Un senator UNPR s-a gândit să aşeze, cuminte, un proiect de lege obraznic în Parlamentul Nimănui, adică în Parlamentul care nu mai reprezintă pe nimeni. Proiectul ăsta de lege e cu schepsis, i-a stors uneperistului multă gândire şi efort creator spre binele tineretului patriei. El – pardon, scuzaţi, am vrut să spun domnia sa, că ăştia nu-s egalii noştri – vrea să readucă valorile juvenile româneşti acasă din neagra străinătate. Concret, vrea să dea câte 500 de euro bani de buzunar oricărui tânăr până-n 35 de ani care se întoarce acasă. Nu trebuie să se angajeze, nu-i obligatoriu adică, senatorul UNPR s-a prins că n-ar prea avea unde, guvernul pe care-l susţine (încă...) n-a rezolvat problema celor 1 milion de locuri de muncă în patru ani, promise de Victor Ponta, din care trei au trecut deja... E suficient să se-ntoarcă în ţară, să nu mai stea la cozi ca să voteze în străinătate, că nici problema votului Diasporei n-a fost rezolvată de premierul care a promis, dar n-a făcut nimic. Şi nici nu va face, pentru că-i prea periculos pentru partidul pe care-l păstoreşte (încă...).

Să fiu mai explicit? Habar n-am cum, pentru că iniţiativa asta legislativă e ca şvaiţerul, are multe găuri. Statul ar urma să le dea tinerilor sub 35 de ani 500 de euro pe lună timp de un an doar ca să muncească în România. Chiar şi-acasă, pe lângă gospodărie. Nu ştim dacă-i nevoie să-şi facă o firmă, să se angajeze la privat, sau e suficient să-şi ajute copiii să nu devină golani şi soţia curvă... Adică să stea cu ochii şi bâta pe ei, conform bunei tradiţii româneşti. Nu ştim nici ce se-ntâmplă dacă ai 35 de ani jumate şi te-ntorci acasă: nu-ţi mai dă statul nici un ban, dacă depăşeşti vârsta asta nu mai eşti bun de ajutor de la stat, nu mai eşti bun de nimic?! Cam devreme să te „pensioneze” statul la 35 de ani, dar ce nu poate face un partid când chiar vrea să-şi ajute poporul să stea acasă, să nu mai plece dracului în străinătate, să vadă cum e şi-apoi să vrea o Românie ca afară!

Acum, pe bune, chiar nu pricep ce vrea domnul ăsta senator pe care-l cheamă Constantin Popa. Cred că-l ştiu, e unul tânăr plecat de pe la PPDD, trecut prin PSD şi ajuns sub flamurile interesului naţional uneperist. Bun, să presupunem că s-ar întoarce tineretul român sub 35 de ani acasă şi-ar primi 500 de euro pe lună. Ar fi suficient, oare, ca să-i atragă pe prea-plecaţii care câştigă 2-3-4-5 mii de euro pe lună peste hotare? Cu siguranţă nu, chiar dacă-şi găsesc ceva de lucru în ţară şi ăştia 500 de parai sunt başca. Senatorul Popa ar trebui să ne spună pe cine doreşte dumnealui să aducă în ţară, că de venit pentru 500 de euro nu vor veni decât cei care-au plecat, eventual, doar cu gândul să fure şi stau acum pe străzi la cerşit. Şi cred că nici ăia nu mai vor acasă, pentru că românii sunt săraci şi nu dau de pomană în euro – nu mai rentează nici cerşitul în ţara asta păcătoasă!

Socoteala-i simplă dacă o faci la modul serios şi nu cu gândul la voturi: unul care vine în ţară şi găseşte un loc de muncă ar câştiga, să zicem, ceva mai mult decât leafa minimă pe economie, adică vreo 1200 de lei pe lună, 300 de euro maxim, că locuri de muncă bine plătite nu găseşti nici măcar în spitale, presupunând că Popa a gândit să-i aducă înapoi pe medici. Să fim super-optimişti şi să zicem că ar câştiga 500 de euro la un privat generos. Îi mai dă statul 500 pentru că s-a întors acasă şi-un an de zile câştigă omul 1.000 de euro pe lună – foarte puţin faţă de cât câştiga dincolo. Sigur, stă tânărul român acasă, are grijă de copii şi de nevastă după exemplul fostului ministru Rus, revine la tradiţii, se face că munceşte, e fericit şi mulţumeşte statului român. Dar minunea ţine un an, pentru că aşa-i proiectul de lege, 500 de euro pe lună timp de un an de zile. După care... ce să vezi, te dă afară şi angajatorul, nu mai iei bani nici de la stat şi baţi din buze, pleci din nou pe-afară înjurându-i pe-ăia cu legile, cu cine i-a făcut, i-a blagoslovit şi i-a miruit!

Sunt prea multe necunoscute, prea multe variabile, prea mult diletantism în iniţiativa asta super-populistă. Şi dacă s-ar întoarce, dintr-un foc, vreo două milioane de tineri, adică mai toţi cei sub 35 de ani plecaţi, de unde-ar scoate guvernul 12 miliarde de euro pe an? Normal, din mărirea taxelor şi impozitelor, a accizelor şi preţurilor. Toată cheltuiala tot de noi ar fi, oricum o iei, suportată. Doar că şi-ar trece-o ei la capitolul „realizări”.

Proiectul ăsta de lege dovedeşte, însă, mai presus decât orice alte presupuneri şi căutări, un lucru foarte trist: clasa politică, şi vom vedea dacă e vorba aici doar de UNPR, nu înţelege nimic din ce i se-ntâmplă. Nu înţelege, de pildă, de ce au plecat şi de ce nu mai vor să vină tinerii valoroşi în ţară. Nu înţeleg ameţiţii ăştia că tinerii s-au săturat de bătaia de joc, de nedreptăţile şi de dispreţul de care sunt înconjuraţi în ţară în fiecare clipă. Nu bani, sau nu doar bani cât mai mulţi caută ei în ţară; au plecat şi oameni care câştigau foarte bine în România, care aveau o situaţie socială şi financiară foarte bună. Tinerii au plecat din ţară din motive diverse, dar cu un numitor comun: România a demonstrat că nu mai are nevoie de ei. Guvernele României şi „bătrânii” specialişti din varii domenii de activitate s-au dispensat cu nepermis egoism şi condamnabilă uşurinţă de valorile tinere, invitându-le să plece. Aşa i-am alungat, aşa am ajuns să băltim în propria noastră mediocritate şi suficienţă, aşa vom îmbătrâni şi vom putrezi ca societate.

Tinerii – şi nu doar tinerii – plecaţi să-şi caute rostul prin alte ţări au nevoie de respectul şi preţuirea politicienilor care conduc statul român. Au nevoie de înţelegere şi dragoste mai mult decât de aceşti 500 de euro amărâţi cu care vor să-i şantajeze politicieni în căutare de voturi precum senatorul UNPR Constantin Popa.