Dumitru Manolăchescu

Răii de pe la televiziuni au dat vina pe cârtiţe, cică Marean, primarul de la sectorul 5, a dat drumul unui sobor de cârtiţe direct pe gazonul lui Oprescu, special ca să-l discrediteze pe doctor în perspectiva alegerilor pentru Capitală de anul viitor. Auzi tu, până unde poate să meargă imaginaţia omului politic...

Cât umor trebuie să ai ca să poţi glumi pe seama catastrofei de marţi seara? Nu c-am făcut egal cu francezii, ratând practic calificarea la Europene; era de aşteptat, dac-am fi câştigat cu albanezii şi bieloruşii, ne durea în cot de egalul ăsta cu cocoşeii galici. Nu egalul m-a întristat, ci neputinţa noastră istorică, genetică aş spune, de a face ceva ca lumea până la capăt. Adică am reuşit, cu mari eforturi financiare, să facem o construcţie frumoasă, funcţională, europeană, cu tot ce-i trebuie şi n-am mai fost în stare să facem ultimul pas,  să cumpărăm un gazon ca lumea, care să nu cedeze la prima alunecare cu crampoanele în iarbă?! Ne-au lipsit banii? Să fim serioşi, nu de bani e vorba, ci de învârteli specific dâmboviţene, în care şi Oprescu, şi „naşul” Sandu sunt mari meşteri.

Atât de meşteri, încât au introdus moda „cârtiţelor politice” şi în fotbalul de pe noua Arenă. Astfel, gazonul ăsta, achiziţionat cu mari sacrificii contra sumei de 200.000 de euro, provine de la o celebră firmă, Gama Verde, a fratelui unui celebru personaj politic vrâncean, Marian Oprişan. Aşadar, primarul Bucureştiului şi preşedintele FRF, care s-au ocupat îndeaproape de tot ce a presupus construirea Arenei Naţionale, au cedat unor impulsuri politico-electorale şi au cumpărat gazonul de la fratele baronului Oprişan. Condamnabil gest, şi nu pentru că ăla era fratele celuilalt, ci pentru că aceeaşi firmă nenorocită a mai distrus un gazon, cu 8 ani în urmă, la un meci cu Danemarca, pierdut de România cu 5-2. Adică ai o experienţă tristă, ştii că firma asta e de tot rahatul şi perseverezi în prostie? Mă rog, poţi să perseverezi cât vrei, inclusiv din motive politice, dar nu pe spinarea echipei naţionale şi a suporterilor, oriunde s-au aflat ei, pentru că ăştia vor ţine minte. Iar când mă gândesc ce se va întâmpla cu gazonul ăsta plin de cârtiţe la meciurile echipelor din Liga Campionilor sau Europa League, mai că mi se face milă de faţa veşnic tristă a primarului Oprescu.

Altfel, băieţii lui Piţurcă n-au jucat execrabil, au fost câţiva care nu şi-au găsit locul pe gazonul ăla umflat de cârtiţe, dar în general băieţii s-au zbătut şi au încercat să pună probleme. Au avut şi câteva ocazii de gol bunicele, iar Piţi a descoperit doi fundaşi de viitor pentru Naţională. Dar, repet, nu acum s-a pierdut calificarea, ci în meciurile cu Albania şi Belarus. Cu cele 5 puncte pierdute aiurea în cele două meciuri, acum eram pe primul loc în grupă şi nu ne trebuia mai mult de-un egal cu Franţa.

Dincolo de tristeţea asta –  cu care ne-am tot obişnuit, a devenit una de sezon, în fiecare toamnă suntem bolnavi de fotbal –, rămâne constatarea că şi-atunci când facem un lucru bun, până la urmă iese prost... În cazul de faţă, de vină sunt „cârtiţele” politice, care şi-au băgat botul şi în construcţia Arenei Naţionale.