Papa de la Roma zice că atentatele comise de ISIS la Paris tocmai au declanşat al treilea război mondial. Dacă ar fi spus treaba asta mult prea fericitul nostru patriarh, sau nu ştiu care muftiu şef de celulă musulmană nu m-ar fi impresionat – nişte vorbe goale spuse de doi tipi care declară, la unison, că rock-ul este o „muzică satanică” (Preafericitul şi slujitorii săi) sau „perversă” (dintr-un comunicat post-atentate transmis de musulmanii fanatici făptuitori). Dar Papa e un om de bun simţ, deştept, ancorat în realitate şi cu dragoste de semeni, indiferent de religia lor, de muzica pe care-o cântă sau ascultă şi de genul sexului pe care-l iubesc. Aşa că, da, sunt de acord cu Papa: a început al treilea război mondial!

E un război al civilizaţiilor, al culturilor şi, înainte de toate, al religiilor. Oricât am vrea să ocolim subiectul ăsta dureros, asta e, creştinii se războiesc cu musulmanii, Biblia creştină, bazată pe iertare şi toleranţă, se bate cu rămurele şi crenguţe ale cărţii musulmane de învăţătură; „Sharia” este o religie a urii, care îi învaţă pe musulmani să facă rău, să se impună prin forţă, să cucerească teritorii, să convertească la Islam tot ce mişcă în lumea largă.

Abia acum Franţa pare să-şi fi dat seama ce se-ntâmplă şi promite distrugerea totală a ISIS. Este, însă, doar o parte a problemei, relativ uşor de rezolvat dacă declaraţiei sale de război i se alătură şi SUA, Anglia, Germania. Cealaltă parte trebuie să se rezolve în Franţa, acolo unde o comunitate uriaşă, războinică şi vindicativă căpuşează sistemul social extrem de permisiv al acestei ţări. Milioane de musulmani îi agresează pe francezi de ani de zile, violează, ucid, trafichează şi consumă droguri fără ca statul francez să pară că-i vede. Cel puţin unul din atentatorii de vineri seara este cetăţean francez, adică un musulman „convertit” la civilizaţia franceză, reactivat apoi de ISIS. Asta ridică probleme uriaşe pentru serviciile de informaţii franceze, total ineficiente şi nepregătite pentru un asemenea război.

„Un drole de guerre”, cum ar spune chiar francezii; un război ciudat. Sunt obligat să-i dau dreptate d-nei Marine le Pen, liderul extremei drepte şi, foarte probabil, după cele întâmplate viitoare preşedintă a Franţei: n-ar trebui acţionat doar în Siria, ci şi în Franţa, de fapt mai ales în Franţa. Liderii religioşi musulmani trebuie supravegheaţi, monitorizaţi, expulzaţi la cea mai mică mişcare împotriva intereselor statului francez, ajutoarele sociale pentru cei care n-au nici măcar intenţia să se integreze în societatea franceză trebuie regândite, moscheile trebuie supuse unui control riguros al instituţiilor şi serviciilor de securitate franceze. S-ar prea putea ca după spaimă şi durere să urmeze furia şi revolta francezilor. Se vor revolta pe clasa lor politică, se vor înfuria pe Islam şi vor face probabil ordine în haosul instaurat de „drepturile omului” care-i salvează doar pe ticăloşi.

Din păcate, în războiul ăsta vor pierde chiar cei care îşi caută salvarea în Europa: migranţii, cei care s-au refugiat în civilizaţia europeană de răul şi de frica fanaticilor din Statul Islamic. Pentru că va fi greu să-i alegi, din sutele de mii de refugiaţi, pe cei buni şi loiali şi să-i refuzi pe cei care vin cu gânduri rele. Nu sunt de acord cu fostul preşedinte Băsescu, un anti-musulman declarat, care îndeamnă autorităţile europene şi, desigur, româneşti să refuze în totalitate refugiaţii, să-şi închidă graniţele şi să-i expulzeze pe cei care au apucat să intre în ţările Europei. Nu cred că asta poate fi o soluţie, nici nu-mi dau seama cum se poate pune în aplicare un asemenea plan în ţările deja căpuşate de „necredincioşi”. Cu siguranţă, însă, toţi au greşit acceptând intrarea în Europa a „hoardelor” de refugiaţi fără nici o socoteală, fără să-i înregistrezi, să-i evaluezi, să-i monitorizezi.

Pentru că România nu este dorită nici măcar de refugiaţi, am scăpat oarecum de nebunia „primului val”. Ce va urma va fi cu totul diferit de ce-a fost, mai ales după atentatele de la Paris. La o populaţie de 20 de milioane de oameni, avem vreo 20.000 de „lucrători” în serviciile de informaţii şi de siguranţă naţională, adică de vreo patru ori mai mulţi decât Franţa, o ţară cu 65 de milioane de locuitori. Chiar dacă vom primi câteva mii de refugiaţi, şi eu unul nu cred că ne putem opune dacă UE rămâne pe această idee, ei vor fi înregistraţi şi monitorizaţi cu mare grijă. Stăm bine sub acest aspect şi nu cred că România va fi teatrul unor operaţiuni teroriste de genul celor din Franţa, Danemarca, Spania, Anglia sau SUA. Cât despre jandarmul francez, tare mi-e teamă că filmele cu Louis de Funes nu exagerează deloc...

Războiul cu Statul Islamic, chiar dacă va fi un „blitz krieg”, ne va afecta, însă, şi pe noi, pentru că va subţia şi mai mult un buget oricum neîndestulător, alimentând cu precădere instituţiile de forţă, în detrimentul educaţiei, sănătăţii, culturii. Să sperăm că am învăţat, totuşi, ceva din istoriile recente...