ACTUALITATE 10 ianuarie 2020

Călătorie în lumea ştiinţei. Primele surprize ale Soarelui descoperite cu sonda Parker

de Covasna Media | 1284 vizualizări

Sonda Parker a obținut primele rezultate deosebit de interesante studiind vântul solar. Astfel, au fost observate turbulențe neașteptate, care se propagă asemănător undelor, cu viteze și energii mult mai mari decât se așteptau oamenii de știință.

Sonda Parker a fost lansată în august 2018 cu obiectivul de a se apropia cât mai mult de Soare și a măsura particulele din vântul solar pentru a înțelege mai bine activitatea astrului nostru și evoluția acestuia. De trei ori s-a apropiat de Soare la o distanță de doar 24 milioane de kilometri, ceea ce a fost posibil datorită ecranului care o protejează împotriva temperaturilor extrem de ridicate.

În ciuda faptului că Soarele este studiat de sute de ani, fiind posibil să măsurăm energia particulelor emise de Soare de decenii, sunt încă multe procesele pe care nu le înțelegem și care pot avea o influență mare chiar și pe Pământ. Tocmai pentru studiul Soarelui a fost realizată sonda Parker care în ultimul an a efectuat studii asupra vântului Solar, adică particulele emise de Soare, la distanțe mici față de astru, obținând rezultate foarte interesante, multe dintre acestea fiind adevărate surprize chiar și pentru cercetători. Descoperirile au fost publicate recent în articole în revista Nature.

Sonda Parker a măsurat viteze ale particulelor din vântul solar de până la 300 de kilometri pe secundă și adevărate unde, cu schimbări de direcție, neașteptate, generate de câmpuri magnetice care, la rândul lor își schimbă direcția. Undele vântului solar sunt asemănătoare celor generate într-un ocean, și sunt măsurate cu ajutorul particulelor alfa (nuclee de heliu) și a electronilor. Schimbările de direcție din vântul solar au fost botezate „switchback” – în acestea vântul solar chiar schimbă direcția și în doar trei orbite în jurul Soarelui sonda Parker a măsurat deja mii de astfel de procese. Nu se știe încă ce anume le generează.

Sonda Parker a măsurat viteze ale vântului solar de circa 35-50 km pe secundă (cu viteze maxime care ajung și la 300 km pe secundă); cercetătorii se așteptau viteze de doar câțiva km pe secundă. Acest rezultat ar putea schimba modelul Soarelui pe care-l avem la ora actuală. Viteza vântului solar depinde de cât de rapidă este încetinirea vitezei de rotație a Soarelui; particulele din vântul solar își trag energia din rotația Soarelui – ceea ce face ca aceasta să încetinească, în mod asemănător cu viteza de rotație a unui patinator care întinde la un moment dat brațele. Dacă este într-adevăr așa, modelul de evoluție a Soarelui, precum procesele care duc la „îmbătrânirea” acestuia, ar trebui revăzute. Acest lucru este valabil nu doar pentru Soare, ci și pentru evoluția tuturor stelelor din Univers și ar putea avea implicații foarte mari în astronomie, astrofizică și cosmologie.

Cum era de așteptat, în jurul Soarelui până la distanțe de aproximativ 112 milioane de kilomettri nu a fost descoperit praf de niciun fel; vântul solar practic a făcut curățenie. 

Energiile mari descoperite în vântul solar ar putea avea efecte distructive și asupra aparatelor de pe Pământ, dăunând sateliților sau liniilor electrice. Fenomene magnetice interesante au fost măsurate cu telescopul Wispr de la bordul sondei Parker într-o regiune apropiată de ecuatorul Soarelui. Acest fenomen magnetic dă naștere la expulzări de materie din coroana solară – ceea ce este vizibil și cu instrumente de pe Pământ.

La ora actuală activitatea Soarelui este oarecum destul de liniștită, ținând cont de ciclul de 11 ani. În următorii ani, când activitatea se va intensifica, sonda Parker va efectua observații și măsurători la distanțe și mai mici, apropiindu-se de Soare de 24 de ori. Cea mai mică distanță va fi de doar 6 milioane de kilometri. În 2025 va fi un maxim de activitate solară cu erupții violente și fenomene extrem de interesante, multe dintre acestea probabil încă necunoscute, și care vor fi studiate pentru prima dată cu sonda Parker, care poartă numele lui Eugene Parker, astrofizicianul care a propus pentru prima dată teoria vântului solar.

(Articol scris de Cătălina Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe.)

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.