Directorul Extensiei UBB Sfântu-Gheorghe, un iubitor al muntelui, a escaladat luna aceasta cel mai înalt vârf din Africa – Kilimanjaro, de 5.895 de metri Când nu e printre studenţi sau la biroul său din clădirea Extensiei Universitare Babeş Bolyai din Sfântu-Gheorghe, directorul Fazakas Jozsef (63 de ani) escaladează munţi. Mânat de o pasiune pentru munte şi natură care îi curge prin vene, directorul renunţă repede la costumul său şi sare în pantaloni scurţi sau echipament de munte pentru a face faţă unei noi provocări la mare înălţime. Cea mai recentă aventură a avut loc între 29 ianuarie – 9 februarie, când Fazakas Jozsef s-a aflat într-o expediţie de zece zile în Africa. Ţinta: cel mai înalt vârf al continentului, celebrul Kilimanjaro, de 5.895 de metri.

Directorul Extensiei UBB Sfântu-Gheorghe, un iubitor al muntelui, a escaladat luna aceasta cel mai înalt vârf din Africa – Kilimanjaro, de 5.895 de metri

Când nu e printre studenţi sau la biroul său din clădirea Extensiei Universitare Babeş Bolyai din Sfântu-Gheorghe, directorul Fazakas Jozsef (63 de ani) escaladează munţi. Mânat de o pasiune pentru munte şi natură care îi curge prin vene, directorul renunţă repede la costumul său şi sare în pantaloni scurţi sau echipament de munte pentru a face faţă unei noi provocări la mare înălţime.

Cea mai recentă aventură a avut loc între 29 ianuarie – 9 februarie, când Fazakas Jozsef s-a aflat într-o expediţie de zece zile în Africa. Ţinta: cel mai înalt vârf al continentului, celebrul Kilimanjaro, de 5.895 de metri.

Peisaje de vis şi contraste

Decolarea a avut loc pe 29 ianuarie, de pe aeroportul din Budapesta, unde s-au adunat toţi cei zece membri ai expediţiei organizată în Ungaria. De aici, ei au zburat spre Amsterdam şi apoi spre Nairobi.

După 600 de km prin Kenya şi Tanzania, peripeţii cu maşina stricată, peisaje de vis, contactul cu membri masai – un trib local, un contrast izbitor între sărăcia periferiei din Nairobi şi măreţia blocurilor de 50 de etaje din centru, umblat prin junglă şi admirat plante care mai de care mai frumoase şi mai nevăzute, au ajuns în Arusha, unde au fost găzduiţi la un hotel mic dar confortabil. Nu lipseau din decor căpriţele, localnica ce vindea gogoşi sau drumurile prăfuite care şi acolo unde sunt asfaltate se termină cu gropi.

Călătorii au aflat că preţurile nu sunt deloc mici şi pentru fiecare poză pe care o fac unui localnic li se cere câte un dolar, fiind cazuri când au fost nevoiţi să scoată din buzunar şi 40 de dolari pentru o fotografie.

„Am dorit în primul rând să aflu despre Africa altceva decât în cărţi, şi bineînţeles să ajung pe Kilimanjaro, care este al treilea masiv din lume după cele din Asia şi America, este o provocare ca să escaladezi (...) De vreo 20 de ani am în minte şi suflet Kilimanjaro, n-am explicaţie. Muntele atunci când te atrage, nu ştii de ce, este o chemare a naturii, chemarea munţilor, şi tot aşa şi profesional ai chemări, la fel şi în viaţă şi la ele trebuie să fii foarte atent, să le auzi, să le receptezi, şi să răspunzi pozitiv, dacă nu, încep să apară perturbaţiile”, spune Fazakas Jozsef.

Drumul spre vârf

De la tabăra de bază, membrii expediţiei au plecat însoţiţi de 40 de şerpaşi care cărau bagaje şi le găteau, şi care i-au îndrumat tot drumul prin junglă şi până în vârf. Şi-au făcut loc printr-o vegetaţie luxuriantă, arbori înalţi, licheni, muşchi, pentru ca zi de zi să fie tot mai aproape de vârf.

Cu cât se apropiau, cu atât peisajul devenea unul mai selenar, plin de nori şi ceaţă, iar temperaturile se apropiau de cele de acasă – adică minus 20 de grade.

După şase zile de urcuş şi eforturi, cu tot ce implică aclimatizarea şi adaptarea la munte, alpiniştii au atins vârful. La 5.895 de metri, pe Kilimanjaro, stau acum şi steagurile Extensiei Universitare Babeş Bolyai şi ale Universităţii, precum şi al municipiului Sfântu-Gheorghe.

„Când am ajuns în vârf am avut o senzaţie de rău din stomac şi dureri de cap şi pulsul era foarte ridicat, aveam tensiune, dar am traversat foarte bine aceste greutăţi. S-a măsurat gradul de reţinere a oxigenului pe hemoglobină, cel mai bun avea 92%, eu 85%”, a mai spus Fazakas.

Ce înseamnă să fii mulţumit în viaţă...

Expediţia în Kilimanjaro l-a costat pe Fazakas Jozsef cam 10.000 de lei, dar spune că deşi a fost un efort, oricând ar da aceşti bani fără să stea pe gânduri.

„A trăi şi a cheltui este un mod de viaţă, a produce şi a consuma, dar a realiza ceva este ceva deosebit şi dacă n-aş fi mers în această expediţie poate mai târziu nici n-aş fi avut curajul, pierdeam elanul şi banii se duceau oricum. Dacă mergeam de câteva ori în Poiana Braşov la nişte chefuri nu mai era nimic, aşa asta a fost o investiţie greu de suportat dar mult mai bună (...) Am fost în case ale masailor, cocioabe, trăiesc în nişte condiţii extraordinar de sărace, modeste şi totuşi sunt eleganţi, frumoşi, sănătoşi, te pune pe gânduri să vezi oare viaţa ce rost are, care e de fapt rostul vieţii, este ca să acumulezi sau ca să te simţi bine?”, povesteşte el. Fazakas subliniat că a plecat spre Africa din dorinţa de a o cunoaşte mai bine, de a intra în lumea savanelor, a deşerturilor, să vădă cum arată jungla, lucruri văzute numai în cărţi.

La final, pe lângă amintiri şi senzaţii s-a întors cu o mare învăţătură despre ce înseamnă să fii mulţumit în viaţă. „Oare acel şerpaş era mulţumit, oare cel care escaladează vârfurile, masaiul, cei care lucrează în întreprinderi în Nairobi? Şi atunci mi-am dat seama că cel mai important lucru este să ai sufletul curat, mintea curată şi să fii parte integrantă a naturii, după aceea poţi să răzbeşti orice. Şi asta în Africa am învăţat”, a conchis el.

Pasiune înnăscută

Directorul Extensiei UBB din oraş este un iubitor înnăscut al muntelui şi spune că nu i-a scăpat niciun munte din ţară. În afară de Kilimanjaro, a mai urcat pe Olimp, în Grecia, şi pe Rila, din Bulgaria.

Face asta de 40 de ani şi primul vârf pe care a urcat a fost Retezatul, în anul doi de facultate. „Pasiunea pentru munte este genetică, muntele este un mare bulgăre de adevăr şi acolo nu poţi trişa şi cine iubeşte muntele iubeşte adevărul, dreptatea, confruntarea, fiindcă natura nu te iartă dacă mergi pe căi strâmbe”, crede el. Fazakas Jozsef spune că mereu a fost rezistent la orice condiţii naturale, de cele mai multe ori urca muntele în pantaloni.

Acum a trecut la costume mai serioase, care mai ales te apără de ploaie, extrem de periculoasă dacă te prinde pe munte. El povesteşte că dacă ajungi în munţi şi te prinde ploaia, în plus mai ai norocul şi unui vânt puternic, apare apoi un „somn teribil”, iar dacă adormi, nu te mai trezeşti.

„Am fost odată în munţii Făgăraş cu un prieten al meu şi aveam fiecare câte o pelerină şi când să ne îmbrăcăm din mâna lui a luat-o vântul şi el a rămas fără. Am tăiat în două pelerina mea, i-am dat jumătate, dar nici el, nici eu n­am avut mare succes şi acolo am simţit moartea foarte aproape, fiindcă această hipotermie a început să-şi facă efectele. Nu ne mai puteam opri din tremurat, şi dacă ne opream la 5 – 10 min acolo adormeam, dar am ales calea alergării, eram până în glezne în apă şi atâta am alergat până ne-am revenit şi în 15 ore de mers am ajuns unde trebuia, uscaţi”, mai povesteşte el.

Potrivit lui Fazakas Jozsef, munca de director se împleteşte cu muntele şi spune că aşa cum în natură cauţi un Kilimanjaro, un vârf, aşa şi în viaţă trebuie sa cauţi vârfuri, la fel şi în activitatea profesională şi pe care o conduci trebuie să ai realizări, să le ţinteşti, să le şi realizezi, altfel rămâi la nivelul poveştilor.

Ana Sidon