Pentru abulici, Victor Ponta poate da clase, chiar diplome şi licenţe, că tot e specialist în plagiat la doctorat. Pentru cei care pot vedea şi dincolo de aparenţe, Ponta rămâne Ponta: un pisicuţ speriat teribil de marginalizare în propriul partid şi, în consecinţă, invalid pentru orice funcţie publică importantă. Omul ăsta îşi joacă acum ultima carte: convieţuirea armonioasă cu preşedintele Klaus Iohannis. Nu are cum să nu se înţeleagă cu neamţul, pentru că dacă s-ar certa inutil şi cu el, aşa cum a făcut-o cu Băsescu, ar însemna să dovedească o incapacitate de colaborare instituţională fatală pentru un om aflat într-o asemenea funcţie. Imaginaţi-vă cum ar fi să se înjure şi cu Iohannis cum a făcut-o cu Băsescu: oroare publică, anatemă, discreditare. Singura soluţie pentru Victor Ponta este să-i mănânce din palmă lui Iohannis, asta îl poate ajuta să rămână la Palatul Victoria. Supuşenia deplină, plus atenţia acordată baronilor locali din propriul partid îl pot salva. Atât şi nimic mai mult, tot ce spune Ponta în ieşirile publice sunt doar vorbe, nimic altceva decât vorbe, marcate de suferinţa învinsului obligat de baronii pesedişti să rămână şi preşedinte de partid, şi premier.

După cohortele de minciuni şi prostii lansate în spaţiul public de el şi de apropiaţii lui din aceeaşi tagmă politică, cine să-l mai creadă pe Victor Ponta? Cine să-i mai acorde o minimă susţinere, când persoana este total decredibilizată? Acum premierul e de acord cu absolut tot ce propune Klaus Iohannis, îl căpuşează copios pe preşedinte şi aşa se va comporta până când va fi nevoit să aleagă între „concubinajul” politic cu şeful statului şi susţinerea propriilor baroni în lupta cu Justiţia şi un eventual nou Cod electoral. În momentul acela, care nu va întârzia prea mult, aş paria pe înregistrarea la OSIM a unei „soluţii” marca Băsescu – Ponta: o alianţă nici măcar inedită, aceea dintre noul PNL şi vechiul PSD. Reînvierea unui asemenea monstru politic ar fi un succes uriaş pentru Ponta şi tabăra pesedistă.

Până atunci, Victor Ponta se face vizibil acceptând să laude toate iniţiativele lui Iohannis, de parc-ar fi ale lui: e de acord cu ideea ca procurorul general să fie membru al CSAT, e de acord şi susţine o altă idee a preşedintelui, aceea ca membrii CSM, ÎCCJ şi Parchetului General să poată avea iniţiative legislative. Ar fi de acord nu doar cu aceste iniţiative normale, de bun simţ, ar fi de acord şi şi-ar însuşi, ca un bun plagiator ce se află, cele mai trăsnite iniţiative ale preşedintelui Iohannis, doar să rămână pe funcţie, să nu-şi piardă Palatul şi privilegiile aferente. Se va afişa peste tot, în toate ocaziile, alături de Klaus Iohannis, sperând să împrumute ceva din „graţia” electorală a preşedintelui.

Concordia asta dizgraţioasă, duhnind a oportunism ieftin şi pisiceală stătută, nu-mi inspiră în niciun caz încredere în premierul Victor Ponta. Mai mult, prin ricoşeu îl murdăreşte şi pe Iohannis. Aşa încât, dacă preşedintele este cel pe care mi l-am imaginat, într-un viitor previzibil acesta va renunţa la concubinajul cu Victor Ponta, preferând să-şi asume conducerea statului fără atenta monitorizare a discipolului lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. E drept, românii s-au săturat de scandalul veşnic între Palatele lui Băsescu şi Tăriceanu-Ponta, dar parcă nici maimuţăreala nesinceră între Iohannis şi Ponta nu sună prea bine. Şi nu sună bine tocmai pentru că amorul e fals, e de „bordel” politic, nu de Palat. Drept pentru care cei care aşteaptă ceva de pe urma lui vor trebui să renunţe, amorul ăsta conjunctural nu va aduce nicio îmbunătăţire a stării naţiei.

Mă aşteptam să-l văd, ieri, pe Victor Ponta la coadă la Patriarhie la o sticlă cu apă sfinţită, aşa cum îi stă bine unui român verde, mândru şi ortodox. N-a avut timp de sfinţenia apei, a preferat apropierea de „sfântul” Iohannis, la instalarea noului şef de Stat Major al Armatei. E în regulă, nu i s-a simţit lipsa la coadă la apă, dar mie mi se pare că oriunde apare Ponta e semn de plagiat şi epoleţi acoperiţi...