Dacă chirurgul este femeie, pacienţii au şanse mai mari de a supravieţui! Episodul ?

Rezultatul interesant al unui studiu efectuat în Canada arată că pacienții supuși la diverse operații aveau șanse mai mari de a supraviețui, după 30 de zile de la operație, dacă chirurgul era o femeie. Se studiază la ora actuală motivele care au dus la acest rezultat, pentru a se pune la punct proceduri ce ar putea duce la creșterea probabilității de supraviețuire a celor supuși la operații dificile.

De multe ori, atunci când intrăm în spital pentru o operație, mai ales atunci când aceasta este complicată, dacă putem să alegem cine să ne opereze, un chirurg bărbat sau femeie, suntem tentați să alegem chirurgul bărbat. Se pare, însă, că am fi mai avantajați dacă am alege chirurgul femeie. Acesta este rezultatul unui studiu efectuat în Ontario, Canada, de către Raj Satkunasivam, asistent universitar la Houston Methodist Hospital, care a publicat rezultatele studiului său într-un articol în revista British Medical Journal.

Ce anume a făcut Satkunasivam? Practic, a studiat operațiile și ceea ce s-a întâmplat cu pacienții în urma acestor operații, realizate într-o perioadă cuprinsă între 2007 și 2015. Numărul de pacienți luat în calcul a fost foarte mare: 104.000 de persoane. Aceștia au avut în perioada considerată una dintre operațiile cuprinse într-o listă de 25 de posibile intervenții chirurgicale, printre care, operații de apendicită, tiroidă, tumoare la creier, bypass coronarian sau gastric, reducerea sânului sau înlocuirea unui șold. Aceste operații erau efectuate atât de chirurgi bărbați, cât și femei în spitale din Ontario. Studiul a luat în considerare ceea ce s-a întâmplat cu pacienții operați la 30 de zile de la operație și a corelat decursul post-operatoriu cu vârsta și   sexul pacienților, dar și ale chirurgului care i-a operat.

Chirurgii erau 2540 bărbați și 774 femei și concluzia a fost destul de clară: pacienții operați de femei aveau o probabilitate mai mică de a muri sau de a avea complicații post-operatorii.

Cum de este posibil una ca asta? s-au întrebat cercetătorii. Se pare că diferența nu este nicidecum între profesionalitatea în sala operatorie a femeilor sau a bărbaților, care sunt la fel de pregătiți și capabili să execute intervenția chirurgicală, oricât de complicată ar fi aceasta. În fond și la urma urmei, sunt instruiți în același mod, în facultățile de medicină, și urmează aceeași procedură de pregătire și de intrare pe postul de chirurg într-un spital.

Diferența stă în modul global în care un chirurg femeie tratează pacienții, dar și cum aceasta interacționează cu colegii, față de chirurgii bărbați. În timp ce femeile instaurează un dialog cu pacienții și se implică în mod mai intens în ceea ce se întâmplă cu aceștia de când intră până când ies din spital, bărbații sunt implicați mult mai puțin în aceste aspecte.

Femeile tratează, deci, pacienții în mod mai global, instaurând cu aceștia un raport de încredere, în care iau în considerare aspecte globale ale vieții acestora, ajungând să aibă un cadru de ansamblu mult mai complet. Pacienții ajung în acest fel să aibă mai mare încredere într-un chirurg femeie; acest element se pare că este fundamental pe parcursul însănătoșirii. Raportul de încredere între medic și pacient joacă un rol fundamental mai ales în cazurile extreme, în care o operație pune în joc viața pacientului. Dacă pacientul se încrede în doctor, împărtășește cu acesta mai multe informații, care, la, rândul lor, îl ajută pe medic să optimizeze tratamentul și în perioada post-operatorie, ceea ce duce la mai puține complicații și la o probabilitate de moarte mai mică.

Rezultatele studiului efectuat în Canada au fost confirmate în cadrul altui studiu efectuat în America, asupra medicilor interniști: la Harvard School of Public Health s-a ajuns la concluzia că pacienții medicilor femei au mai multe șanse de a se vindeca decât cei ai doctorilor bărbați. Metodele folosite de medicii femei ar putea fi studiate mai îndeaproape, pentru a se ajunge la optimizarea raportului între pacient și medic, dar și cea a raportului între colegii din spital, care afectează, la rândul său, însănătoșirea pacienților.

Articol scris de Cătălina Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe