Dacă alți locuitori ai orașului au cunoscut-o pe dr. Ioana Georgescu de mici, sau ca părinți, eu am vorbit prima oară cu ea ca jurnalist, în februarie 2016. Atunci, orașul se umpluse de zvonul că iubitul medic pediatru ar fi trecut la cele veșnice, bârfe pe care  doamna doctor le-a pus pe seama concurenței. Ulterior, în noiembrie 2016, la sfârșitul unui spectacol al corului Astra și al Cameliei Paraschiv Katai (Armonii Corale), după ce reprezentanta organizatorilor, Maria Peligrad, a evidențiat-o în public pe Ioana Georgescu, am reușit să o cunosc personal. Am întâlnit o femeie cu păr alb, mărunțică, deplasându-se cu ajutorul unei nepoate. Aceeași femeie, însă, în momentul când am abordat-o pentru un început de interviu, mi-a ținut cu fermitate brațul și s-a uitat la mine cu o privire ce transmitea, deopotrivă, voință și dragoste de oameni.

„Credința este tot”

Ulterior, deși nu îi place publicitatea, a  avut amabilitatea să mă primească în cabinetul său, printre icoane, jucării și ustensile medicale. I-am spus, la început,  că este un model pentru locuitorii orașului. Mi-a răspuns: „Aș vrea ca oamenii toți, nu să mă imite, dar să fie buni. Lipsește foarte mult din lume iubirea, dragostea adevărată, creștinească, suntem prea mult pe cele lumești, din lipsă de credință. De credință se îndepărtează cei mai mulți oameni astăzi, fiind prinși de ispitele vieții actuale. Credința se opune la tot ce fac tinerii din viața lor. O trăiesc fără un scop, fără o dorință de a se dărui altora. Fac pentru ei, sunt egoiști, iar acest lucru nu ține de credință!

– Ce înseamnă credința în viața dumneavoastră?

– Este tot! M-am născut într-o familie de oameni simpli, credincioși. Credința am primit-o odată cu laptele mamei. Mulți ani n-am conștientizat că sunt credincioasă”, a spus dr. Georgescu, amintind că în epoca comunistă se făcea totul pentru îndepărtarea omului de Dumnezeu.

„Dar a fost bine că am avut credință în suflet. Când viața m-a pus la încercare cu greutățile ei, am găsit drumul spre Dumnezeu, nu spre ștreang sau otrăvuri, cum fac mulți oameni azi”, a punctat medicul.

„Și acum, mai bătrână, când am avut timp să îmi mai analizez un pic viața, mi-am dat seama că Dumnezeu m-a iubit și m-a ocrotit de mică și până acum. La un moment dat, eram adolescentă și cu toate întrebările pe care ți le pui la vârsta aceea, mi-a picat o cărticică, cu titlul: „Te-ai gândit ce pierzi dacă crezi în Dumnezeu și nu există?” Dar te-ai gândit ce pierzi dacă nu crezi și Dumnezeu există? Asta, de fapt, e sinteza credinței care-l face pe un om care are minte să vină către Dumnezeu”, a subliniat medicul.

Calea spre biserică

Doctoriţa Georgescu povestește că, fiind dintr-o familie numeroasă, cu 13 copii născuți și 11 crescuți, tatăl îi trimitea cu rândul la biserică, pentru că trebuia să se ocupe și de animale. „Atât cât ne-a trimis, ne-a rămas în suflet”. Deși avea doar cinci clase, tatăl Ioanei Georgescu era un bun psiholog. Văzând-o, la un moment dat, că merge fără tragere de inimă la biserică, a întrebat-o dacă nu vrea să învețe Crezul, pentru a-l spune la slujbă. „La noi în sat, la biserică, când se rostea crezut, toată lumea stătea în genunchi, iar cel ce-l spunea, în picioare. Când terminai de spus crezul, babele din jur ziceau: să trăieşti, maică! Și în felul ăsta am ajuns să mă duc cu plăcere și mă luptam ca în noaptea de Înviere să fiu eu cea care îl spune”, a povestit, cu o privire luminoasă, Ioana Georgescu. „Mă duceam la Biserică și pe timpul lui Ceaușescu și nu m-am făcut membră de partid ca să nu fiu criticată în ședințele pentru înclinarea mea către Dumnezeu”, a mai spus medicul, care nu lipsește la nicio Sfântă Liturghie. Acum merge la biserica din Malnaș Băi și când nu poate merge acolo, este la Biserica din deal din Sfântu Gheorghe.

