E o întrebare cu răspuns previzibil pentru oamenii „corecţi”: toţi avem nevoie de pensionari, ce ne-am face fără ei? De la cine ar mai învăţa copiii şi nepoţii marile taine şi înţelepciunea nesfârşită a vieţii? Cei mai sinceri ar mărturisi că, în lipsa unor grădiniţe şi a unor salarii decente, nu s-ar descurca dacă bunicii n-ar avea grijă de copiii şi nepoţii lor. Am citit undeva că întreaga evoluţie a fiinţei umane s-a bazat pe răbdarea, grija şi disponibilitatea la efort a bunicilor, care au oferit părinţilor timp să creeze, să deprindă meşteşuguri, să-şi dezvolte aptitudini.

Sunt convins că şi clasa noastră politică este profund îndatorată bunicilor, bătrânilor în general. Politicienii rostesc cele mai frumoase discursuri pe tema asta, dând întotdeauna impresia că nu mai pot de grija pensionarilor. Dacă am reuşi să intrăm în intimitatea gândurilor lor, am descoperi însă o judecată mult mai rece şi nemiloasă în ceea ce-i priveşte pe bătrâni, judecată în care cel mai bun lucru care s-ar rosti ar fi ceva legat de „răul necesar”.

În trimestrul 4 al anului 2013 numărul pensionarilor ajunsese în ţara noastră la 5.393.000. Adică mai puţin faţă de acelaşi trimestru din 2012 cu 62.000 de persoane. Când „răul necesar” scade la numărătoare, bugetul alocat pensiilor se simte uşurat. La fel, bănuiesc, miniştrii care îl administrează. Cu toate scăderile astea naturale, însă, aflăm de la tânăra doamnă ministru de Finanţe că pensionarii nu şi-ar mai putea primi pensia dacă premierul Ponta ar renunţa la nenorocita taxă de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. Aceşti câţiva eurocenţi, traduşi în vreo 50 de bani pe litru la pompă, rezolvă întreaga filozofie a politicilor sociale şi economice ale celui mai cinstit guvern al României de la paşopt încoace. În aceşti 7 eurocenţi stau pensiile, ajutoarele de şomaj, indemnizaţiile mamelor şi cele pentru handicapaţi. Fără acest larg orizont de gândire economico-financiară Pontiană, România ar intra în incapacitate de plată cel puţin la nivelul pensiilor şi celor înşirate ceva mai sus.

Culmea este că, din toată lecţia asta de manipulare politică servită pe toate canalele Media de dimineaţă până seara de echipa guvernamentală, nimeni nu înţelege nimic – ceea ce presupune existenţa unui adevărat maestru în arta manipulării, eu bănuind că acesta ar fi chiar Victoraş Viorel Ponta. Premierul zice că miliardele de euro din acciza de 7 eurocenţi se vor duce la construirea de autostrăzi (chestia asta cu autostrăzile dă bine întotdeauna la marele public călător), în timp ce ministrul Ioana Petrescu susţine că fără banii ăştia pensionarii nu şi-ar mai primi pensiile... Paralelă cu subiectul, d-na ministru al Muncii face socoteli şi este foarte fericită că 234.000 de pensionari vor primi o pensie mărită cu 60 de lei pe lună în medie. Se trece sub tăcere, desigur, că guvernul Ponta 3 îndreaptă un calcul greşit al guvernului Ponta 1, după ce Curtea Constituţională a hotărât că nişte birocraţi nepricepuţi se încurcaseră în meandrele unor cifre cu virgulă, deci greu de mânuit cu bilele pe abac. Asta nu l-a împiedicat pe premier să-şi aroge „mărirea” câtorva sute de mii de pensii, sperând în mintea lui că ele se vor transforma în tot atâtea voturi pentru PSD la alegerile din acest an şi din anii viitori. Alt calcul greşit din cel puţin două motive: nu toţi pensionarii pot fi manipulaţi atât de uşor şi, în al doilea rând, bătrânii mai au o „calitate”: uită destul de repede şi bunele, şi relele...

Ca să nu mai vorbim că majorarea asta electorală de pensii se va topi ca o lumânare la căldura soarelui când, de la 1 aprilie, curentul electric îşi va mări preţul, gazul metan o va lua şi el în sus, iar motorina şi benzina vor costa cu 7 eurocenţi mai mult pe litru, toate acestea atrăgând alte şi alte scumpiri, pe tot lanţul produselor necesare traiului zilnic. Să mai spun că o persoană dintr-un cămin de bătrâni este întreţinută de guvernul României din mirabila sumă de 8 lei pe zi, casă-masă-căldură-asistenţă medicală? Se înţelege că bătrânii din aceste cămine, singurele pe care şi le permite statul român atât de creştin şi atât de democrat, nu au decât un acoperiş deasupra capului, restul sunt doar pe hârtie.

Sunt în stare să înţeleg şi chiar să accept că premierul Ponta n-a găsit alte soluţii. Cu o condiţie: să înceteze să ne mai creadă proşti, orbi, surzi, idioţi. Nu suntem chiar toţi atât de naivi încât să nu recunoaştem o manipulare care s-ar observa şi de pe Lună. Şi-apoi, oamenii sunt conştienţi că la întrebarea din titlu mai există un răspuns: de pensionari au nevoie – dar numai în campaniile electorale! – toate guvernele României, pentru că toate se bazează pe o masă de manevră care numără, cel puţin teoretic, peste 5 milioane de voturi.