Povestea atelierului Lŭtāmentum și cum pot clienții să devină creatori atunci când își aleg, de exemplu, faianța pentru baie

Din dragoste pentru tot ce e frumos, rafinat, atemporal și „altfel”, Cristina Anculete și mama ei, Zsombori Katalin, au dat aripi unui proiect comun. În atelierul de ceramică, deschis cu nici un an în urmă la Sfântu Gheorghe, totul se face exclusiv manual, cu multă răbdare și dăruire, iar cei care îi trec pragul pot fi implicați în întregul proces. Cu toate ca au pășit pe acest drum cu gândul la un hobby pe care îl îndrăgesc, după zeci sau poate chiar sute de reacții pozitive și încurajări, cele două au acum aspirații mari, dar și ambiție pe măsură. 

Povestea celor două femei am descoperit-o pe îndelete în atelierul lor, deschis în iunie anul trecut, la Sfântu Gheorghe. Acesta este situat într-o hală răcoroasă cu pereții înalți, la ieșire din oraș. Faptul că spațiul de creație s-a născut din dorința de a aduce frumosul mai aproape de oameni l-am aflat în timp ce încercam să îmi adun atenția, cucerită, în primă fază, de pătrățelele verde-smarald lucrate manual, care alcătuiau un mozaic. În atelier sunt și trei cuptoare mari, dar și o masă de lucru, respectiv un spațiu de uscare și de depozitare. Locația transmite creativitate și este primitoare, așa cum sunt, dacă stau bine să mă gândesc, și proprietarele.

Cristina Anculete și-a creionat în minte ideea acestei afaceri în urmă cu doi ani. Cu puțin timp înainte, tânăra a făcut niște flori de porțelan în atelierul unei prietene, iar procesul artistic a prins-o atât de mult, încât și-a propus să nu se mai oprească. 

„Am început în forță amândouă”

Un argument pro a fost și bagajul de cunoștințe pe care l-a acumulat Cristina de-a lungul anilor în studioul foto din București pe care îl deține. 

„Am avut foarte mulți prieteni care au insistat că există acolo ceva talent, că există inițiativă, că îmi ies lucrurile și de ce nu fac ceva propriu-zis cu ceramica. Și eu și mama suntem de fiecare dată cu ochii după faianțe, după chiuvete și am zis că dacă e să fac ceva din asta, atunci o să fac faianță pentru că este singurul obiect care întotdeauna m-a atras independent de gândul că aș putea vreodată să lucrez așa ceva. A mai trecut o vreme în care mi-am văzut de ale mele. Eu am învățat în anii trecuți să fac și site-uri, să fac și fotografie, să fac și branding și logo-uri și altele și îmi deserveam deja foarte multe servicii de care aș fi avut nevoie ulterior dacă aș fi pornit un business. Și am zis: ok, ce ar fi să fac un business din nimic? Mi-am alocat 1.000 de lei buget și în rest toți banii pe care i-aș fi cheltuit pentru un site, fotografii și altele am zis că oricum mi-i acopăr. La început am făcut cam trei, patru modele și cam asta a fost. După aceea am tot visat. Bineînțeles să am discutat și cu mama. Mi s-a părut cel mai potrivit să revin la Sfântu Gheorghe ca să fac asta și am lăsat-o iarăși vreo jumătate de an pe liber, să zic așa, și mai apoi când am început, am început în forță amândouă. Ea a preluat partea administrativă cu totul. Am scris un proiect pe care l-am câștigat. Am închiriat un spațiu și am deschis laboratorul. Teoretic aici începe povestea reală, când ne-am hotărât amândouă să facem un proiect comun”, ne-a spus Cristina Anculete. 

Îndeplinirea visurilor, una din superputerile mamelor curajoase   

„Așchia nu sare departe de trunchi”, spune zâmbind mama ei, Zsombori Katalin. Ea a preluat partea administrativă a proiectului, astfel încât fiica ei să se poată ocupa în continuare de fotografie. Cu timpul însă, a început și ea să se implice în procesul de creație. 

