Cei doi riscau să fie împușcați sau să fie atacați de un animal

La finalul anului trecut, mergând pe un traseu turistic dintre Șugaș și Baraolt, doi drumeți au ajuns în zona unei partide de vânătoare. Unul dintre ei, salvamontistul Tiberiu Poștoacă, spune că riscau să fie împușcați sau să fie atacați de un animal, mai ales dintre cele rănite, în timp ce reprezentantul vânătorilor spune că vânătorii nu merg pe trasee marcate.

„Eram la plimbare, pe 27 decembrie, în jurul orei 14, cu prietena mea, Iulia. Eram pe traseul de la concursul nostru de alergare, pe un traseu turistic, unde se poate plimba oricine. Sunt și salvamontist, cunosc zona. Am intrat într-o goană de vânătoare”, povestește Poștoacă.

„Ce e o goană? Imaginează-ți ca un pătrat, și pe o latură se așează vânătorii la 200-300 de metri unul de altul, iar pe latura opusă e un rând de oameni care țipă și fac zgomot. Iar gonacii ăștia se îndreaptă spre vânător, ca un front. Animalele sunt speriate și sunt îndreptate spre vânători”, explică Tiberiu Poștoacă. „Noi am nimerit în timpul unui asemenea procedeu, ceea ce nu e plăcut. Odată, dacă ai ghinionul să nimerești prin fața vânătorilor și nu te observă, pot să te împuște, iar animalele gonite nu sunt cele mai pașnice, că dacă tu ai risca să fii împușcat, nu știu cât de calm ai fi. În zonă ai tot felul de animale de la vulpe până la urs, all inclusive. Din ce am înțeles eu, vorbind ulterior cu prietenii care au fost la vânătoare cu grupa aia, fără să mă întâlnesc cu ei, se vânau porci mistreți”, a detaliat el.

Un urs, la câteva zeci de metri

„Noi am avut norocul că frontul de vânători era dispus cumva pe linia traseului turistic și măcar am putut să mergem prin spatele, nu prin fața lor. Vânatul care nu se împușcă trece pe lângă vânători și merge înainte. Ori în spatele Iuliei a trecut un urs. Pe la 30-50 de metri, nu știu. Fugea ca nebunul, zici că era Schumacher”, zice, glumind pe un ton grav, Poștoacă. El a adăugat, revoltat, că vânătorul l-a întrebat cine i-a dat autorizație să se plimbe acolo.

„Din câte știu nu există niciun fel de sistem, să publice pe un site, să existe o modalitate care să anunțe că în ziua cutare, în jurul localității x, e partidă de vânătoare. Te poți trezi, cum ne-am trezit și noi, în mijlocul unei partide de vânătoare. Și pentru ei e greu, vânătorile se fac pe un versant, și alte ori pe alt versant. Dar măcar să știe omul că în zona X e vânătoare”, ne-a mai spus Tiberiu Poștoacă, vorbind și ca președinte al unei asociaţii turistice, CovAlpin.

„E prima oară când mi se întâmplă, dar am mai văzut vreo trei partide de vânătoare în jurul stațiunii Șugaș Băi, pe trasee turistice. Îi înțeleg și pe ei am fost și eu gonac când eram adolescent, însă trebuie găsită o soluție”, a subliniat Poștoacă.

„Vânătorii nu stau pe culme și nici pe pășuni”

„Dreptatea e undeva la mijloc acum. Vânătorii au dreptul să fie pe acel traseu, pentru că plătim o grămadă de bani, 390.000 lei tarif de gestionare pentru fondurile pe care le gestionăm. Pentru asta, vânătorii fac vânătoare, ca să realizeze cota de record. Și turiștii au drepturile lor”, spune președintele Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, László Béla.

„Acum nu știu cine și unde apare în goana noastră. Avem vreo 500 de goane, oricând poate să apară cineva. Dar vânătorul nu trage până nu stabilește la ce trage, e o regulă, că vânătorul n-o să-l împuște pe turist. E o regulă, că turiștii au voie să meargă numai în locurile vizibil marcate”, adaugă László.

După ce îi spun că turiștii se aflau pe traseu marcat, László răspunde: „Știu precis că vânătorii nu stau pe culme și nu stau pe pășuni. Ar trebui ca turistul să schițeze exact, clar, să deseneze unde a fost, pe ce traseu turistic, și atunci răspund eu despre ce e vorba”.