Se spune că pentru orice om, cea mai mare durere din lume este a lui însuși. Așa se explică de ce, în multe situații, atunci când avem o urgență medicală sau, mai bine zis, când credem că avem o urgență medicală, ni se poate întâmpla să ne frustrăm și să ne revoltăm pentru lipsa de atenție a medicilor de serviciu la Urgențe, care într-un mod inexplicabil pentru cei mai mulți dintre noi, preiau pacienți care au sosit în urma noastră la spital și le acordă mai multă atenție decât nouă, chiar și când ne-am tăiat un deget, avem un picior luxat sau simțim dureri insuportabile la nivelul coloanei vertebrale.

Informația ne ajută

Un minimum de informare prealabilă ne-ar putea ajuta să înțelegem și să ne explicăm singuri de ce un pacient are prioritate în fața noastră și ar reduce poate numărul de reclamații depuse la spital. Prima informație importantă pe care trebuie să ne-o însușim este aceea că la Urgențe regula „primul venit, primul servit” nu funcționează. „Este reglementată procedura de triaj printr-un ordin de ministru care stabilește prioritatea de preluare a pacienților existenți și prezenți în urgență. Prioritatea nu se stabilește pe baza ordinii de venire, ci pe baza primelor semne sau simptome ale pacienților”, ne-a explicat managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. Fogolyán Kristóf“ Sf. Gheorghe, András-Nagy Róbert.

Primul este cel care riscă să moară

În ordinul de ministru menționat se precizează că nivelul de triaj cuprinde toţi pacienţii care prezintă acelaşi grad de prioritate în funcţie de gravitatea şi/sau caracterul acut al patologiei lor şi de resursele necesare. Astfel, cadrele medicale de la Urgență trebuie să intervină pe loc în cazul unor pacienți care sunt încadrați la codul roșu, adică sunt la un pas de moarte și au nevoie de resuscitare. „Se încadrează la acest nivel şi pacienţii care prezintă una sau mai multe dintre următoarele situaţii clinice: pacient intubat, apneic, fără puls, detresă respiratorie severă, modificări acute ale statusului mental, inconştient”, se arată în Ordinul de ministru 48/2009.

Următorul nivel de intervenție este cel marcat cu cod galben, socotit critic, care are în vedere pacienți ce prezintă o situaţie cu risc major sau status mental alterat (modificare acută) sau orice durere intensă sau disconfort major. Timpul maxim de intervenție în acest caz este de 10 minute. Codul galben este urmat de cel verde, care vizează pacienții cu funcţii vitale stabile, dar care necesită intervenții care pot întârzia chiar și 30 de minute fără probleme. În fine, ultimul cod este cel albastru, care se încadrează la non-urgențe, și care are în vedere pacienți care prezintă funcţii vitale stabile și au simptome și afecțiuni ce arată că intervenția poate fi făcută și după o oră.

Altfel explicat, când mergeți la Urgențe și sunteți puși în așteptare, este un semn că nu sunteți un caz atât de grav. Un om care a suferit un accident, care s-a aruncat în fața trenului sau a făcut un accident vascular cerebral va fi întotdeauna primul de care se vor ocupa cadrele medicale UPU.

Vindecarea nu se caută la Urgențe

Ceea ce este de asemenea foarte important de știut de către noi toți este faptul că la Urgențe nu ne putem afla vindecarea. Medicul care preia un caz de urgență are ca primă responsabilitate stabilizarea pacientului, astfel încât el să poată fi trimis mai departe la specialist, în funcție de zona afectată, unde va fi investigat și tratat corespunzător. „Sunt situații în care pacienții încearcă să evite sistemul și vin direct la Urgență, considerând că în felul acesta ajung să își obțină vindecarea mai ușor. Dacă luăm ca exemplu o durere de spate, în mod normal pacientul trebuie să se prezinte, după cum cere sistemul, la medicul de familie. Acesta prescrie o serie de investigații la care are dreptul și este trimis la specialist, cu un diagnostic presupus. La rândul lui, specialistul poate cere investigații suplimentare care să îl ajute să stabilească un diagnostic în cazul respectiv. Dacă durerile devin insuportabile, oamenii se pot duce la Urgențe, dar ei trebuie să știe că medicul de la Urgențe nu poate să prescrie tratamente. El poate doar să aline durerea pe moment, dar la rândul lui va direcționa pacientul către specialist”, a mai explicat András-Nagy Róbert.

Medicii sunt tot oameni

Managerul spitalului a subliniat faptul că deficitul de personal medical conduce către o suprasolicitare a medicilor din sistem. Sunt cazuri în care un medic intră la serviciu la ora 8:00 dimineața și iese a doua zi, în jurul orei 14:00. În tot acest timp, el poate să fi fost solicitat într-o multitudine de intervenții urgente care îl epuizează. Din acest motiv, se ajunge uneori la o stare de irascibilitate cauzată de stres și oboseală care este adesea percepută de pacienți ca lipsă de amabilitate și atenție față de ei. „Oamenii ar trebui să devină conștienți că medicul care se ocupă de ei – și nu vorbesc acum numai de situațiile de urgențe, ci și de secții – se ocupă în același timp de încă 50 de pacienți. Prioritizarea intervențiilor în funcție de gravitatea cazului este valabilă oriunde în spital. Medicii nu sunt supraoameni și nu pot să se ocupe de mai mulți pacienți deodată. În orice sistem medical din lumea asta este nevoie de o prioritizare. Cu atât mai mult la noi, unde din motive pe care nu are rost să le discutăm acum, medicii care aleg să rămână în țară sunt din ce în ce mai puțini”, a conchis András-Nagy Róbert.