În februarie 2011, când împlinea 90 de ani, i-am scris în ziar un text din care răzbătea un gând optimist: să ne vedem, nene Nicu Moldovan, la 100 de ani. N-a avut răbdare să-i împlinească, s-a stins săptămâna trecută. Bănuiesc că i s-a părut că-s prea mulţi şi prea grei anii ăştia pentru un trup obosit şi-o minte stingheră într-o lume din ce în ce mai greu de înţeles.

Cred că cel mai potrivite sunt cuvintele de-atunci, din 2011, când nenea Nicu Moldovan încă se mai întâlnea cu noi şi ne spunea poveşti.

„Domnului profesor nonagenar Nicolae Moldovan, cu dragoste

Sunt onorat şi mă bucur să aduc acest „laudatio” unui om pe care-l bănuiesc a-mi fi ocrotit tinereţea prin pilde morale, dacă nu cumva şi prin exemple nespuse şi nescrise de statornicie şi consecvenţă. Nenea Nicu Moldovan va împlini mâine fix 90 de ani. Ce vârstă! Şi ce viaţă!

A fost învăţător, profesor, apoi muzeograf la Muzeul din Sf. Gheorghe, primul muzeograf etnic român şi, dacă informaţiile mele sunt exacte, ultimul. Cu sprijinul unor români de modă veche din societatea civilă românească din Covasna, în 2008 i-a apărut la Editura Arcuş cartea intitulată „Mărturii despre oameni şi locuri din Carpaţi”. Când a împlinit 80 de ani, adică în a treia sa tinereţe, a primit titlul de „Cetăţean de onoare” al comunităţii româneşti din Covasna, iar peste cinci ani i s-a înmânat titlul „Pro Urbe”, oferit de municipalitatea Sf. Gheorghe, ca o recunoaştere a calităţii sale de „om al cetăţii”. La capitolul titluri şi distincţii s-a mai adăugat unul, premiul „I.I. Russu”, pentru contribuţia la cercetarea, dezvoltarea şi păstrarea culturii româneşti în judeţul nostru.

Ce e minunat la nenea Nicu Moldovan nu este, însă, ce-a făcut, ce premii a primit, sau că e veteran de război. Mirabil este că la 90 de ani omul acesta trăieşte a patra sa tinereţe şi are proiecte de viitor. Cum ar fi o monografie a localităţii Vâlcele. Sau o carte de memorii despre dictaturile sub care a vieţuit, existentă acum sub forma unor caiete-martor ale acelor vremuri. Ca să nu mai vorbim că este un obişnuit al reuniunilor părţii active a societăţii civile româneşti care se adună sub patronajul Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna.

Domnule învăţător, domnule profesor, domnule muzeograf Nicolae Moldovan, cu toată dragostea şi preţuirea inimilor noastre, vă dorim La Mulţi Ani cu sănătate şi bucurie. Mărturisesc cu asumată umilinţă că m-aş simţi onorat să vă amintiţi de subsemnatul şi peste 10 ani, când vă veţi sărbători centenarul”.

(Dumitru Manolăchescu)