Ziariştii sunt amendaţi pentru că i-au „discriminat” pe etnicii maghiari, generalizând agresivitatea şi frustrările etnice post-Trianon, subiect apărut imediat după descoperirea atentatului pregătit de 1 Decembrie la Tg. Secuiesc. Cam la asta se rezumă, din punctul meu de vedere, istoria atentatului pregătit de Beke István şi Szőcs Zoltán de Ziua Naţională a României la Tg. Secuiesc.

Noi, adică eu şi ziarul pe care îl citiţi acum, am fost amendaţi de CNCD pentru că l-am fi discriminat pe cetăţeanul Szilágyi István şi, prin el, întreaga comunitate maghiară din ţară. O judecată aiuritoare şi nedreaptă, pe care am combătut-o cu armele pe care le-am avut la îndemână (am trimis două puncte de vedere solid argumentate Consiliului cu pricina), fără a face şi ultimul demers, acela de a contesta în Justiţie amenzile aplicate de „magnificii” care au hotărât că-i musai să ni se închidă gura într-un fel sau altul (erau şapte membri ai Colegiului Director al CNCD prezenţi la şedinţă, de-aia le spun „magnifici”...).

Eu unul nu am nici nervii, nici timpul necesar plimbării prin tribunale ca să mă judec cu o autoritate care reprezintă cenzura statului asupra libertăţii de exprimare a cetăţenilor lui. Aşa că am preferat să „donăm” (sper că nu iau şi cei de la CNCD „spor de amenzi”...) suma de 5000 de lei, păstrându-ne dreptul de a crede în continuare că adevărul nu poate discrimina pe nimeni, nici măcar pe cetăţenii de etnie maghiară ataşaţi activităţilor suspecte de terorism ale unora dintre membrii grupului care formează mişcarea de tineret „64 de comitate” din Transilvania (mii de oameni au strigat pe străzile din Tg. Secuiesc pro Beke, acuzând instituţii ale statului de manipulare, minciună şi agresiune).

Organele de anchetă şi-au continuat misiunea şi au trimis în judecată cuplul Beke István-Szőcs Zoltán pentru „atentat împotriva unei colectivităţi” şi „nerespectarea regimului materialelor explozive”. Băieţii ăştia pregătiseră explozia unor mănunchiuri de petarde, care ar fi putut crea mari pagube morale şi fizice românilor prezenţi la manifestaţia de 1 Decembrie la Tg. Secuiesc.

Procurorii care au anchetat activitatea grupului celor doi cetăţeni de etnie maghiară au constatat, urmărind firul unor discuţii înregistrate de serviciile abilitate, că acţiunile respectivilor nu se rezumau la „deranjul” de 1 Decembrie, la Târgu Secuiesc ei îşi anunţau doar existenţa, îşi „făceau mâna”, cum ar spune spărgătorii de safe-uri. Beke şi Szőcs aveau în minte lucruri serioase, urmând să-i convingă pe ruşi de utilitatea acţiunilor lor într-un teritoriu pe care „omuleţii verzi” şi-l doresc îngheţat în conflicte inter-etnice, după modelul Nagorno-Karabach, Crimeea, Transnistria şi-atâtea altele. Printre acţiunile astea de răsunet în România: explozia unei conducte magistrale de gaz metan. Dacă totul ar fi decurs aşa cum plănuiau atentatorii, ruşii ar fi urmat să susţină financiar activităţile celor care văd în statul român naţional, unitar şi indivizibil un „agresor”. Clar, limpede, logic.

Nu-mi propun să devin „una victima inocente de la CNCD”, dar nu pot să nu constat că cei care ne judecă şi ne amendează sunt o expresie a cenzurii exercitate împotriva presei de către mediul politic. Şi iată ce spune CEDO în setul de principii elaborat pentru a fi aplicate în domeniu: 1. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale societăţii democratice şi una dintre condiţiile de bază ale progresului societăţii şi ale autorealizării individuale. 2. Libertatea de exprimare nu vizează doar informaţiile sau ideile primite favorabil sau considerate a fi inofensive sau indiferente, ci şi cele care ofensează, şochează sau incomodează statul sau orice parte a populaţiei; acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi înţelegerii, fără de care nu poate exista o societate democratică. Necesitatea oricărei restrângeri a libertăţii de exprimare trebuie stabilită în mod convingător.

Nu-mi dă pace un gând întrebător: dacă atentatul de la Tg. Secuiesc ar fi reuşit, CNCD ne-ar mai fi amendat pentru articolul plin de ofense şi discriminări care ar fi urmat?! Se pot da două răspunsuri: „Da, v-ar fi amendat”, ceea ce ar fi făcut din CNCD o instituţie antinaţională; „Nu, nu aţi mai fi fost amendaţi”, ceea ce ar fi însemnat că membrii Consiliului pentru Combaterea Discriminării judecă în funcţie de comenzile sociale, politice sau etnice pe care le primesc.

Cât despre trimiterea în judecată a celor doi atentatori, aştept să se facă dreptate. Adică să fie judecaţi corect şi nepărtinitor, fără nici o influenţă sau emoţie politico-etnică în stare să vicieze acest proces. Ca să fiu şi mai clar: din nici o direcţie... Şi mă refer aici atât la Justiţia română, cât şi la cei care încă mai visează la revizuirea tratatului de pace care i-a făcut din mari, mici.