În Săptămâna Mare ar trebui să ne pocăim, să iertăm, să vorbim cât mai puţine tâmpenii şi să facem cât mai multe fapte bune, aşa cum ne-nvaţă Biserica noastră strămoşească. N-o fi auzit Băsescu de regulile astea, ori o fi el cam nedus la biserică?! Cred mai degrabă că fostul nostru preşedinte a hotărât să adopte politica Elenei Udrea, anume aceea de a lovi în toţi şi în toate, cu ochii închişi, doar-doar sare cineva sus-pus la Justiţie şi zice „nu mai da, nene, că nu mai fac”... Şi-uite că nu sare niciun procuror şi niciun judecător să-i ceară iertare Elenei sau fostului preşedinte, dimpotrivă, sar toţi să-i lovească şi mai abitir – ceea ce, dacă ne gândim bine, e normal, e în firea lucrurilor.

Dacă ştiţi, spuneţi-mi şi mie, că eu nu înţeleg: ce vrea, la urma-urmei, Traian Băsescu? De ce-şi închide toate porţile, de ce ţine morţiş să se maculeze, să întunece şi lucrurile bune pe care le-a făcut în mandatele lui, lucruri care ţin mai ales de independenţa Justiţiei? Ce demon lăuntric îl macină şi-l face să vorbească trăsnăi, când cel mai înţelept şi firesc lucru ar fi să tacă şi să lase Justiţia să-şi facă treaba? Au nu mai e d-na Kovesi aceeaşi Codruţa nemaipomenită de-acum un an-doi în urmă?! Au nu mai e d-na Stanciu aceeaşi Lidia-profesionistă perfectă din vremurile bune?! Înţelegem că ai ce ai cu procurorul general Niţu, care-i omul lui Ponta, cu ministrul Justiţiei, Cazanciuc, care-i numit politic, dar ce să ai cu aceste două doamne curajoase şi demne, care chiar fac treabă la DNA şi, respectiv, Curtea Supremă?! Doamne pe care tu le numeşti şi acum „oamenii mei”, pentru că tu le-ai aşezat, într-un fel sau altul, în înaltele funcţii după negocieri netransparente cu premierul Ponta; tu le-ai spus să fie corecte, obiective, independente şi tu ai recunoscut, apoi, că sunt corecte şi obiective şi independente. Şi-atunci, ce nu-ţi place în sistemul independent pe care te lauzi că l-ai creat, domnule Băsescu?

În situaţia în care se află, cu procurorii la poartă şi caii mascaţi ai posibililor denunţători pe la uşile rudelor şi prietenilor apropiaţi, Traian Băsescu ar trebui să se expună cât mai puţin. Asta ar spune orice tratat de supravieţuire politică, asta ar trebui să-i spună şi-un simţ comun al instinctului de conservare (dacă-l are, dacă nu... nu!): când sar toţi pe tine, când te simţi înconjurat din toate părţile de prieteni şi duşmani acoperiţi, taci, ascultă atent, ia-ţi rapid un avocat bun şi fă cât mai puţin zgomot, indiferent cât de nevinovat crezi tu, în sinea ta, că eşti. N-aş fi crezut niciodată că fostul şef al statului se va expune atât de mult, atât de inutil, cu atâta ţâfnă şi atât de contraproductiv în nişte bătălii pe care le inventează anume, parcă, pentru a le pierde...

Spre deosebire de Traian Băsescu, preşedintele Iohannis este un înţelept prudent şi pragmatic, un neamţ serios care se piteşte pe muţeşte. El este un cameleon politic perfect, se confundă cu mediul ambiant în funcţie de cum vrea fiecare: nu poţi zice că nu comunică, pentru că el comunică pe reţelele de socializare, ce-are de spus naţiunii stă scris acolo, într-un anonimat cenuşiu şi perfid, ce să-şi mai bată gura cu toţi amărâţii? Nu poţi zice nici că nu munceşte, pentru că tocmai ţi-a arătat în ce direcţie bună merge, ca un arici ţepos harnic şi hotărât, România lucrului bine făcut. Ne-a arătat tuturor cum poate un preşedinte în funcţie să-şi găsească timp să scrie o nouă carte, „Primul pas”, după ce în noiembrie trecut ne-a fericit cu primul său volum autobiografic, „Pas cu pas”. Ce să-i reproşezi lui Iohannis?! Că sunt prea mulţi „paşi”? Or fi, s-o fi molipsit şi el de la chinezi, înţelepţii lor spun că un drum, oricât de lung, începe cu primul pas... Sau poate a învăţat ceva de la „paşii mărunţi” ai maghiarilor! De fapt, nu poţi să-i reproşezi nimic, n-ai cum, nu poţi s-o faci pentru că nu ştii de unde să-l iei! Cum ţi se pare că l-ai atins cu o idee, că ai ghicit ceva sub zâmbetu-i forţat, cum te trezeşti c-a plecat să-şi facă Paştele în Insulele Madeira! Şi care-i treaba? N-are voie primul protestant al ţării să facă Paştele unde are chef Prima lui Doamnă să se Mântuiască? Ba bine că nu, ne-am învăţat cu preşedinţi săraci şi cinstiţi precum Iliescu, Constantinescu, Băsescu, ăştia de Paşti făceau băi de mulţime şi colectau voturile ortodocşilor, uite că Iohannis n-are nevoie, încă, de voturi. Oricum, el are Facebook-ul, care face cât două praznice, trei biserici şi patru mănăstiri la un loc...

Să revenim la Traian Băsescu, pentru că despre el era, de fapt, vorba. Dar ce să mai spui despre un fost preşedinte-sinucigaş politic?! Mai nimic, cheis clouzd, cum spunea un poliţist moldovean care nu pricepea ce-are lumea cu un prea-cinstit cămătar... Cred în continuare că viaţa politică românească are mare nevoie de Traian Băsescu. Dar nu de „ţâfnosul” care se golăneşte pe televiziuni cu toţi amărâţii, ci de Băsescu „profesorul” de supravieţuire politică în mediu ostil, de omul care i-a învăţat pe Năstase, Geoană, Antonescu, Ponta gustul amar al înfrângerii.

Că tot veni vorba de Victor Ponta, să luăm exemplu de la acest făcător de fapte bune, a anunţat omul reducerea TVA la alimente la 9% chiar în Săptămâna Mare, ca un bun creştin-ortodox ce se află... Să fie primit, Luminăţia Voastră, e bine şi de la 1 iunie, înţelegem că nu se putea înainte de Paşti, nu aveaţi destul buget... Vă suntem recunoscători şi vă asigurăm de votul nostru însutit (ştie dl. Dragnea...) la alegerile de anul viitor. Să votăm împreună pentru o viaţă mai bună, tovarăşi!