalitate. Aţi fi fost voi, liberalii, pregătiţi pentru tot circul ăsta? Aţi fi fost pregătiţi să împliniţi noianul de promisiuni electorale cu efect economic pervers pornite, unele şi împlinite de Ponta? Sau aţi fi fost nevoiţi să mai tăiaţi din „macaroana” politică întinsă electoratului naiv de specialiştii în manipulare ai PSD?! Gândiţi-vă puţin la ce v-ar fi aşteptat şi la cât de nepregătiţi sunteţi să faceţi faţă rolului de „îngeri ai dulcii răzbunări”, pe care vi l-aţi mai asumat dar pe care nu l-aţi dus niciodată până la capăt.
Aşa încât, dacă-mi daţi voie, aş zice că adevărata reuşită a moţiunii voastre de cenzură e că... n-a reuşit. Nu-mi dau seama când veţi fi pregătiţi de guvernare, dar poate până atunci veţi reuşi să-l activaţi, să-l mobilizaţi, să-l treziţi la viaţă şi la acţiune şi pe preşedintele Iohannis. Oricum, nici el nu pare foarte convins c-a sunat ceasul unei adevărate guvernări liberale, adică una de durată şi de succes, care să-i convingă pe români că liberalismul, chiar dacă se mai împiedică în corupţi şi scandaluri, e singura cale spre o societate normală.
Pentru că, dacă o daţi din nou în bară, s-a dus dracului liberalismul în ţara asta, va reveni în forţă cleptocraţia pomenilor patronată, de 25 de ani încoace, de Iliescu-Năstase-Tăriceanu (ăsta n-are nicio vână liberală în el, respiră socialism prin toţi porii...)-Ponta şi va demonstra că „pomenologia” este nu doar o ştiinţă, ci şi o artă izvorâtă din lecţiile politico-civice predate de FSN-ul lui Iliescu şi Roman la mineriadele de la care tocmai s-a împlinit un sfert de veac nenorocit.