Soluții de la Dumnezeu

La fiecare articol online despre Ioana Georgescu sunt numeroase comentarii de mulțumire, atât în română cât și în maghiară. Chiar și la spectacolul la care am întâlnit-o, Armonii Corale, dr. Georgescu a fost elogiată de Maria Peligrad pentru că i-a vindecat băiatul. În contextul discuției despre credință, am întrebat-o despre un moment în care Dumnezeu a ajutat-o în munca sa de îngrijire și vindecare a celor mici. „Nu un moment, foarte multe momente. Vin copiii aici cu tratamente făcute la unul, la altul. Eu cer lămuriri: când a început, cum a dat, doza, să știu de ce nu au avut efect ce a dat alții.  Atunci zic în gândul meu, Doamne, ce fac eu cu ăsta? În clipa aia, așa, ca o săgetare, parc-ar zice „Ia, fă asta”. Atunci spun părintelui: ar exista soluția asta. Dacă o accepți, ar fi cea mai bună pentru momentul acesta. Și nu o dată s-a întâmplat așa, copiii s-au vindecat  grație inspirației de moment, după ce am cerut ajutorul, în gând, lui Dumnezeu”, a punctat dr. Ioana Georgescu.

Ioana Georgescu are peste 50 de ani de căsnicie cu soțul său. Într-un interviu anterior, acordat Monicăi Vajna și publicat în „Observatorul de Covasna”, dr. Georgescu povestea că secretul căsniciei este compromisul – „mai lasă, rumâne, mai dă, jupâne! Clar că trebuie să-ți găsești în partener un om care, prin formația sa, să nu-ți calce-n picioare principiile de viață – un om cinstit, blând, corect, muncitor”. Au avut împreună trei copii, toți oameni realizați: „Bogdan este profesor universitar la catedra de Ecologie a facultății de Zootehnie din Cluj, Dragoș e chirurg oncolog, șef de secție la Institutul de Studiu al Cancerului din Rouen, Franța, iar Ileana e neurolog de copii, la secția de copii a spitalului Dr. Benedek Géza din Covasna. Avem patru nepoate, toate fete. Bogdan are copiii cei mai mici, gemenele de opt ani jumătate, Diana Ioana și Silvia Maria. Dragoș o are pe Ana, de 10 ani. Fata Ilenei, Mara Ioana, a terminat liceul, în mai face 20 de ani și își dorește să îmi calce pe urme, ca medic pediatru”.

O ureche de soacră

Am mai întrebat-o pe doamna doctor dacă nu îi e greu să profeseze la vârsta aceasta și mi-a răspuns:

„Dumnezeu a avut grijă de mine, mi-a lăsat mintea întreagă, ureche de soacră. Viața de azi e foarte dură, oamenii săraci se pierd azi, dacă nu există o „fosilă” ca mine care a rămas întreagă la minte și la ureche (zâmbește) să le vină în ajutor”. Am întrebat-o care este importanța auzului în meseria dânsei și mi-a zis: „un pediatru fără ureche nu face nimic și nici fără mâna asta caldă pe care o am eu. E cel mai neplăcut lucru să pui pe pielea fină și caldă a copilului o mână rece, dar Dumnezeu m-a ales să fiu pediatru, că, uitați-vă, și la vârsta asta, sunt caldă și răbdătoare” .

„Medicina nu trebuie să o practice decât oamenii care au suflet şi iubesc pe aproapele. Dacă o faci pentru bani, mai bine nu o faci”, a mai spus dr. Georgescu. E mulțumită cu puținul pe care-l câștigă și, comentând că azi tinerii aleg să plece din țară, spune că nu ar fi făcut asta pentru nimic în lume. „Asta fac oamenii acum, pleacă toţi din ţară. Pe mine şi dacă m-ar îmbrăca în aur ca să mă ducă din ţara asta, nu m-aş duce. Nicăieri. Aici îmi place şi sunt fericită că m-am născut în credinţa ortodoxă, pentru că asta e cea adevărată”, a încheiat dr. Ioana Georgescu.

Articol scris de Sever Ioan Miu. A contribuit Iulia Drăghici