SĂPTĂMÂNAL VEȚI REGĂSI ÎN EDIȚIA TIPĂRITĂ A ”OBSERVATORULUI DE COVASNA” DE MARȚI, RUBRICA PERMANENTĂ SEMNATĂ PR. CRISTIAN NECULA!

Până  la momentul în care m-am hotărât să scriu aceste cuvinte de început de rubrică în Observator nu m-am gândit cum să o numesc. Mă tem să nu fiu acuzat de plagiat și deci mă grăbesc să recunosc. Da, am preluat titlul de la minunata carte a Părintelui Arsenie Boca, „Cărarea Împărăției” a cărei ediție  dintâi, (a 5-a a ieșit la Deva, 2006) a stat la baza multora dintre meditațiile ce mi-au schimbat viața. Alături de toate celelalte ale Avvei din Ardeal, mai cu seamă Cuvinte vii (Deva, 2006), cărți pe care le socotesc autentica sursă de descoperire a vieții și gândirii Părintelui. Cu gândul la viață și nevoia de limpezire a învățăturii de credință vă propun, prin amabilitatea colegilor covăsneni, acest colț de rubrică, ca un cuvânt de îmbărbătare. Pentru că lumea din jur pare că se dărâmă, suntem așezați pe marginea prăpastiei morale cu destindere și zâmbet fals de oameni care au conștiința unui jucător la ruletă care nu riscă nimic din cele câștigate de sine, dar pierde tot ce înseamnă munca aproapelui.

Suntem chemați să rămânem strânși uniți. Cei care cred cu cei care nu știu ce să creadă, cei care mai au forța să iubească cu cei care se urăsc cu durere, cei care nădăjduiesc cu cei care și-au pierdut forța de a mai gândi luminos. Pentru că viața noastră este aproapele nostru iar mântuirea este legată de mila lui Dumnezeu. Suntem chemați să fim vii, atenți și cordiali, luptători pentru creșterea noastră în Hristos, refuzând să urâm altceva decât păcatul, jumătatea de măsură, neliniștea dată de mediocritatea din jur. O tânără pe când avea 16 ani, acum a terminat a XII-a și crede la fel, Theodora Denisa Bădulescu, a scris un text pe care vi-l dăruiesc drept gând de încheiere: „Peste noi atârnă o plapumă groasă de pompoşenii şi vorbe zise fără noi, nemulţumiri, tragedii, încercări degeaba şi explicaţii induse, estimări, presupuneri, subestimări, cuvinte multe, multe de tot, pe care nu le simţim nici le-nţelegem măcar. Şi doar ştim ce e iubirea, c-o simţim în fiecare zi, fiecare. Noi vrem doar să arătăm că ştim. Iubirea face omul. Ea face omul să zâmbească şi să cânte şi, câteodată, să cânte de dor. Din iubire facem gesturi drăguţe, zâmbim atunci când trebuie să ţipăm, din iubire suntem înţelegători şi veseli. Din iubire învăţăm să trăim pentru. Aşa cum se trăieşte pentru noi. Din iubire învăţăm să nu ne mai fie lene sau frică, să uităm de egoism şi de timp. Iubirea ne face să trăim cele mai frumoase cuvinte din lume şi să avem grijă de căţeluşi. Din iubire îmbrăţişăm şi mulţumim mamelor, aşteptăm cu răbdare şi zâmbim aşa, pentru toate motivele din lume. Iubirea-i simplă, plină, mare, multă rău, e pentru toţi, e peste tot în inimi, mai puţin pe foi, mai puţin în cărţi, mai puţin scrisă. Iubirea-i simplă, plină, mare, multă rău, e pentru toţi, e peste tot, e peste toate. Nu limitaţi iubirea!”. Vom scrie împreună rubrica, fără pompoșenii inutile. Suntem ai lui Hristos și e nevoie să mărturisim aceasta. Destinși, curați, cu sufletul plin de minunea întâlnirii cu El. Duminică învie pe fata lui Iair din Capernaum (Luca 8.41-56). Să ne lăsăm înviați de El!

Pr. Constantin Necula, Sibiu