În viața lui Demeter Ferenc, încetinirea nu a venit din oboseală, ci dintr-o schimbare de rol. A apărut odată cu momentul în care, la finalul zilei, cineva a început să-l aștepte acasă. De atunci, timpul nu mai curge doar între ședințe, proiecte și urgențe, ci și între drumuri spre locul de joacă, cetăți de nisip și seri în care funcția rămâne la ușă. Nici nu pare genul de om care să se identifice cu titlul din fața numelui său. Evită să fie în centrul atenției, nu se grăbește spre microfon și nu simte nevoia să-și transforme munca în spectacol. Preferă gesturile mici, repetitive, aproape invizibile, cum ar fi liste scrise de mână, acte semnate cu stiloul și prezența constantă. Sunt lucruri care nu ies în evidență, dar care țin o comunitate în echilibru.

Este primarul comunei Micfalău de zece ani. Dar înainte de a fi primar, a fost copilul care a crescut printre mulți alți copii, fără lipsuri, cu multe jucării și multă siguranță. S-a născut în Micfalău, în 1983, a făcut școala generală aici și, poate tocmai de aceea, revenirea acasă a fost o continuitate firească.

Istoria ca busolă

A studiat Istorie și Relații Internaționale la Cluj. Se consideră istoric nu pentru că așa scrie pe diplomă, ci pentru că istoria l-a fascinat dintotdeauna. A crescut cu filmele Indiana Jones, iar din această pasiune vine și una dintre cele mai ferme convingeri ale sale.

„Aș impune tuturor politicienilor cel puțin un an de studiu al istoriei, pentru a nu repeta greșelile înaintașilor noștri. Ca istoric, observ cu îngrijorare că omenirea cade mereu în aceleași capcane. Deși au trecut decenii de la Al Doilea Război Mondial, discursul public continuă să fie dominat de arme și de război, ca și cum lecțiile trecutului ar fi fost uitate”, ne-a spus Demeter Ferenc.

Drumul spre primărie

După facultate, a lucrat într-o firmă de consultanță, apoi a devenit consilier al președintelui Consiliului Județean Covasna, Tamás Sándor. În 2014, a fost consilierul lui Attila Korodi, la Ministerul Mediului. A acumulat experiență, a învățat mecanismele administrației și, la un moment dat, a simțit că e timpul să se întoarcă definitiv acasă și să se pregătească pentru campania de primar.

Micfalău nu îi era străin nici din punct de vedere civic. Fusese consilier local timp de opt ani și lider al Asociației de Tineret din comună. Liceul îl făcuse la Covasna, dar rădăcinile i-au rămas aici.

„În clasa a noua aveam un profesor de matematică, care era și dirigintele nostru. Ne-a cerut să scriem ce ne dorim să devenim când vom fi mari. Eu am scris că vreau să fiu prim-ministru. Am simțit mereu că menirea mea este să mă implic în viața comunității.

În liceu, visam să devin preot catolic, însă prima iubire m-a ajutat să înțeleg că îmi doresc, de fapt, o familie”, își amintește primarul.

Oamenii care l-au format

Bunica lui a fost cea care i-a așezat credința în Dumnezeu ca pe o temelie, nu ca pe o obligație. Învățătorul și profesorul de istorie sunt ceilalți doi oameni care i-au influențat decisiv devenirea. 

Totodată, un rol important l-a avut și soția, cea care i-a fost sprijin, echilibru și oglindă sinceră. Alături de ea a învățat cum să împartă corect timpul și energia între primărie și familie, cum să rămână prezent acasă fără a-și neglija misiunea publică. 

Demeter Ferenc are și un obicei simplu, rugăciunea de dimineață și cea de seară, înainte de somn. Aceasta este ancora lui.  

Despre a fi prezent acolo unde contează

La finalul după-amiezelor există un spațiu în care funcția dispare. Nu e un birou și nici o sală de ședințe, ci un loc de joacă. Acolo ajunge încă în cămașă, după muncă, și se așază în nisip alături de cei doi copii ai lui, un băiat și o fată, de 4 și 6 ani. Construiesc cetăți, le dărâmă și o iau de la capăt. Pentru câteva zeci de minute, nu mai există proiecte, urgențe sau telefoane.

