EDITORIAL. Agresivitatea ungurilor şi terorismul HarCovian
„Eşecul uman pe care mi-aş dori să-l pot corecta este agresivitatea” – spunea recent, într-un interviu, fizicianul Stephen Hawking, considerat de mulţi cel mai deştept om al Planetei. Dacă Hawking ar putea corecta „eşecul” ăsta, Pământul n-ar mai fi în real pericol de dispariţie, odată cu rasa umană care-l populează.
Agresivitatea nu este împărţită egal între oameni. Avem cu toţii o doză oarecare, necesară supravieţuirii în condiţii ostile, dar unii sunt mai egali decât alţii, nu?! De pildă, ungurii sunt mult mai bine dotaţi decât românii în materie de agresivitate. La ei agresivitatea se manifestă aproape în orice împrejurare. Pot să-ţi pună, de pildă, o bombă în Piaţa prin care defilezi de Ziua ta Naţională. Şi ţi-o pun ca să te omoare pentru că tu eşti român şi el e ungur, iar în întreaga istorie a omenirii ungurii nu s-au împăcat deloc cu românii. Mai mult decât orice, cândva a existat un război mondial care le-a (re)dat românilor o Transilvanie pe care ungurii au crezut-o întotdeauna a lor. Ungurii au pierdut atunci multe alte teritorii luate cu japca de măriţii lor împăraţi, dar cel mai mult i-a afectat pierderea Transilvaniei. Nu uită nici azi şi nu vor uita niciodată acest afront. Pentru unguri, Ardealul nu a fost şi nu va fi vreodată pământ românesc.
Astea sunt datele problemei şi acum, la acest 1 Decembrie, când un maghiar din Tg. Secuiesc, fanatizat şi radicalizat de discursuri naţionalist-şovine proprii grupului extremist „64 de comitate” din Ungaria, s-a gândit să dea lovitura, să facă dracului ceva cu olahii ăştia jegoşi şi împuţiţi care nu-l lasă să se simtă cu adevărat ungur la el acasă în Ţinutul Secuiesc. Pe băiatul ăsta îl cheamă, culmea, Beke, adică „pace”, dar cine mai bagă în seamă amănuntele astea când vine vorba să fabrici şi să pui o bombă care să omoare cât mai mulţi români chiar de Ziua lor Naţională nenorocită?! Norocul românilor din Tg. Secuiesc a fost că „serviciile” astea blamate de mulţi – de maghiari în mod special şi, iată, aflăm acum şi de ce... – şi-au făcut datoria, l-au avut sub observaţie pe amicul Beke István încă de anul trecut de pe vremea asta, când omul se dăduse în stambă cu nişte steaguri negre tot de Ziua Naţională, steaguri care au atras atenţia specialiştilor în materie de terorism etnic. Beke a fost păzit, prin urmare, cu discreţie de servicii şi luat ca din oală de DIICOT, împreună cu dispozitivul exploziv pe care avea de gând să-l detoneze acum de 1 Decembrie.
Cu 30 de ani în urmă, un dispozitiv asemănător, aşezat de un extremist maghiar la coada calului ce-l susţine pe Mihai Viteazul în Piaţa din Sfântu Gheorghe, n-a fost descoperit la timp şi-a explodat în plină zi, omorând un copil aflat la locul faptei. Extremismul şi fanatismul etnic n-au vârstă şi, aş zice, n-au nici măcar culoare politică. Radicalismul maghiar a lucrat şi în comunism, lucrează şi astăzi, sprijinit şi susţinut de o clasă politică maghiară iresponsabilă şi revendicativă. O liotă de politicieni de duzină, cu nimic mai buni decât politicienii români. Oameni care au încurajat, într-un fel sau altul, gesturile extreme ale fanaticilor nostalgici ai fostului Imperiu Austro-Ungar. Oameni care au dat jos drapele tricolore româneşti de pe instituţii ale statului român, fără ca gestul lor să fie judecat acolo unde şi de cine trebuia să fie judecat. Oameni care cer autonomie etnică într-un stat naţional, unitar şi indivizibil, acoperind cu dispreţ şi ură comunitatea românilor minoritari în spaţiul respectiv.
Actul de terorism care urma să aibă loc, pe 1 Decembrie, la Tg. Secuiesc a făcut parte dintr-un plan ceva mai amplu, menit să-i sperie pe români şi să atragă atenţia lumii asupra „marilor nedreptăţi” la care este supusă minoritatea maghiară majoritară în două judeţe ale ţării. În consecinţă, în noaptea Sfântului Andrei drapelul tricolor românesc de pe statuia ostaşului român, aflată la intrarea în municipiul nostru dinspre Braşov, a fost înlocuit cu un steag al Ţinutului Secuiesc. Ticăloşia a fost observată şi reparată la timp, semn că nu doar „serviciile”, ci şi oamenii de rând se uită atenţi pe unde merg...
Ce-ar fi de remarcat în toată povestea asta este că nu poate fi vorba de un „gest necugetat” al vreunui amărât de etnic maghiar sufocat de impozitele şi taxele statului român. Dimpotrivă, este un gest agresiv extrem, propriu unei etnii frustrate, care se consideră nedreptăţită de istorie, de majoritarii din diverse teritorii, de steagurile acelora, de imnurile acelora, de limba şi tradiţiile acelora. Este, la urma-urmei, un fanatism radicalizat care cloceşte de multă vreme în mintea şi inima ungurilor, exportat cu bune rezultate în munţii din Harghita şi Covasna, două judeţe din care românii trebuie să dispară.
Posibilul atac terorist de Ziua noastră Naţională este o continuare a manifestărilor agresive maghiare pe pământ unguresc şi românesc. Terorismul islamist care face ravagii în Europa şi în lume este o nesperată gură de oxigen pentru extremiştii vindicativi şi revendicativi din vecinătatea graniţelor noastre. Păi dacă pot islamiştii fanatici în Franţa, Anglia, Spania, America, de ce n-ar putea şi maghiarii fanatici din România, cu asistenţă logistică şi propagandistică din partea guvernului ungar al „amicului” Viktor Orbán?! N-aş crede că mesajul intrinsec al actului terorist plănuit la Budapesta şi în codrii HarCovului va fi împărtăşit şi înfăptuit de populaţia de etnie maghiară din cele două judeţe. Dar e bine să fim atenţi şi vigilenţi, nu se ştie niciodată! Delimitarea de actul terorist din partea unor lideri maghiari care până mai ieri proslăveau autonomia şi separatismul etnic nu este nici suficientă, nici credibilă.