Mulți îl cunosc pe Iulian Baciu, fie de pe scenă, din spatele unui pupitru de DJ sau microfon, fie din întâlnirile în care ideile se transformă în identități și campanii. Dar puțini știu cum arată, de fapt, începutul din spatele acestui ritm, unul fără pauze, fără „o să vedem”, fără luxul de a amâna. Am stat de vorbă cu el despre cum e să intri direct în viață, imediat după liceu, cu un copil pe drum și cu un prim job deja început. Despre drumuri făcute cu trenul între orașe, despre alegeri care nu păreau strategii, dar care s-au dovedit a fi direcții. Și despre cum, în tot acest timp, a rămas același, un om care nu simte nevoia să joace roluri diferite, fie că e în fața unui client, pe scenă sau acasă. Am vorbit și despre emoții care nu dispar și despre felul în care copiii nu doar cresc, ci te cresc și pe tine. Mai multe despre toate astea se regăsesc în interviul următor.

– Cum a început povestea ta și ce te-a adus unde ești azi?

Am 31 de ani, m-am născut și am crescut în Târgu Secuiesc. A fost fain să cresc alături de comunitatea maghiară. Am învățat limba maghiară deja de mic, lucru care azi mă ajută enorm în toate ariile din viața mea.

Am absolvit în 2014 Liceul Tehnologic „Gábor Áron" din Târgu Secuiesc, profilul Matematică-Informatică-Bilingv. La facultate nu am ajuns, oricum nu plănuiam să mă duc, pentru că pe la sfârșitul clasei a XII-a, prietena mea Mihaela (actuala soție) a rămas însărcinată cu primul nostru fiu, Mihai. Undeva prin iunie am terminat liceul și în iulie deja începusem primul job la Carpatgraf în Sfântu Gheorghe, ca grafician. Așa am ajuns să mă mut în Sfântu Gheorghe, practic. Bine… în primele luni am făcut naveta cu trenul și cu ce mai apucam, apoi ne-am mutat în chirie prin 2015, ca să ne fie mai ușor.

– Cine e Iulian atunci când nu e nici pe scenă, nici în fața unui client și nici în rol de tată?

Eu nu prea mă schimb în funcție de situație. Iulian Baciu, în majoritatea timpului, este o persoană pragmatică, plină de energie, umor și voie bună. Mă simt foarte norocos și sunt recunoscător, pentru că tot ce fac pe plan profesional sunt lucruri care îmi plac.

Îmi face plăcere să vorbesc ore întregi despre design și marketing, pentru că asta fac zilnic în timpul săptămânii la agenția Wameleon, împreună cu colegii mei. În același timp, iubesc să povestesc despre melodii, idei de evenimente, concerte, istoria artiștilor consacrați, cum a fost făcută o melodie, de unde s-a inspirat autorul și așa mai departe. În majoritatea timpului se întâmplă să fac slalom printre subiectele astea.

– Ai spus într-o postare că băieții tăi te învață răbdare și improvizație. Există un moment în care ai realizat că ei te „reconstruiesc" ca om?

Clar, băieții mei mă construiesc ca om în fiecare zi prin micile provocări zilnice. Îmi antrenează mai ales răbdarea. Mi-am dat seama că ei m-au învățat, fără să vreau sau să îmi dau seama, și tehnici de leadership. Datorită lor am învățat că uneori trebuie să le lași spațiu oamenilor ca să se descopere, să greșească, să tragă singuri concluziile unui eșec. Consider că a fi părinte este egal cu învățare și adaptare continuă.

– Din ce în ce mai des simțim că toți încearcă să iasă în evidență, iar tu spuneai cândva despre a nu fura lumina reflectoarelor. De unde vine filozofia asta?

Cred că treaba asta o avem cu toții într-o oarecare măsură, unii mai mult, alții mai puțin. Mai demult ni se zicea să stăm în banca noastră, să nu deranjăm și așa mai departe. Consider că am primit o educație foarte bună din partea părinților. Datorită lor am bun-simț și încerc să ies în evidență atunci când este cazul. De exemplu, la o nuntă nu încerc să fiu eu vedeta serii. Mirii sunt cei mai speciali oameni în acea seară, ei sunt vedetele.

– Care e o nesiguranță personală pe care ai învățat să o maschezi bine în public, dar care încă există?

În continuare am emoții înainte de orice eveniment – uneori multe, alteori mai puține, în funcție de cât de nou este acel eveniment pentru mine. Dar asta pentru că îmi pasă. Pentru că vreau ca totul să fie bine. Am învățat să maschez nesiguranța asta printr-o pregătire (uneori obsesivă) înainte de orice eveniment.

În ultima perioadă am încercat să lupt cu frica de necunoscut, de lucruri mari. Am căutat să intru în proiecte din care îmi doream de mult timp să fac parte, dar îmi era frică.

Una dintre cele mai frumoase realizări pe plan profesional este alăturarea mea la echipa Urban Events, o agenție de organizare evenimente private, pe care îi urmăream de mult timp pentru felul în care organizau evenimentele. Îmi place conceptul lor de #NuntaAltfel și sunt foarte bucuros să fac parte din echipa asta.

– Ce sacrificii invizibile vin la pachet cu viața asta împărțită între familie, design și scenă?

Sincer, nu prea simt că fac sacrificii mari. Uneori, când am un weekend plin de evenimente, simt că nu am stat destul cu familia. Mai am și momente când îmi e greu să mai strecor pe undeva timp doar pentru mine, un masaj, o plimbare, un fotbal cu băieții. Dar în majoritatea timpului simt că mă descurc bine pe partea asta. În timpul săptămânii, după-amiezele sunt dedicate familiei, pentru că în majoritatea weekendurilor sunt ocupat cu evenimentele. Și cu această ocazie vreau să îi mulțumesc Mihaelei, soției mele, pentru tot ce face pentru noi.

– Care e cea mai memorabilă reacție a publicului pe care ai primit-o?

Au fost multe momente care m-au încărcat emoțional și nu aș putea menționa unul singur. Mă bucur mult când, la sfârșitul evenimentului, cei care m-au invitat îmi confirmă că prezența mea a adus un plus de valoare și energie. La nivel de oraș, m-am bucurat foarte mult să fiu pe scena principală alături de Robert Georgescu & White, la zilele orașului, anul trecut. De asemenea, mă bucur că pot aproape în fiecare lună să dau din energia mea publicului din Sfântu Gheorghe, prin evenimentele pe care le organizăm împreună cu RAW Lounge.

– În weekend creezi amintiri, în timpul săptămânii creezi identități. Care dintre ele crezi că rămâne mai mult în timp?

Ambele vor rămâne mult în timp. La un eveniment creez amintiri frumoase care rămân în memoria participanților. În același timp, o identitate vizuală sau ajutorul pe care îl oferim unei firme la început de drum cu siguranță rămân parte importantă din istoria ei.

– Cât din tine pui în ceea ce creezi și cât adaptezi în funcție de oamenii pentru care lucrezi?

Aș zice că raportul este undeva 50-50%. Ca specialist în marketing și identități, încerc să îndrept clientul către ceva care va genera vânzări, dar totuși să simtă că nu a renunțat la ideea lui principală, ci doar am modelat-o astfel încât să fie și eficientă. Ca DJ sau MC, nu fac cum îmi place doar mie, pentru că aș rămâne singur pe ring, ci încerc să combin stilul meu cu nevoia pe care o simt în acel moment.

– Cum ți-a schimbat paternitatea definiția succesului?

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de când sunt părinte este că succesul înseamnă echilibru. Dar acest echilibru ți-l construiești cu mâna ta, prin multă muncă și ajustări permanente în funcție de context.

– Dacă băieții tăi ar vedea acest interviu peste 20 de ani, ce ai vrea să înțeleagă despre tine, dincolo de meserii?

Aș vrea să înțeleagă că poți și trebuie să fii autentic. Că dacă faci ceea ce îți place, energia pe care o vei putea pune în acele lucruri va fi aproape infinită. Că atunci când lipseam de acasă pentru că eram la un eveniment sau mai multe, mă încărcam cu energie bună pe care o aduceam cu mine acasă. Asta mă ajuta să fiu mai răbdător, mai energic, mai creativ.