Cine mai crede că tinerii sunt secretul eternității folclorului românesc?
Reportaj de la festivalul folcloric „Mlădițe Românești”
Bărbia ridicată, fruntea sus, umerii drepți, zâmbet mare – de la buze până la ochi și direct în suflet. Fete cu buze roșii ca trandafirul și flori asemenea în părul împletit sau prins în coc. Băieți cu atitudine de cuceritori, mișcări sigure și mândre. Doi pași înainte, doi pași înapoi, stânga, dreapta, sus piciorul, bate ritmul, cântă versul, strigă din suflet. Așa s-a umplut de culoare, de viață, de bucurie scena. Este vorba despre scena Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, care sâmbătă seara, timp de mai bine de două ore, a fost gazda celei de-a XVI-a ediții a Festivalului național de copii și tineret „Mlădițe Românești”.
Puțin după ora 18:00, din holul Casei de Cultură, cupluri de tineri, frumoși din cale afară și îmbrăcați în straie populare, au pășit printre rândurile de scaune, siguri pe ei și zâmbitori. Și-au luat locul pe scenă, în lumina reflectoarelor, și, la scurt timp, a pornit muzica și au făcut primii pași spre ceea ce avea să fie un spectacol de 28 de minute de dans, o coregrafie cu momente de folclor specifice mai multor zone din țară. Și a fost spectacol, nu glumă! Cu atât mai mult de apreciat cu cât la bază a stat o pregătire de doar trei zile și jumătate, în care zecile de dansatori și instructori s-au dedicat trup și suflet.
„A fost muncă intensă, dăruire intensă, implicare intensă. La un moment dat nici nu mai știam dacă e zi, e seară, e pauză. Am lucrat non-stop, de dimineață până seara, cu pauză de masă. Și când le dădeam pauză, ei tot lucrau. Seara terminam târziu atelierul, dar ei continuau încă să își remedieze greșelile, să învețe unde nu au reușit să învețe. Eu cred că am izbutit. Am reușit, ne-am atins scopul propus. Putem fi siguri că tradiția este pe mâini bune, atâta timp cât o mulțime de dansatori veniți din mai multe colțuri ale țării au reușit să danseze un colaj de 28 de minute, montat în trei zile și jumătate, cu o multitudine de pași, cu stiluri diferite, din zone diferite, un volum foarte mare de informații pe care copiii l-au asimilat cu drag, cu sudoare și nu a mai contat transpirația care a curs pe noi. Ceea ce s-a văzut aici a fost doar partea frumoasă a lucrurilor, partea ușoară. Ce se ascunde în culise este partea frumoasă și grea”, ne-a spus, după eveniment, coregrafa și coordonatoarea principală a evenimentului, Rodica Boieru.
Tot de la ea am aflat că, printre tinerii care au îngenuncheat scena din Întorsura Buzăului și cucerit publicul cu energia lor debordantă, sunt și cei care practică dansuri populare și de 10 sau 12 ani, dar au fost primiți cu bucurie în rândurile lor și cei mai mici.
„Acest proiect presupune implicarea unor copii cu experiență deja pentru că este foarte mult de învățat și altfel nu reușesc în scurt timp. Cu un începător lucrezi un an, doi, trei ca să ajungi la un anumit nivel. Dar i-am adus și pe ei, i-am încurajat să urce pe scenă, să facă figurație, să facă doi, trei pași. Au învățat foarte mult și ei. De acolo încolo va fi rândul lor, pentru că trebuie să fim atenți să transmitem mai departe și să îi implicăm pe toți, să îi virusăm și pe ei, cum s-ar zice”, ne-a mai explicat Rodica Boieru.
Celor care abia acum află despre acest proiect național itinerant (păcat!, dar nu e târziu nici acum) este important să le reamintim că este vorba despre o inițiativă de cercetare a folclorului coregrafic românesc direct de la sursă. Adică, în cadrul festivalului, grupuri de tineri care fac cursuri de dansuri populare autentice în zona lor vin la Întorsura Buzăului și îi învață la rândul lor pe ceilalți, direct de la sursă. În același timp, și ei învață alte stiluri de dans de la tinerii locului. E ca o predare de ștafetă, directă, fără intermediari. Practic, așa coregrafii și dansatorii se asigură că ajung în inima folclorului autentic. Ceea ce asigură continuitate și, de ce nu?, viață eternă dansului popular românesc, având în vedere că cei care învață și duc mai departe tradiția sunt tinerii „virusați” cu dragoste pentru acesta.
„Este atât de divers folclorul românesc, că nu ne ajunge o viață întreagă să îl parcurgem pe tot. Cred că avem cel mai frumos, divers și complex folclor din lume. Avem ce învăța cu siguranță și le place. Este un proiect unic în țară și vrem să fie din ce în ce mai amplu”, ne-a mai declarat ne-a mai declarat coordonatoarea principală a evenimentului, Rodica Boieru.
Dar nu doar tinerii sunt principalii beneficiari, pentru că locuitorii orașului gazdă, deși nu au fost prezenți în număr așa mare cum merita evenimentul, s-au bucurat de un spectacol de zile mari, adus în fața lor, cu intrare liberă, de viitorii mari artiști ai României.
Până la cea de sâmbătă, mai multe ediții ale festivalului au avut loc la Casa de Cultură din Vama Buzăului, iar mai recent, din cauza restricțiilor pandemice, la Clubul Copiilor Întorsura Buzăului. De anul acesta, însă, Primăria Întorsura Buzăului s-a implicat și a susținut financiar evenimentul, astfel că, pentru prima oară, spectacolul de gală a avut loc pe scena Casei Orășenești de Cultură.
Datorită acestui proiect, am putut vedea la noi acasă dansuri populare autentice nu doar din zona Covasnei, ci și din zona Aradului, Brașovului, Buzăului, Dâmboviței, Oltului, Prahovei, Botoșaniului și Bucureștiului.
După momentul principal, de aproape 30 de minute, au urcat pe scenă, pe rând sau la un loc, următoarele formații:
- Ansamblul „Mugurașul”, de la Palatul Copiilor Brăila, profesor coregraf Marius Sandrino Epure;
- Ansamblul „Balada”, de la Liceul Tehnic Buzău, coordonator profesor Carmenuța Tănase;
- Ansamblul „Românașul”, al Asociației culturale „Iustinian Teculescu”, Covasna, profesor coregraf Rodica Boieru;
- Ansamblul „Mugurelul”, de la Casa de Cultură Costești, județul Argeș, instructor coregraf Cristi Călin;
- Ansamblul „Codrulețul”, Clubul Copiilor Găești, județul Dâmbovița, profesor coregraf Marian Grigore;
- Ansamblul „Rapsodia Prahovei”, Palatul Copiilor Ploiești, județul Prahova, profesor coregraf Sorin Petre;
- Ansamblul „Mlădițe românești”, Clubul Copiilor Întorsura Buzăului, profesor coregraf Rodica Boieru;
- Ansamblul „Datini Nehoiene”, Casa de Cultura Nehoiu, județul Buzău, coordonator instructor Constantin Teodor;
- Ansamblul „Cununa Carpaților”, Casa de Cultură Întorsura Buzăului, coordonator instructor Costică Oltean.
Am plecat de aici cu multă energie, chef de dans și cu multe gânduri, dar unul mai predominant. Mă gândeam că, și dacă ar fi îmbrăcați în blugi cu găuri în genunchi și tricouri mulate sau hanorace largi, în locul costumelor populare, tinerilor acestora le-ar veni natural să transmită eleganță, bun gust și respect, pentru că ei au ceva ce poate alții nu au. Au o bază sănătoasă și rădăcini bine înfipte în pământul natal. Au dragoste în fiecare mișcare. Au ritm și bucurie. Au autenticitate. Sunt direct conectați la valori palpabile, într-o lume tot mai ruptă, deconectată, virtuală. Și nu e puțin lucru.