Am un „secret” care mă ridică mereu când „cad” în vreun impas. E vorba mai ales de momentele când simt că sunt lipsită de motivație, chef de lucru și de viață, de creativitate. Când mă simt prea mică. Sau prea mare. Deschid telefonul/laptopul/tableta și pornesc câte un „TEDtalk”. Poate știți ce sunt sau poate nu, dar explic oricum: e vorba despre acele videoclipuri în care cei mai faini, deștepți și împliniți oameni din lume ne povestesc despre experiențele lor, din care avem și noi ce să învățăm. Pe principiul „idei care merită împărtășite”. Așa că, vă închipuiți ce bine mi-a părut (am fost la limita extazului chiar, dar parcă nu vreau să pară că exagerez) când am aflat că se organizează și la noi în oraș, la Sfântu Gheorghe un eveniment sub această umbrelă „TEDx”. Și sunt plină de energie și drag chiar și acum, când scriu despre el, la ore bune după ce s-a încheiat. Pentru că asta face un eveniment TEDx: te încarcă. Îți dă o viziune de ansamblu, dar în același timp vine și cu particularități. Pentru că fiecare om care vorbește pe scenă, dar și fiecare participant la eveniment, este unic. Pentru că fiecare lecție de viață te lovește fix în suflet, având în vedere că vine direct de la un om care a suferit, într-un fel sau altul, până când a tras concluzia care merită să fie împărtășită cu lumea întreagă.

Am iubit evenimentul de la prima ediție, pentru că încă de atunci am simțit că a fost, cu adevărat, o conferință pentru noi, pentru comunitate, pentru maghiari și români deopotrivă.

Cred că singurul lucru negativ, dacă pot să îi zic așa, la un astfel de eveniment, este că numărul locurilor este limitat. Deci nu oricine poate să participe. Dar cine nu a venit sâmbătă, 18 noiembrie, la Teatrul Tamási Áron, pentru că nu i s-a părut interesant, cred că ar regreta dacă ar știi cu adevărat cum a fost.

De aceea am decis ca, în loc de obișnuitul reportaj de după eveniment, să prezint câteva concluzii ale ediției un pic altfel. Adică într-un set de 6 propoziții/momente/idei/chestii pe care le-am auzit acolo și care să te facă, nu atât să regreți că nu ai fost la această ediție, cât să fii cu ochii pe eveniment, să îți iei bilet dacă se va organiza anul viitor. Cu accent pe „dacă”.

1. Numai cei dezrădăcinați dezrădăcinează

Tema ediției a doua a TEDx Sepsiszentgyörgy a fost „Rădăcini puternice”, motiv pentru care cam toți vorbitorii au adus în discuție importanța întoarcerii la bazele noastre, ca oameni, ca societate.

Dar o idee care mi-a rămas în minte a fost adusă de Oana Șerban, pe care experiența profesională o recomandă după cum urmează: autoare (de ficțiune și filosofie), profesor la Universitatea din București, unde predă Filosofie Modernă, Estetică, Studii Culturale și Biopolitică la Facultatea de Filosofie, Director Executiv al CCIIF – Centrul de Cercetare pentru Istoria Ideilor Filosofice (UB) și, de asemenea, membru al Catedrei UNESCO pentru Interculturalitate, Bună Guvernanță și Dezvoltare Durabilă.

Dar frumusețea evenimentelor TEDx este că nu contează atât de mult cine este cel care vorbește, ci mai degrabă ce spune. Iar Oana Șerban a spus sâmbătă la Sfântu Gheorghe ceva simplu de înțeles și important: „numai cei dezrădăcinați dezrădăcinează”. Cu alte cuvinte, rău fac mai degrabă cei care nu sunt mulțumiți cu viețile lor, cu ei înșiși, cei care simt nevoia să îi facă și pe alții să se simtă nelalocul lor.

Și o altă idee care a plecat de la Oana Șerban, dar a mai fost citată și în alte discursuri este că „mai important decât cine aude e cine ascultă”.

2. Schimbă „mi-e teamă că mă voi pierde” cu „la un moment dat tot voi ajunge undeva”

Un alt om care ne-a impresionat cu puterea lui, și care a smuls aplauze furtunoase de la noi, cei din public, a fost alpinistul nevăzător Alex Benchea. Chiar dacă nu are un simț extrem de important, al văzului, acesta este sportiv activ în cadrul Lotului Naţional de Paraclimbing. Și are un vis mare: vrea să escaladeze cele mai înalte vârfuri montane de pe fiecare continent - provocare cunoscută ca „7 summits”. Țineți cont că pe trei dintre ele deja a fost. Adică la înălțimi pe care ni le închipuim cu greu, ce să le mai urcăm!

Și el, fără să vadă luminile din fața lui, dar simțind căldura publicului, ne-a povestit cum a fost, de exemplu, primele dăți când a ieșit cu bastonul alb, singur, în oraș. S-a pierdut de câteva ori. Dar la un moment dat a schimbat perspectiva și în loc de frică, a îmbrățișat oportunitatea. În loc de „mi-e teamă că mă voi pierde” a început să zică „la un moment dat tot voi ajunge undeva”. Și mantra asta i-a schimbat viața. Așa că ne îndeamnă și pe noi să facem la fel.

