Ziceam în treacăt, zilele trecute, despre un recent sondaj INSCOP, care ar trebui să-i pună în gardă pe toţi politicienii, indiferent de ce parte a baricadei se află. Pentru că aşteptările oamenilor sunt foarte mari. Şi nu e vorba doar de aşteptările celor care l-au votat pe Klaus Iohannis, dând, măcar în parte, un gir şi noului PNL. Aşteptările vizează aproape în egală măsură şi alianţa PSD-UNPR-PC. Votanţii lui Ponta – circa 5 milioane de români, o cifră uriaşă pentru caracterul detestabil al premierului – vor şi ei altfel de politică de la „idolul” lor. Dacă se va hotărî să lupte pentru a rămâne la şefia partidului, Ponta va trebui să se reinventeze, să devină uman, să nu mai mintă la fiecare pas, să-şi recunoască păcatele şi să stea măcar o vreme, în recluziune, la un schit izolat din nordul Moldovei, să înveţe acolo ce înseamnă modestie, măsură şi bun simţ. Presupun că nu va reuşi să se reinventeze, pentru că nu va avea cine să-i ceară penitenţă, modestie, bun simţ şi măsură. Felul de a fi al premierului Ponta, şmecher infantil şi arogant, l-a adus la un procent de încredere din partea populaţiei de 26% (de la 40% în octombrie), cu doar câteva procente mai mult decât Traian Băsescu – un politician expirat, nu?!

Şi mai complicată va fi perioada care urmează pentru preşedintele ales şi noul PNL. În ce-l priveşte pe Iohannis, nu mă pot abţine să nu-mi amintesc de experienţa cu Traian Băsescu la prima alegere: un entuziasm uriaş, o popularitate enormă, o încredere aproape oarbă într-un om care ajunsese preşedinte urcându-se, din mers, pe valul luptei anticorupţie. S-a ales praful de tot entuziasmul ăsta, s-a topit ca fulgul de nea la prima rază de soare, n-a rezistat programului de austeritate şi corupţiei din propriul partid, PDL, intrat în tot soiul de combinaţii politice toxice pentru formarea unei majorităţi parlamentare. Sper din tot sufletul ca Iohannis să fie mai înţelept, mai rezervat, mai aproape de oameni, să-şi aleagă mai bine consilierii şi să nu agreeze corupţia doar pentru că vine de la oamenii care l-au sprijinit în campania electorală sau la primăria Sibiu. Nu va exista nicio persoană din apropierea preşedintelui ales care să nu fie cercetată de politicieni şi presă mai ceva ca un duşman al poporului. Nu vor exista vorbe, surâsuri, tăceri, strângeri de mâini neinterpretate. La primul pas greşit presa de toate culorile îl va desfiinţa pe Iohannis şi echipa lui. Iar pas greşit poate însemna orice, inclusiv un consilier „dalmaţian” impus de unul din partidele care se laudă acum că-l direcţionează pe preşedinte.

Iohannis a răsturnat toate sondajele, le-a inversat pur şi simplu. Românii au o mai mare încredere în direcţia spre care merge ţara, Iohannis le-a redat optimismul într-o manieră spectaculoasă. Dar, atenţie!, electoratul aşteaptă de la Iohannis şi de la partidele politice care îl sprijină o altfel de politică decât au făcut până acum Băsescu, PDL, PNL, PSD şi sateliţii. Există acum o perioadă de graţie pentru Klaus Iohannis, dar ea nu va dura. Românii nu mai au răbdare şi nici încredere în politicieni. Oamenii vor dori să vadă la lucru o echipă care să le ofere siguranţă, prosperitate şi respect. Între Iohannis şi alegători s-a semnat, la alegeri, un contract social, ai căror termeni sunt clari: ţi-am dat votul, ne dai ce ai promis.

Aşteptările oamenilor sunt foarte mari şi când vine vorba despre partidele din noul PNL. Nu cred şi n-am crezut niciodată că „toate partidele, aceeaşi mizerie”. Dar sunt cu totul de acord că în politica românească trebuie schimbat ceva, anume prin părţile esenţiale. Partidele trebuie să se reformeze, să înveţe din mers să facă politică pentru oamenii de la care cer votul, nu pentru îmbogăţiţii şi hoţii din propriile rânduri. Traian Băsescu are încă o dată dreptate: cei care nu vor învăţa acest lucru vor fi spulberaţi. Din păcate, a aflat acest lucru destul de târziu.

În lunile care vor urma, cred că până pe la mijlocul anului viitor, vom vedea ce-au învăţat partidele politice din lecţia oferită de electoratul român la alegerile din 16 noiembrie. Multe depind de asta, pentru că nici măcar Klaus Iohannis nu va reuşi să schimbe ceva în politica dâmboviţeană dacă nu va fi înţeles şi sprijinit de o clasă politică responsabilă. Tot ce putem face, acum, e să credem că politicienii noştri sunt în stare să înveţe ceva din propriile greşeli. Cu toate că, văzând cum au „trântit” legea votului prin corespondenţă în Camera Deputaţilor, primul gând e că ăştia sunt nişte proşti incorigibili.