Petre Ţuţea spunea cu tristeţe înainte să moară: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”. Îl completează alt monstru sacru al neamului românesc, Constantin Brâncuşi: „V-am lăsat proşti, vă găsesc şi mai proşti”. Or mai fi valabile vorbele astea în anul de graţie 2014? Şi-apoi, ce caută ele într-o scriere despre rostul şi rolul Bisericii într-o campanie electorală?

Răspunsuri: poporul lui Ţuţea, Brâncuşi şi, cu voia dvs., Cioran trăieşte încă în spaţiul carpato-danubiano-pontic. N-a pierit, s-a transformat doar, s-a adaptat din mers realităţilor. Ar fi o imensă greşeală, izvorâtă dintr-un şi mai imens orgoliu naţional, să credem că ne-am lecuit de prostie, ticăloşie, hoţie, minciună, lene, preacurvie sub toate formele ei şi toate celelalte păcate capitale de care Biblia şi preoţii adevăraţi, cu har şi chemare, încearcă să ne îndepărteze. Nu ne-am lecuit, dar am învăţat să le folosim pe toate în interesul nostru. Pentru că poporul lui Ţuţea este unul inteligent, şmecher şi oportunist. Un asemenea popor nu moare, nu se predă şi nici nu abandonează, se salvează întotdeauna, găseşte întotdeauna aliaţi şi condiţii de supravieţuire.

Ce legătură are „poporul de idioţi” al lui Ţuţea cu Biserica Preafericitului Daniel? Păi are, şi nu doar una. În campania electorală pentru Prezidenţiale legăturile astea au fost mai evidente ca oricând. Iată doar un exemplu: un preot de la nu ştiu ce mănăstire a făcut un apel, pe care l-a şi publicat, către credincioşii ortodocşi să-şi doneze organele, pe ale lor sau pe ale celor apropiaţi, aflaţi în moarte clinică, doar tot unor ortodocşi. Exclus să iei o inimă de mort clinic ortodox şi s-o donezi unui suferind catolic, reformat sau musulman. Dacă asta nu-i prostie pură, atunci e o formă avansată de ticăloşie în numele Domnului.

O să spuneţi că e o manifestare singulară, o excepţie de la regulă. Poate că aşa e. Dar ce-o fi cu rugămintea înalţilor prelaţi către credincioşii ortodocşi: „Votaţi pe cine vreţi, numai român ortodox să fie şi să-l cheme Victor Ponta”. Sigur, numele putea să lipsească, a şi lipsit din multe asemenea îndemnuri, dar era clar că luteranul neamţ Iohannis nu era ortodoxul român Ponta. Pentru fanaticii BOR, cea mai mică aluzie electorală devenea ordin. Aşa a reuşit Victor Ponta să culeagă 5 milioane de voturi, altfel se făcea de râs şi mai rău.

Numai că românii s-au săturat să fie manipulaţi politic şi de Biserică şi, idioţi sau nu, s-au răsculat împotriva minciunilor şi agresiunii Puterii, dar şi împotriva Bisericii. Iată ce lozinci citeam în noaptea votului final din 16 noiembrie la demonstraţiile de susţinere sau protest, nu se ştie exact ce erau, din marile oraşe ale ţării: „BOR! Câţi arginţi ai primit pentru sufletele noastre?”. „Opriţi finanţarea cultelor religioase!”. Şi altele în acelaşi spirit. Sigur, dacă am fi nişte Adrieni Severini am striga că ăştia sunt nişte lepădături neo-naziste, legionare, care au pus la cale o lovitură de stat. Dar nu suntem, cel puţin nu cititorii acestui ziar, aşa că trebuie să găsim alte explicaţii pentru răscoala generaţiei cu cheia de gât împotriva agresiunii partinico-bisericeşti.

Explicaţia o pot găsi şi eu, dar prefer să redau opinia unui om al Bisericii, chiar dacă greco-catolic (avem acelaşi Dumnezeu, nu?!). Acest preot crede că problema ierarhilor BOR nu este neapărat aceea că s-au implicat în acţiuni politice – o fac şi alte biserici, cea catolică din Polonia a fost foarte activă împotriva comunismului, preoţii ucraineni au fost alături de oameni pe Euromaidan, iar biserica greco-catolică din ţara noastră a fost pe faţă împotriva comuniştilor după război. Problema e că aceşti ierarhi ortodocşi au susţinut un candidat la Preşedinţie-premier nu pentru meritele pe care le-ar fi avut, ci pentru că s-a născut ortodox şi pentru că au primit bani de la Guvern în sprijinul acestei susţineri.

De acord cu acest preot greco-catolic. Tot ce au făcut unii preoţi ortodocşi (admit că nu trebuie băgaţi toţi în aceeaşi oală) n-au făcut de capul lor, au fost „binecuvântaţi” cu preafericite sugestii şi sfinte îndrumări de sus. Dar e păcat, mare păcat că BOR şi-a făcut ţăndări credibilitatea! Milioane şi milioane de oameni au nevoie să creadă într-o Putere divină, aflată departe de nemerniciile cu care ne inundă Puterea lumească, cea a oamenilor. În condiţiile astea, mai poate fi BOR o voce puternică, un reper moral în societate?

Iată o întrebare la care doar Biserica Ortodoxă poate răspunde. Eu pot să constat, în schimb, că vin vremuri grele pentru Biserica noastră ortodoxă: cum să sfinţeşti un pod, o şosea, o clădire lângă un preşedinte care, creştin protestant fiind, nu-şi face cruce? Blasfemie, atac la fiinţa naţională! Noroc că nu-s mulţi ca el...

Şi încă o lovitură greu de suportat: Curtea Constituţională a hotărât că elevii nu mai pot fi obligaţi să participe la orele de religie din şcoli. Participi doar dacă vrei, adică dacă părinţii tăi fac o cerere în acest sens. Mi se pare foarte corect şi în consonanţă cu libertatea de conştiinţă a individului.