Cel mai în vârstă veteran de război din judeţul Covasna, Ioan Şeitan, născut şi crescut la Întorsura Buzăului, a împlinit vineri, 24 iunie, venerabila vârstă de 101 ani. Potrivit membrilor familiei, Nenea, aşa cum îl numesc aceştia, îşi celebrează aniversarea, alături de cei dragi, încă de la Ziua Eroilor. Chiar dacă evenimentul de vineri a fost unul restrâns, alături de sărbătorit au fost prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu, reprezentanţi ai Centrului Militar Judeţean Covasna şi ai Primăriei din Întorsura Buzăului.

Vineri, la un an de când nu l-am mai văzut, l-am găsit pe Nenea în curte, în aşteptarea invitaţilor care îşi anunţaseră prezenţa. Ochii verzi şi ageri, ţinuta demnă şi bucuria de a fi înconjurat de oameni au rămas la fel. În schimb, spre deosebire de aniversarea trecută, anul acesta am aflat noutăţi de la însuşi Ioan Şeitan. „Am fost de Ziua Eroilor la Întorsură. Am vorbit cu toţi. Domnul primar a venit de două ori şi m-a pupat. Am vrut eu să merg acolo, să mai prind să văd oraşul”, mi-a spus, zâmbind, sărbătoritul, cel mai longeviv veteran de război al judeţului Covasna.

Întrebaţi despre trecerea de la 100 la 101 ani, cei din familie au precizat că nu s-au schimbat prea multe. „A fost puţin bolnav anul acesta, dar a trecut. Ca şi până acum, ia medicamente doar dacă îl doare ceva. În rest, iese afară, se plimbă, stă pe bancă. Îi place să fie înconjurat de oameni, se bucură când ne vede. În fiecare duminică aici este plin de lume, iar lui îi place acest lucru”, a spus Niculina Muntean, nepoata lui Ioan Şeitan.

Sebastian Cucu: „Este mai mult decât un veteran de război, este un simbol”

Prezent în zona Buzaielor în principal datorită şedinţei de constituire a noului Consiliu Local din Întorsura Buzăului, prefectul Sebastian Cucu nu a ratat ocazia de a-l felicita personal pe Ioan Şeitan. „Îi urez multă sănătate. Cred că o urare mai bună de atât nu aş putea să îi fac, dar pot să îi fac o promisiune, şi anume aceea că îl vom cinsti mereu, pentru că este mai mult decât un veteran de război, este un simbol al celor care s-au jertfit pentru ca noi astăzi să putem să ne bucurăm de aceste zile şi vremuri liniştite”, a declarat prefectul judeţului Covasna.

„Sperăm să îl avem pe domnul Şeitan cât mai multă vreme alături de noi în comunitate. Veteranii de război pot să fie siguri de respectul, stima şi consideraţia pe care noi, militarii din judeţul Covasna, le-o acordăm acestor minunaţi şi bravi oameni”, a spus şi lt.col. Adrian Florea, şeful biroului de Informare – Recrutare din cadrul Centrului Militar Covasna.

Cu ocazia împlinirii celor 101 ani de viaţă, veteranul de război a primit din partea Centrului Militar Covasna câteva daruri simbolice, printre care şi un drapel naţional.

Urmele războiului în viaţa lui Ioan Şeitan

Născut în 24 iunie 1915, Ioan Şeitan avea doar 22 de ani atunci când s-a înrolat în armată şi a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial la campaniile din Crimeea şi Caucaz alături de Divizia 4 Munte. În timpul războiului, Ioan Şeitan a fost rănit de un glonţ care i-a străpuns ambele picioare. „Aşa m-a rănit că nu am mai putut mişca nimic. Era vara, căldură mare. M-am tras într-o groapă şi am spus «Doamne Dumnezeule, ce mă mai fac?!». Când am terminat vorba, doi ruşi au venit şi m-au luat şi m-au dus la umbră la o tufă. Acolo am stat toată ziua. Mi-a curs mult sânge şi mă înconjurau muştele. Seara a venit o maşină şi m-a luat şi m-au dus la spital”, povestea Ioan Şeitan la vârsta de 98 de ani, într-o înregistrare de familie, făcută publică de familie la aniversarea de anul trecut.

Georgeta Şeitan, cumnata lui Nenea, cea care îl are în grijă şi acum, ne-a spus că medicii de la spitalul din Bucureşti, unde acesta a fost internat timp de doi ani după revenirea de pe front, i-au spus că trebuie să îi amputeze picioarele. „Picioarele nu! Tăiaţi-mi gâtul şi gata!”, a fost replica lui Ioan Şeitan.

Nenea nu s-a căsătorit niciodată şi nu are copii. Nepoata din partea fratelui, Niculina Muntean, spunea că atunci când era întrebat de ce nu a făcut acest pas niciodată, el le răspundea mereu: „Pentru că aşa a vrut Dumnezeu”. Rănile de la picioare, dobândite în timpul războiului, au devenit piedica principală în calea întemeierii familiei: „A fost bolnav foarte mult timp după ce a venit din război. Pe vremea lui era o ruşine să fii invalid şi a fost greu să îşi găsească soţie”, a spus Monica Muntean, strănepoata de la frate.

Luna iunie – lună simbol în viaţa lui Nenea

Luna Cireşar este o lună plină de semnificaţie în viaţa lui Ioan Şeitan. În cadrul ceremoniei de aniversare de anul trecut, după un secol de viaţă, Nenea a povestit de ce luna iunie este un adevărat simbol în viaţa lui: „În luna asta m-am născut, în luna asta am plecat în război, în luna asta m-am rănit, în luna asta am trecut Nistrul şi tot în luna asta o să mor”.

Cea mai importantă este credinţa

Longevitatea lui Nenea vine din credinţa nestrămutată pe care acesta o are, spun apropiaţii. „Se roagă în fiecare zi cu voce tare, de vuieşte toată casa”, spunea anul trecut Niculina Muntean. „Nenea ne spunea mereu că cei care înjurau cel mai mult erau primii care mureau pe front. Şi pe noi ne sfătuieşte să nu mai înjurăm de Dumnezeu că o să suferim din cauza asta”, a precizat şi Monica, strănepoata din partea fratelui.