Faptul că a devenit tată nu i-a adăugat doar o identitate nouă, ci i-a schimbat felul în care își trăiește viața, spune el.

„Sunt total altă persoană de când sunt tată, iar acest lucru îl pot spune și cei care mă cunosc de mult timp. În primul an de mandat nu vedeam altceva decât primăria. Trăiam doar printre proiecte, eram sunat noaptea și mergeam să ajut unde era nevoie. Voiam să rezolv toate problemele, chiar și cele care nu țineau de mine. După ce s-a născut Boglárka și apoi Mátyás, după multe discuții, a trebuit să încep să mă simt bine la locul de joacă, în nisip. Și mă simt foarte norocos. E cel mai plăcut sentiment din viață”, spune el.

E mai prezent acasă și datorită echipei pe care a construit-o în timp.

„Am reușit să am o echipă foarte bună. În 2025 a fost prima vacanță în care nu a trebuit să sun în fiecare zi pe cineva”, a adăugat primarul.

Supereroii discreți

Nu are hobby-uri clasice. În acest moment al vieții, tot timpul liber este pentru familie. Oriunde merg, merg împreună. Pentru copii, asta contează. Îi plac filmele cu supereroi și folosește această metaforă și în viața reală.

„Sunt un scorpion care vrea să salveze lumea. Chiar dacă suntem o comună săracă, cred că putem, cu gesturi mici, să salvăm lumea. Trebuie să arătăm că ne pasă de oameni, cu adevărat, pentru că din ce în ce mai mult dispare acest sentiment”, ne-a spus Demeter Ferenc.

Filmul care i-a schimbat viața este Pay it forward („Dă mai departe”), cu ideea lui simplă și radicală despre binele care se propagă. Acesta este mesajul pe care încearcă să-l transmită și copiilor, să creadă în valorile lor, să ajute cât mai mulți oameni și să trăiască cu gândul că, la final, fiecare își face propria dare de seamă.

„Vreau ca și cei mici să învețe, pentru că și eu am ajuns unde sunt datorită studiilor. Părinții mei erau oameni simpli. Sunt primul din familie care a terminat facultatea”, spune el.  

Cum te văd oamenii

Întrebat ce crede că apreciază oamenii la el, a răspuns fără să stea pe gânduri.

„Sunt o persoană care găsește soluții chiar și acolo unde, la prima vedere, par să nu existe. Mă definesc smerenia și capacitatea de a înțelege oamenii, iar calitățile astea cred că cei din jur le apreciază la mine. În ceea ce privește defecte, foarte rar pot să spun «nu» la cerințele oamenilor”.

Uneori își duce copiii prin Micfalău și le arată ce s-a construit, ce s-a schimbat. Nu ca pe un trofeu, ci, mai degrabă, ca pe o lecție despre responsabilitate.

„Îmi doresc ca, peste ani, copiii mei să poată spune că am fost un tată bun și un om bun. Să înțeleagă că, dincolo de asta, am reușit să construiesc ceva pentru comunitate. Și mi-ar plăcea ca măcar unul dintre ei să-mi urmeze exemplul și să lucreze pentru oameni, indiferent ce drum va alege, medic, inginer, jurnalist sau orice altceva. Pentru că eu cred cu tărie că avem datoria de a da ceva înapoi comunității care ne-a format”, a adăugat primarul.

În următorii ani, nu își dorește altceva decât să-și continue activitatea la Micfalău, să-și crească copiii în liniște și să nu fie război. Se roagă zilnic pentru asta.

***

Articol este realizat în cadrul seriei OCV „Oamenii din spatele funcțiilor”, o campanie despre oamenii care rămân, dincolo de titulaturi. 

Din aceeași serie citește și: 

János Benedek Huszár, omul care a dat televizorul pe poezie și agricultură

Nicolae Pastor: „Lucrul cu animalele și cu câmpul mă țin cu picioarele pe pământ și îmi amintesc mereu de unde am plecat”

Universul neștiut al directorului de la Direcția Județeană de Mediu Covasna

Raul Urdă: De la „tată” pentru zeci de copii, la primarul pe două roți din Întorsura Buzăului