ACTUALITATE 20 octombrie 2008

Copiii Oltului

de Ana Sidon | 410 vizualizări

Abandonate în compania unor scânduri şi a unor ţoale agăţate prin buruieni, două fete stau chircite pe un fotoliu destrămat, una ţinându-şi în braţe copilul, cealaltă încercând să învie cu un băţ flacăra palidă a cărbunilor. În jurul lor, câţiva tineri romi îşi fac de lucru agitaţi cu nişte bucăţi de lemn care făceau parte nu demult dintr-o locuinţă improvizată tot de ei, iar acum urmează să devină acoperiş la o nouă baracă, construită lângă digul Oltului. Graba lor e cel puţin la fel de mare ca frigul care se apropie şi care îi sperie tot mai mult pe „localnicii” de pe malul râului.

În această zonă se adăpostesc de ani de zile în jur de 12 romi, mulţi dintre ei copii minori, mutaţi de voia sorţii sau a autorităţilor dintr-o baracă în alta, alungaţi când de unii când de alţii, fără vreo speranţă că situaţia li se va schimba. Lucrează pe unde apucă, mănâncă dacă au ce şi se trezesc a doua zi pentru a mai număra firimiturile de la cojile de pâine uscată pe care le au pe masă. Îşi spală cele câteva haine în apa rece din Olt, şi tot pe ...

Abandonate în compania unor scânduri şi a unor ţoale agăţate prin buruieni, două fete stau chircite pe un fotoliu destrămat, una ţinându-şi în braţe copilul, cealaltă încercând să învie cu un băţ flacăra palidă a cărbunilor. În jurul lor, câţiva tineri romi îşi fac de lucru agitaţi cu nişte bucăţi de lemn care făceau parte nu demult dintr-o locuinţă improvizată tot de ei, iar acum urmează să devină acoperiş la o nouă baracă, construită lângă digul Oltului. Graba lor e cel puţin la fel de mare ca frigul care se apropie şi care îi sperie tot mai mult pe „localnicii” de pe malul râului.

Fără speranţe

În această zonă se adăpostesc de ani de zile în jur de 12 romi, mulţi dintre ei copii minori, mutaţi de voia sorţii sau a autorităţilor dintr-o baracă în alta, alungaţi când de unii când de alţii, fără vreo speranţă că situaţia li se va schimba. Lucrează pe unde apucă, mănâncă dacă au ce şi se trezesc a doua zi pentru a mai număra firimiturile de la cojile de pâine uscată pe care le au pe masă. Îşi spală cele câteva haine în apa rece din Olt, şi tot pe aceasta o folosesc pentru a-şi spăla copiii şi pentru a fierbe o mâncare în ceaunul de pe jăratic. Lângă un cartof fiert, pâinea uscată începe să prindă gust şi a devenit o obişnuinţă la cinele în familie. Parcă prizonieri într-un decor mărginit de tulpini moarte şi tristeţe, tot ce îşi doresc este o locuinţă prin care să nu răzbată frigul şi să îşi poată creşte copiii. „Nu bem, nu ne batem, nu facem nimic rău, ne mai dă lumea de mâncare, degeaba cerem la Primărie locuinţă, ni se spune să mergem în gară. Toţi zic că n-au cum să ne ajute. Nu putem să dăm în cap la nimeni sau să furăm, navem ce să facem“, spun aceştia.

Doi copii plus doi „pe drum“

Printre ei se găsesc şi două fete, una dintre ele deja mamă a unui copil de 3 ani, Leonard, născut printre bălării, pe acelaşi mal rece al râului. În luna martie, Tunde, ea însăşi o copilă, urmează să dea naştere celui de-al doilea copil, şi cea mai mare grijă a ei este ce le va pune pe masă când i se agaţă flămânzi de picior. Ajutorul părinţilor ar fi fost binevenit, dar din cauza problemelor din familie cu băutura, fata a fost nevoită să fugă de acasă şi să îşi crească plodul pe malul Oltului. Un alt copil, încă în faşă, doarme fără grijă în cărucior, iar alături de el se va regăsi anul viitor încă un frăţior, astfel că grupul romilor care s-a adăpostit în apropierea Oltului creşte văzând cu ochii. Între timp, micuţul Leo a ajuns la vârsta la care ar putea să meargă la grădiniţă, dar pentru asta are nevoie de o locuinţă normală, în care să poată fi îngrijit. „Trebuie o casă normală, unde să se spele, să aibă căldură, să nu miroasă urât la grădiniţă”, spune tatăl copilului. Supărarea lor este cu atât mai mare cu cât şi barăcile pe care şi le construiesc ajung nu de puţine ori să fie dărâmate de autorităţi sau organele de ordine, iar bunurile lor au ajuns chiar şi în Orko, la comunitatea de romi care trăieşte în acest cartier, dar în care cei de pe malul Oltului nu se regăsesc. În fiecare an, la Direcţia de Asistenţă Comunitară ajung sute de cereri pentru locuinţe sociale, fără ca acestea să poată fi însă soluţionate. În prezent se lucrează la reabilitarea căminului social din strada Mikes Kelemen, care va oferi locuinţe pentru câteva zeci de familii care nu au unde să stea.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.