3. Scena te dezbracă. Dacă nu știi cine ești și ce vrei, te vei simți gol

Scena, sau dacă ne gândim dincolo de metafore - „viața”, îi răsplătește pe cei care sunt siguri pe ei, care știu cine sunt și ce vor de la ea. Ne-a spus acest lucru instructorul de yoga certificat Gabriela Chirilă. Ne-a povestit de pe scena TEDx Sepsiszentgyörgy cum și-a început cariera ca actriță, cum a dezamăgit-o România, cum a ajuns să vadă cele mai frumoase locuri ale lumii, ca în cele din urmă, să își dea seama că locul ei este tot acasă, la Sfântu Gheorghe. A descoperit disciplina Yoga în Noua Zeelandă și răspunsul la unele dintre cele mai grele întrebări ale vieții: „Cine sunt eu și care e menirea mea pe pământ?”. Și răspunsul a adus-o acasă, la rădăcinile ei, pentru a fi de ajutor și altora care caută încă.

Iar lecția pentru noi a fost asta, așa cum am înțeles-o eu: ca să nu te simți gol, trebuie să afli cine ești și care e rolul tău aici.

4. Unde e acasă? În orice colț al lumii ne simțim noi înșine

O altă prezentare care s-a completat perfect cu tema rădăcinilor a fost cea a medicului Túróczi Ildikó. 20 de ani a fost doctor de familie la Ojdula, dar ne-a spus și cum a fost când a lucrat într-un mic trib din Camerun. Și-a încheiat prezentarea cu o concluzie frumoasă, desprinsă din experiența ei de luptă cu bolile în civilizații complet străine de a noastră: „Unde e acasă? În orice colț al lumii ne simțim noi înșine”. Iar pentru ea, acest loc a fost mereu o căsuță mică din Bálványos, înconjurată de familie și natură.

5. Mintea păstrează negativitatea pentru că ea ne-a ajutat mult timp să supraviețuim

O prezentare interesantă și caldă a venit de la psihoterapeutul Diana Lupu, care ne-a explicat cum și de ce mintea noastră își creează scenarii negative tot mereu. Pe scurt, încă din vremuri străvechi ne-a ajutat să supraviețuim, să evităm pericolele mortale și mai trăim încă o zi. Acum, prea mult negativism face rău, că e „un abuz invizibil” și pentru că „nu e corect să trecem prin viață știind doar ceea ce NU suntem”. Așa că, la fel cum suntem setați să vedem rău, ar trebui să ne antrenăm să vedem și binele. Dar pentru asta „trebuie să avem răbdare și să îi dăm timp”.

6. Nu poți să cazi atât de mult cât ai puterea să te ridici

De departe cea mai grea poveste a venit de la Vásárhelyi Jób Barna, un tânăr în vârstă de 22 de ani care își crește singur fratele minor, deși are doar trei clase și a avut o copilărie care ar putea părea prea mult și pentru un film de groază. Cu un tată violent, abuziv și alcoolic, episoadele de neînchipuit din viața sa nu au fost puține. Nu o să intru în detalii că începe să mă doară doar când mă gândesc la ce ne-a povestit, însă dau cu optimismul în voi și vă spun că Barna acum este bine și ne spune că „viața e un dar”. Este alpinist, realizează munci ocazionale legate de prelucrarea lemnului, conduce o herghelie, realizează mobilier din bușteni și, pe lângă toate acestea, lucrează ca salvamontist și face școala la seral. Lecția de la el a fost că „nu poți să cazi atât de mult cât ai putere să te ridici”. În plus, ne-a spus că luptă în fiecare zi să devină pentru fratele lui omul de care el însuși a avut nevoie când a fost copil.

Prezentarea acestuia a ridicat oamenii în picioare și a fost rechemat pe scenă, pentru a primi rânduri și rânduri de încurajări din aplauze sincere.

Reamintim că printre vorbitori s-au numărat și celebra actriță Maia Morgenstern, cercetătorul chimist Fejér Szilárd (PhD), arhitectul Török Áron, elevul Nagy Imre, schioarea olimpică Miklós Edit și fotograful Dan Dinu.

Le mulțumim organizatorilor evenimentului, dar și voluntarilor care au muncit neobosiți ca noi să ne simțim bine și să plecăm acasă, iată, cu povești și gânduri interesante.

Unul dintre coordonatorii evenimentului, președintele organizației „Turul Madár”, Furus Levente, ne-a spus la final că „mesajul din acest an al TEDx a fost că e important cu ce pleci, când pleci și cu ce te întorci la rădăcinile tale. Sau cu ce te întorci acasă, de fapt”.

Încă nu se știe dacă va fi organizată a treia ediție anul viitor. Dar noi chiar sperăm să aibă loc. Între timp, vă las să vă gândiți. La idei. La viață. La răspunsul întrebării „tu de ce ești aici?”.