La circa 1000 ani lumină faţă de noi a fost descoperită cea mai apropiată gaura neagră de până acum. Cu o masă de câteva ori cea a Soarelui, influenţează mişcarea a două stele apropiate; această nouă metodă a permis astronomilor să demonstreze cum găurile negre pot fi descoperite folosind telescoape extrem de precise care studiază mişcarea stelelor vizibile.

Găurile negre sunt cele mai misterioase obiecte din Univers. Acolo de unde nici măcar lumina nu mai poate ieşi şi pentru descrierea cărora încă nu avem o teorie, întrucât teoria lui Einstein nu mai funcţionează, dând un infinit, adică o singularitate. Din acest motiv descoperirea şi studiul acestor obiecte în Univers sunt extrem de importante. Încă nu ştim câte găuri negre există şi nici măcar ce fel de mase ar putea avea. Au fost descoperite găuri negre în centrul galaxiilor, precum a noastră, cu mase de milioane şi chiar miliarde de ori cea a Soarelui. Pe de altă parte, prin măsurătorile de unde gravitaţionale, au fost descoperite sisteme binare de găuri negre cu masa de zeci de ori cea a astrului nostru. Ar putea exista şi găuri negre microscopice, care să se fi format imediat după Big Bang – însă la ora actuală nu au fost descoperite şi nu putem fi siguri că există.

În această căutare a găurilor negre se folosesc de cele mai multe ori metode care se bazează pe măsurarea radiaţiei electromagnetice emise de obiectele capturate de găurile negre: precum stele sau praf interstelar care atrase de gravitaţia intensă a găurilor negre generează ioni şi electroni care la rândul lor dau naştere unor câmpuri electromagnetice foarte intense şi deci unei radiaţii electromagnetice pe care o putem măsura.

Recent însă un grup de astronomi a reuşit să pună la punct o nouă metodă de studiu şi descoperire a găurilor negre cu masa de câteva ori cea a Soarelui.

Descoperirea a fost făcută întâmplător, întrucât cercetătorii nu erau pe urmele găurilor negre ci a stelelor, mai precis a sistemelor binare de stele – sisteme ce conţin două stele ce orbitează una în jurul celeilalte.

Descoperirea a fost făcută cu ajutorul spectrografului Feros al MPG/ESO, al European Southers Observatory din Chile, care studia sistemul binar de stele HR 6819 situat la 1.000 ani lumină faţă de noi în constelaţia Telescopului. Acest sistem de stele este vizibil inclusiv cu ochiul liber din emisfera sudică. Rezultatele acestui studiu au fost publicate recent în revista Astronomy & Astrophysics.

Astronomii au putut vedea cum una dintre stelele acestui sistem binar se mişcă pe o orbită circulară cu o perioadă de circa 40 de zile în jurul unui obiect invizibil cu masa asemănătoare, adică de aproximativ 4 ori cea a Soarelui. Au dedus că este vorba despre o gaură neagră. În jurul celor două, o altă stea se mişca pe o orbită mult mai îndepărtată, cu o perioadă deci mai îndelungată.

Este prima dată când această metodă este folosită pentru a observa efectele gravitaţionale ale unei găuri negre şi a fost o surpriză pentru astronomi. Ar putea exista multe alte găuri negre, poate chiar sute de milioane, de acest gen, unele chiar şi mai apropiate de noi decât cea observată în sistemul HR 6819. Această gaură neagră ar fi luat naştere atunci când o stea cu masă mai mare ca cea a Soarelui a terminat combustibilul nuclear care o menţinea în viaţă prin reacţiile de fuziune nucleară, generând o Supernovă care a lăsat în urmă tocmai această gaură neagră.

Cu această nouă metodă se vor studia îndeaproape alte sisteme binare de stele apropiate de noi şi este foarte probabil să descoperim alte găuri negre la distanţe şi mai mici. Nu trebuie însă să ne facem griji – aceste găuri negre chiar dacă ar fi la distanţe precum cea a stelei cele mai apropiate de Soare (Proxima Centauri) nu ar fi deloc periculoase – cum ne demonstrează şi faptul că steaua care orbitează în jurul găurii negre din HR 6819 nu a fost înghiţită de aceasta.

[Articol scris de Cătălina Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe]