Astea sunt pedepsele acordate de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti celor doi „terorişti” din Tg. Secuiesc, care pregătiseră un dispozitiv exploziv chiar de Ziua Naţională a României, mai exact pe 1 Decembrie 2015. Pun între ghilimele „terorişti” pentru simplul motiv că Szőcs Zoltán şi Beke István n-au apucat să-şi ducă planul până la capăt. Lipsesc nişte morţi şi-o Românie isterizată etnic pentru ca ghilimelele să nu mai aibă sens, iar cei doi tineri, membri ai Mişcării extremiste ungare „64 de comitate”, să intre într-o galerie deloc ilustră de ucigaşi cu sânge rece.

Mulţi români se-ntreabă de ce o atât de mică pedeapsă pentru o atât de mare tevatură – pentru că au fost zbateri intra- şi interetnice intense în acele zile, CNCD a turnat cu găleata acuze şi amenzi împotriva ziariştilor care au cutezat să nu tacă complice la tentativa celor doi, eu şi „Observatorul de Covasna” am fost aspru judecaţi de „obiectivii” consilieri specialişti în combaterea discriminării şi amendaţi cu sume semnificative pentru resursele noastre financiare.

Ca unul care am suportat o amendă pe acest motiv, ar trebui să mă bucur că n-a fost degeaba. Am avut dreptate când am scris ce-am scris, iar ei n-au avut dreptate când m-au amendat pentru că am spus adevărul. Constatam, atunci, că adevărul discriminează şi nu greşeam. Constat, acum, la mai bine de un an de la trimiterea lor în judecată, că pedeapsa dată indivizilor din Tg. Secuiesc e ca o piatră de râu peste care trece necontenit vâltoarea, lustruind-o şi făcând-o greu de ţinut în mâini. Nu ştii cum şi de unde s-o apuci: e mult 10-11 luni, e puţin? Unii zic că-i foarte puţin pentru ce deranj voiau să producă băieţii, alţii că nici atât nu trebuia, acolo a fost lucrătura „binomului” ticălos SRI-DNA etc., la urma-urmei oamenii ăştia n-au apucat să facă nimic, uite-aşa se leagă „sistemul” de patrioţii maghiari...

Fac parte din a treia categorie: cred că nu contează lunile şi zilele de închisoare pe care le vor executa cei doi – dacă le vor executa, pentru că sentinţa nu este definitivă, ea poate fi micşorată sau mărită dacă se va face recurs. Important mi se pare că nişte judecători i-au considerat vinovaţi şi i-au tratat ca atare. Iar dacă judecătorii au gândit astfel, nu pot decât să mă bucur că şi noi, nişte ziarişti nepricepuţi şi excesiv de pretenţioşi, am judecat la fel.

Subiectul Beke-Szőcs a fost pentru mine o experienţă interesantă şi inedită, nu-mi puteam încheia cariera de gazetar ca o fosilă inutilă, amendată doar pe vremea comunismului şi din pricini deloc motivate patriotic. CNCD m-a repus în drepturi, mi-am dat obolul şi pentru prosperitatea unei instituţii capitaliste post-revoluţionare cu profunde nostalgii de pe vremea cenzurii peceriste.

Chiar nu mi se pare important cât timp vor sta cei doi la mititica. Important e că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti i-au găsit vinovaţi şi i-au condamnat. Îmi trec fiori reci pe şira spinării când mă gândesc ce-ar fi fost dacă tentativa cuplului Beke-Szőcs ar fi reuşit...

(Dumitru Manolăchescu)