Năstase Adrian şi-a tras o figură de patriarh: barbă rară, mină plictisită, dureri mascate sub o aură de bătrân înţelept, nedreptăţit de lumea asta şi neînţeles pe cealaltă. Acelaşi fost premier degrabă jucăuş cu soarta românilor, eşuat într-o calitate pe care şi-o revendică şi alţi celebri oameni politici, aceea de „deţinut politic nr. 1 al regimului dictatorial Băsescu”, se declară mâhnit de manelizarea, derizoriul, cancanurile şi exprimarea trivială care domnesc în viaţa noastră publică. Mai pe româneşte, ca să priceapă poporul cititor despre ce-l frământă pe Năstase, te duci la o emisiune la Antena 3 sau România TV şi te-apuci să-l înjuri de mamă pe Traian Băsescu, îl faci albie de porci, îi torni în cap butoaie de lături (nu de whisky, că ăsta i-ar place...), după care, la urmă, când ăla îţi închide telefonul că nu mai rezistă, îi spui politicos: domnule fost preşedinte, excelenţă, vă mulţumesc c-aţi binevoit să vorbiţi cu noi pe calea undelor...

Cam asta şi-ar dori fostul premier sinucigaş netalentat, o exprimare civilizată, virtuoasă, scoasă direct din manualele de bună purtare editate de Corneliu Vadim Tudor şi Victor Ponta, doi vorbitori de nimicuri cu greutate. Dacă îmi aduc bine aminte, cu câţiva ani înainte de a greşi traiectoria glonţului din pistolul personal Adrian Năstase îi invita pe opozanţii dumisale să-i numere ouăle... Cu siguranţă, „bombonel” se gândea la ouăle de la găinile din ferma de la Cornu, că altele nu părea să aibă şi nici nu ne putem imagina că acest monument de civilizaţie urbană s-ar fi exprimat porcos în ditamai incinta Casei Poporului! Exclus aşa ceva!

De-atunci au trecut şi vreme, şi vremuri, iar infractorul Năstase Adrian a redevenit Adrian Năstase, fermierul politicos şi civilizat. Când n-are ce face, omul mai vorbeşte către presă, dă sfaturi şi spune măscări subtile. Cum ar fi: politicienii noştri nu mai ştiu să se exprime civilizat, iar mass media a uitat cuvinte frumoase precum „excelenţă”, sau „stimate coleg”. Nu se mai folosesc, ele au fost înlocuite de apelativul „bă”, urmat de vorbe dulci, neaoş româneşti, cum ar fi boule, idiotule, curvarule, cretinule, analfabetule, fir-ai al dracu’, Paştele mă-tii şi altele asemenea. Vă daţi seama ce mişto sună o probă de exprimare civilizată la televiziunile mogulilor: bă, excelenţă, mai du-te-n mă-ta, fir-ai al dracu’ cu cin’ te-a făcut aşa prost, stimate coleg!

Şi-apoi, dacă stăm să ne gândim, cui şi de ce să-i spui „excelenţă”?! Adică poţi să-i spui „excelenţă” şi lui Iliescu, şi lui Năstase, şi lui Ponta, şi lui Băsescu, chiar şi lui Iohannis din când în când, dar la unii dintre oamenii ăştia vorba va fi automat însoţită de-un gest al mâinii drepte cu degetul mijlociu ridicat în sus... Asta ca să nu ţi se-aplece, să nu ţi se facă greaţă de-atâta politeţe nesinceră, de-atâta civilizaţie băgată de puşcăriaşul Năstase pe gât cu melesteul!

Aşa încât, maestre Năstase, bă excelenţă, mi-am adus aminte de-un pamflet arghezian care i-a înfuriat pe nemţi, prilej pentru poet să fie puţintel băgat la închisoare: „Fir-ai al dracu’, baroane”. Dacă-l pastişez pe Arghezi îmi iese perfect civilizat: „Fir-ai al dracu’, bă excelenţă” – că „baroane” nu vă place, o să scoateţi cuvântul ăsta din dicţionar. Cu permisiunea dumitale, stimate coleg, n-am cum să mă adresez altfel unora care personifică mârlănia, bădărănia, hoţia, turpitudinea, egoismul clasei politice româneşti. Va trebui să te mulţumeşti şi cu-atât, poporul pe care-l dispreţuiţi şi sărăciţi s-ar putea exprima mult mai dur decât o fac, iată, eu. Doar că poporul ăsta e mult mai civilizat decât stimaţii dumitale colegi, el o să vă pedepsească nu cu vorba, ci cu votul. E mult mai dureros, ştii asta, excelenţă! A aflat-o între timp şi Victor Ponta, alt stimat coleg. Încet-încet – mai încet decât mi-ar place mie, dar asta-i situaţia – vă vine rândul la toţi să aflaţi cum e cu „excelenţele” şi votul prostimii!