N-am nicio aplecare spre angoasa permanentă provocată de vorbele-n doi peri pronunţate de la tribune publice de către liderii Ungariei. La ei sau la noi acasă, Orbán Viktor şi FIDESZ-ul lui fac ce ştiu politicienii să facă de când se nasc ei politicieni: dezbină pentru a stăpâni prostimea. De aceea, obişnuit cu aceleaşi politici de la ai noştri, n-ar trebui să le băgăm prea mult în seamă. Ceva, totuşi, se impune a fi remarcat la unguri: ei îşi apără întotdeauna conaţionalii răspândiţi peste tot prin lume, având pentru cei din apropierea graniţelor politici şi abordări speciale. De ce nu facem şi noi la fel cu românii de lângă graniţă, ori chiar cu românii de pretutindeni? La ce bun să ai un Minister al Românilor de Pretutindeni dacă n-ai nicio soluţie să-i ajuţi pe românii ăştia?

Un ziarist de la TVR Cluj, dl. Szabó Csaba, mi-a trimis un e-mail conţinând o invitaţie la promovarea exemplelor pozitive ale convieţuirii etnice româno-maghiare. Dumnealui este membru al Clubului Media „Corbul Alb” din Cluj, un club al jurnaliştilor maghiari preocupaţi să provoace dialoguri româno-maghiare şi să obţină informaţii despre societatea maghiară din Transilvania. Într-unul din cele trei articole trimise mie de ziaristul clujean spre lectură şi edificare asupra scopurilor Clubului se punea, într-un fel, întrebarea pe care mi-am pus-o şi eu ceva mai sus: de ce n-am învăţa de la unguri cum să ne purtăm cu românii de peste graniţă? Dl. Szabó punea problema moldovenilor de dincolo de Prut, eu m-aş referi aici la românii din Ucraina – fie şi pentru simplul fapt că acolo se joacă acum, pe viaţă şi pe moarte, un soi de ruletă rusească.

Ce facem noi toţi, de fapt, pentru românii din Ucraina? Ce face Guvernul României pentru a-i ajuta pe românii din Cernăuţi, de pildă, puşi în aceste zile în faţa unor opţiuni extrem de complicate? Etnicii români sunt chemaţi sub arme de Guvernul Ucrainei. Cetăţeni ucraineni fiind, ei sunt obligaţi să răspundă acestei chemări, să lupte şi să moară, la nevoie, în războiul cu Rusia. Este, acesta, războiul românilor din Cernăuţi? Este, câtă vreme ei sunt cetăţeni ai Ucrainei. Nu este, în acelaşi timp, pentru că patriotismul lor se îndreaptă mai degrabă spre România, unde îşi au originile şi le dorm strămoşii. Ucraina nu este Patria lor şi nu sunt dispuşi să-şi verse sângele pentru această ţară. Ar face-o pentru România?!...

Daţi-mi voie să nu ştiu, dar să fac loc altor întrebări fără răspuns: ce-ar face românii din Ucraina dacă ţara în care locuiesc s-ar război nu cu Rusia, ci cu România?! Sau: ce-ar face ungurii din România dacă ţara în care locuiesc s-ar afla în stare de război cu Ungaria?! Câtă încredere poţi avea în oameni care nu pot fi patrioţi români sau ucraineni pentru că ţările în care dorm strămoşii lor şi strămoşii strămoşilor lor sunt Ungaria şi, respectiv, România?!

Preşedintele ucrainean, proaspătul ales Petro Poroşenko, a rezolvat rapid problema românilor din Ucraina: dacă nu acceptă să fie chemaţi sub arme, dacă nu se duc să lupte pentru Ucraina, atunci să ne lase şi să plece unde vor, unde cred ei că vor trăi mai bine. Ia uite ce simplu e şi noi nici măcar nu ne-am dat seama! Dacă, ferească Sfântul, s-ar întâmpla vreun necaz major între România şi Ungaria n-avem decât să-i invităm, politicos, pe maghiarii din România să plece unde văd cu ochii; eventual, să ne pregătim să-i primim cu arme şi flori pe românii din Ungaria, care vor suferi consecinţele aceleiaşi politici exclusiviste. Uite cum se rezolvă dintr-un foc-două problema minorităţilor în această parte a Europei!

Mi-e greu să cred că Poroşenko a vorbit serios. În acelaşi timp, aştept încă de la autorităţile române, de la societatea civilă din România, de la fiecare dintre noi să înveţe ceva de la autorităţile şi societatea ungară în materie de grijă faţă de cetăţenii pe care-i reprezintă, oriunde s-ar afla ei. Şi mai aştept o dezlegare a unor şarade cu care nu ne-am prea întâlnit până la războiul ăsta nenorocit de lângă graniţă: unde începe şi unde se termină Patria? Dar patriotismul? Poate n-ar fi rău dacă ne-am aminti experienţele unor personaje dintr-un film aproape uitat: „Prin cenuşa Imperiului”. Că poveştile din primul război mondial ale bunicilor şi străbunicilor noştri nu le-am prins, ocupaţi fiind să ne trăim clipa...