În politică se bat oamenii între ei mai rău ca într-un conflict armat. În comunism nu se băteau politicienii, dar se bătea cu simţ de răspundere în şcoli şi în armată. Le-am trăit pe amândouă, aşa că ştiu ce spun. Am crezut, un timp, că după un sfert de secol de democraţie şi noi moravuri se vor schimba lucrurile. S-au schimbat doar parţial, nu se mai bate în armată. În şcoli... Acolo e durere, apar la TV tot soiul de învăţători şi profesori care îşi pedepsesc corporal elevii. De înjurături şi vorbe proaste nici nu mai vorbesc, astea sunt la ordinea zilei, nu le mai bagă nimeni în seamă. Adică s-au schimbat moravurile, nu şi năravurile.

Judeţul nostru părea ferit de acest flagel. Aflăm că nu este, profesorii noştri nu-s altfel decât cei din Vrancea, Buzău, Vaslui. Au aceleaşi metehne, vorbesc urât şi le aplică elevilor „corecţii fizice”. Aşa se numeşte bătaia în termeni eufemistici.

Când se întâmplă ca ieşirile nervoase urmate de „corecţii fizice” aplicate elevilor să fie şi filmate, să aibă şi martori, atunci situaţia se reclamă Inspectoratului Şcolar Judeţean. Un asemenea caz, petrecut la Colegiul Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe, a fost reclamat de conducerea Colegiului către Inspectoratul Şcolar. Mai mult, Consiliul de Administraţie al Colegiului, după analize serioase ale fenomenului, a hotărât desfacerea contractului de muncă al profesoarei care a recidivat în aplicarea unor „corecţii fizice” elevilor. Au votat în acest sens 11 din cei 13 membri ai CA.

„Minunea” demiterii profesoarei găsite vinovate nu s-a produs, însă, pentru că a intervenit Inspectoratul Şcolar Judeţean. Inspectorul general adjunct a refuzat să aplice hotărârea CA, invocând „vicii de procedură” în actele trimise de conducerea Colegiului. Doamna inspector general adjunct nu a fost interesată de adevărul afirmaţiilor susţinute în anchetele membrilor Consiliului de Administraţie, ci de forma lor birocratică. Drept urmare, CA al Colegiului Mihai Viteazul a acţionat în instanţă Inspectoratul Şcolar Judeţean.

În replică, inspectorul general adjunct acuză „orgolii şi instigare politică” din partea membrilor CA. Moment în care un om normal nu mai înţelege mare lucru: a fost sau nu vorba de corecţii fizice repetate, confirmate şi parţial filmate, din partea profesoarei de fizică şi chimie de la Mihai Viteazul? Inspectoratul Şcolar recunoaşte valabilitatea fondului, acuzând vicii de formă.

Dacă mă gândesc bine, diferenţa asta între formă şi fond ne-a dat pe noi înapoi cu sute de ani.  Istoria noastră e plină de asemenea judecăţi greşite. În cazul de faţă, ce vicii de formă pot scuza comportamentul profesoarei de fizică? Ce mesaj transmite IŞJ către copii, părinţi, cadre didactice? Câtă încredere vor mai avea elevii în profesori, profesorii în Inspectoratul Şcolar şi întreaga comunitate locală în Liceul cu pricina?

S-ar putea ca d-na inspector general adjunct să aibă dreptate şi să  fie vorba de o instigare politică. Doar că instigarea asta nu porneşte de la CA al Colegiului, ci de la politizarea excesivă a întregului  învăţământ românesc în cei 24 de ani de la Revoluţie. Conform obiceiurilor instituite la Ministerul Învăţământului, ca să poţi să aplici legea şi să faci dreptate ai nevoie de „consens” politic. Nu contează, cu alte cuvinte, faptele, nu contează abaterile profesorilor,  forma şi urmările lor, contează doar consensul politic. În cazul de faţă, acest consens s-a realizat: la conducerea IŞJ se află o echipă UDMR-PSD, care o susţine pe profesoara de fizică şi chimie în ciuda evidenţelor. Motivul ar putea fi căutat tot în politicul care domină viaţa şcolii româneşti: reclamanţii, adică liberalul Mădălin Guruianu, membru al CA, şi cele două directoare ale Colegiului Mihai Viteazul, nu fac parte nici din PSD, nici din UDMR, nici din PC, nici din UNPR. Cum să le dai satisfacţie unora care n-au avut bunul simţ politic să treacă în tabăra câştigătoare?! Aşa ceva nu se permite, cine vrea dreptate trebuie să se alinieze politic!

Drept urmare, doamnele directoare Luminiţa Costea şi Maria Băilă şi-au dat demisia din funcţii, lucru pentru care merită măcar respectul elevilor Colegiului, dacă nu cumva şi respectul părinţilor, indiferent de simpatiile şi antipatiile lor politice. Ceea ce nu se poate spune despre conducerea IŞJ, care s-a comportat ca la liceul de „balet politic” patronat de partidele aflate la Putere.

Trist şi descurajant. Încă o palmă dată învăţământului românesc de clasa politică. O palmă din serialul derulat sub ochii noştri, intitulat „Bătaia e ruptă din raiul... politic”. Întrebarea care nu-mi iese din cap este: dar la copii se gândeşte cineva? Ce treabă au copiii bătuţi la şcoală cu politica din învăţământul românesc ancorat în feudalism?

Citeşte şi Inspectoratul Şcolar „ţine în braţe” o profesoară bătăuşă