Uite şi-o veste bună: Forumul Civic al Românilor din HarCov cere partidelor să găsească, măcar în Covasna şi Harghita, candidaţi credibili pentru alegerile parlamentare de peste două luni. Credibili şi necompromişi.

De ce zic că-i o veste bună? Pentru că apelul Forumului înseamnă asumarea unor responsabilităţi într-o luptă politică de care a încercat multă vreme să stea departe. Ani la rând, Forumul şi ONG-urile care-l compun au acţionat oarecum în ilegalitate, s-au ferit să se afle în prima linie a luptelor politice, pentru că nu politica era treaba lor. Dar fără politică nu se mişcă nimic în ţara noastră, astfel încât liderii societăţii civile româneşti din cele două judeţe plus Mureş s-au gândit să se adapteze noilor realităţi.

E o veste bună chiar dacă la ora asta eu nu-mi prea dau seama dacă societatea civilă românească este pregătită pentru o asemenea luptă. Cred că este nevoie de oameni de anvergură, iar asemenea oameni se găsesc greu. E nevoie de oameni pregătiţi să-şi asume o luptă extrem de dură pentru conservarea istoriei şi identităţii românilor din Harghita şi Covasna. Dispune societatea civilă românească din HarCov de nişte oameni bine pregătiţi, care să-şi şi dorească să intre în jungla luptei politice? E drept, legăturile mele cu Forumul şi oamenii lui sunt destul de sporadice de-o vreme-ncoace, dar înclin să cred că astfel de oameni sunt foarte puţini la noi. Pot fi contrazis doar cu exemple concrete.

Şi-ar mai fi ceva: drumul spre Iad e pavat aproape întotdeauna cu cele mai bune intenţii... N-au trecut decât câţiva ani de când ne închinam unor „sfinţi” tineri din marea politică, unii precum Ponta, Şova, Ghiţă... Ce s-a ales de ei, ce sunt ei acum, ce şi pe cine mai reprezintă ei acum!? Nu vreau să-i descurajez pe iniţiatorii Apelului către partidele politice, vreau doar, ca unul care-a văzut şi-a trăit multe, să-i pun în gardă: în momentul în care aţi ales calea intrării în luptă, aşteptaţi-vă la pierderi! Asupra voastră se vor năpusti, pe bună sau pe ne bună dreptate, toate patimile şi frustrările proprii unui politicianism românesc deşănţat, cu care nu sunteţi familiarizaţi.

Vestea este, totuşi, bună pentru că eu unul m-am săturat de politicieni versaţi şi versatili. Parcă mi-aş dori oameni noi, fie ei şi nepricepuţi. Doar cinstiţi, deştepţi şi necompromişi să fie. Plus: pregătiţi şi capabili să lupte. Pentru că am văzut destui cinstiţi şi deştepţi şi necompromişi care n-au reuşit să se facă auziţi într-o luptă politică nemiloasă, obositoare, dăunătoare psihicului. Politica nu-i pentru oricine, dac-aş fi ministru al Învăţământului aş introduce în liceu o materie obligatorie: politica. Să înveţe elevii ce-i aia, de unde se-apucă şi cu ce se mănâncă fructul ăsta otrăvit. Nu doar teoretic, dintr-un manual, ci şi practic, să-i asiste pe „marii” politicieni în nişte campanii electorale sau să înveţe să doarmă prin nişte cabinete din Palatul Parlamentului.

Ca să n-o lungesc: foarte bună iniţiativa Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Şi ca să fiu, ca întotdeauna, sincer cu prietenii mei de la Forum: nu cred în succesul acestei iniţiative. Veţi fi carotaţi şi din exterior, şi din interior. Dar e bine că aţi lansat acest apel, poate că îl vor citi sau auzi nişte politicieni care îşi pregătesc intrarea într-o nouă guvernare. Poate că îşi vor da seama ce prăpastie îi desparte de societatea civilă, adică de oamenii normali ai acestei ţări. Şi poate că vor încerca să astupe cumva această prăpastie. Nu doar cu bune intenţii, ci şi cu asumări concrete ale spiritului civic. Există, din câte îmi dau seama, la toate partidele o „nuanţă” civică. Rămâne ca această nuanţă să reziste presiunilor de tot felul şi să devină o calitate.

Nu ştiu, la ora asta, dacă Uniunea Salvaţi România are o organizaţie în Covasna. PNL şi PSD s-au declarat întotdeauna „deschise” colaborării cu societatea civilă. Vorbe frumoase au fost multe, faptele au lipsit. Vorbesc despre aceste trei partide pentru că între ele se va duce lupta pentru supremaţie în viitorul Parlament – PMP e la limita celor 5%, iar UDMR va rezista, cu siguranţă, tentaţiei de a-şi aşeza pe un loc eligibil un reprezentant al societăţii civile româneşti. E doar o părere, alegerile sunt încă departe şi multe se mai pot întâmpla, dar nu cred într-o schimbare majoră a simpatiilor şi antipatiilor electorale până la alegeri. Dacă vor persista în ideea de a-şi pune avion pe casă, „civicii” români nu vor avea foarte mult de ales – asta dacă nu cumva partidele îi vor trata, ca de obicei, cu multă atenţie în presă şi cu sictir în alcovul fără de care nu devii om politic...