„Cristina la început nu putea să se hotărască dacă startup-ul să fie o dezvoltare a studioului foto de la București sau să facă ceramică. Eu am zis că ea ar trebui să își dezvolte partea de foto, să nu renunțe, iar pe partea de ceramică îmi asum eu. Chiar și neștiind foarte multe despre asta, am spus că voi face în așa fel încât ea să reușească să își realizeze și acest vis. Lŭtāmentum este un proiect în care ca și formă juridică și legală sunt implicată eu, iar tot ce înseamnă știință și creație și vis este al ei. Cred că e un punct comun care poate să se întâlnească și eu cred că e un business drăguț datorită faptului că este mamă-fiică. Când ea nu este în Sfântu Gheorghe, sunt eu aici. Am încă foarte multe de învățat de la ea. Ce altceva aș putea eu să fac decât să fiu prezentă pentru ca ea să reușească să își realizeze un vis. (...) Toată nebunia asta am gândit-o ca o poveste de relaxare. Pentru ea a fost un hobby, după care cumva a reușit să îmi transmită și mie ideea că această afacere poate să aibă o șansă. Nu am gândit acest atelier ca o fabrică de produs faianță. Ne-am spus că vom avea un atelier de ceramică din hobby în care o să facem ceva pentru sufletul nostru și dacă din asta o să iasă și un business, o să fie bine, dacă nu, nu”, ne-a împărtășit Zsombori Katalin. 

Cu ajutorul programului de finanțare Start-Up Plus, ea a reușit să obțină o sumă de 37.000 de euro, la care a fost adăugată și o contribuție proprie. 

Frica de eșec nu a făcut parte din planul lor

Ambele au locuri de muncă și proiecte stabile, iar atelierul de ceramică le-a „ultraaglomerat”, spune Cristina. Însă tocmai pentru că de succesul acestei idei nu depindea întreaga lor carieră, lucrurile au decurs foarte relaxat încă de la început, fără compromisuri, astfel încât nu au întâmpinat niciun fel de dificultăți pe parcurs. 

Ele au simțit încă de la început că este un segment care lipsește aproape în totalitate de pe piața autohtonă, așa că după ce au sosit echipamentele, s-au pus pe treabă, cu o idee fixă, de a readuce în atenția publicului valoarea unor obiecte unice, lucrate manual, într-un secol în care, spun ele, influența vestică a exclus atât din arhitectură, cât și din elementele decorative aportul personal al clienților. 

„Niciuna dintre noi nu are studii în așa ceva. E o știință întreagă și nu aș putea vreodată să susțin că le știu pe toate. Eu nu aș putea să mă prezint ceramist. Noi am învățat un produs foarte bine și experimentăm cu el la nesfârșit. Produsele pe care le-am creat și pe care le avem la vânzare ca și sigure ca să zic așa, acelea sunt arse și re-arse și exersate și sunt produse stabile. Dar sunt veșnic lucruri de învățat. (...) Oricum, avem acces la un volum incredibil de informație. Sunt cu un pas în urma celor care au o școală,  de fapt cu mulți pași în urma celor care au studii și asta înseamnă că trebuie să muncești enorm până nimerești. Dar totul este posibil. Dacă am reușit noi să facem mozaic, nu mă mai sperie nimic”, a precizat Cristina Anculete. 

Impresii neașteptate de la oamenii din domeniu 

Oamenii au venit destul de repede în întâmpinarea ideii lor, ceea ce le-a demonstrat că faianța creată manual este foarte greu de găsit pe piață sau destul de dificil de comandat, pentru că timpul mare de așteptare și prețurile exorbitante la produsele dinafară îi descurajează adesea pe cei care și-ar dori să aibă astfel de lucruri unice în casele lor. 

„Primele feedback-uri au venit de fapt atunci când am prezentat ideea în cercurile restrânse de prieteni. Au fost foarte încântați, dar tuturor li s-a părut imposibil. Neavând studii în zona asta cumva părea intangibil produsul. Ideea a prins, mai apoi au urmat primele prototipuri, iar atunci a fost o reacție neașteptată. Au venit arhitecți, oameni de design interior, nu pentru a face comenzi, ci cu dorința de asociere, ceea ce este foarte interesant, pentru că cineva a avut încredere suficientă încât să încerce să se implice. Asta a venit, din punctul meu de vedere, ca o cerere de piață de fapt și de drept, pentru că nu ai fi dornic să te asociezi cu o persoană dacă tu în trecutul tău nu ai fi înregistrat nevoia”, a mai spus Cristina. 

Cei care nu pot sta cu mâinile în sân pot face parte din procesul tehnic  

Pe lângă dorința de a scoate publicul din trend-ul impus de producția în masă, Lŭtāmentum și-a propus să implice clienții în alegerile menite să le înfrumusețeze sau personalizeze mediul. Spre deosebire de alte fabrici sau locații, clienții atelierului Lŭtāmentum vor putea ei înșiși să devină creatori, atunci când își aleg, de exemplu, model la faianța pentru baie sau bucătărie. 

„Cum acest atelier n-a fost creat pentru a fi o fabrică, pentru noi business-ul a fost gândit în așa fel încât clienții noștri că aibă acces. Dacă cineva vrea în bucătăria lui să aibă plăci hand-made cu monograma lui sau cu un model anume, atunci ne-am gândit că ar trebui nu doar să avem câteva modele standard, ci fiind un atelier mic, să fim deschiși să ne așezăm împreună, să creionăm ideea, să alegem culorile, iar acea persoană să aibă acces în atelier și să facă parte din proces. Atunci deja devine un produs foarte personal.  Oamenii cu care am vorbit despre asta, sunt extrem de încântați, pentru că în general nu intri nici în atelierele meșteșugarilor, nici în fabrici”, ne-a spus mama Cristinei Anculete.  

Copiii vor avea și ei acces în atelierul Lŭtāmentum

O altă idee pe care și-ar dori să o pună în aplicare este crearea unor ateliere interactive pentru copii. Cei mici vor putea să își confecționeze diverse obiecte și să afle secretele din lumea lucrului manual. 

„În momentul în care o să avem bancurile de lucru, copiii vor putea să vină și să își facă obiecte, iar noi facem arderile pentru ei. Acum predau ceramică la București unui grup de 14 copii. Mi-am dorit să facem asta și la Sfântu Gheorghe după ce am văzut că a fost un succes dincolo. Undeva din vară am vrea să începem, dar să vedem cum o să fie cu restricțiile. Putem să începem proiectul acesta și cu grupuri mai mici la început. Nu e o chestiune care va fi contracost sau care să limiteze accesul”, a spus mai spus Cristina. 

„Poate veni o clasă și să facem mici cadouri pentru mame, de 8 martie, broșe, bijuterii sau boluri, mărțișoare, ornamente de brad”, a completat Zsombori Katalin. 

Prețuri mai accesibile în raport cu piața internațională    

Este nevoie de săptămâni pentru a obține un produs finit ceramic, iar Cristina Anculete spune că în atelier se respectă cu strictețe tehnici onorate de timp. Plăcile ceramice sunt atent lucrate manual, presate, tăiate și glazurate individual. 

Pot fi întâlnite adesea mici variațiuni de dimensiune, greutate și culoare, doar că aceste caracteristici nu sunt considerate defecte, fiind tocmai elementul care le diferențiază de produsele de serie. Din acest motiv, prețul este mai mare decât la produsele de duzină. Totuși, obiectele personalizabile din material ceramic sau porțelan sunt accesibile în raport cu piața internațională, spun proprietarele Lŭtāmentum. 

„Clienții noștri sunt oameni care deja au dorința de a fi altfel decât restul lumii. Sunt și persoane care au văzut și care își doresc așa ceva, dar teoretic nu intră neapărat în buget. Dar să ne înțelegem, mozaicul acesta nu trebuie să fie de jos până sus, pe toți cei patru pereți ai băii. Poate să fie o dungă de un metru fix în spatele chiuvetei. Faianța aceasta stă mai bine într-un mediu curat, simplu, în care ea iese în evidență. Deci nu e imposibil pentru nimeni de achiziționat. Acesta este și scopul, să lucrăm împreună la proiecte, pentru că evident cei care vor veni în atelier și vor fi parte din proces, vor avea un discount serios. Noi ne dorim să intre în toate casele dacă se poate și să și le permită oricine. Dacă nu își permit tot procesul tehnic realizat de echipa noastră, pot să vină și să fie parte din proces”, a precizat Cristina. 

Mama și fiica își doresc ca pe viitor fiecare colecție de faianță sau mozaic să aibă propria interpretare în modele prestabilite de chiuvete. Și în cazul acestora, cei interesați vor putea realiza obiecte complet personalizate.