STIREA ZILEI 7 iunie 2021

Marșul de Trianon, văzut atât ca iubire de țară, cât și ca provocare

de Iulia Drăghici - Taraș | 5655 vizualizări

Cum s-a resimțit de la fața locului evenimentul de la Sfântu Gheorghe, care a stârnit și încă generează reacții 

Ziua de 4 iunie 2021 nu a fost una obișnuită la Sfântu Gheorghe. Județul Covasna a devenit parcă, încă de anul trecut, de când Parlamentul a declarat Ziua Tratatului de la Trianon sărbătoare națională, un fel de loc de pelerinaj pentru românii din țară și nu numai care vor să își cânte, își strige și să își manifeste vizibil iubirea pentru neam și țară. „Nu suntem împotriva cuiva”, au spus în repetate rânduri organizatorii marșului purtat vineri pe străzile reședinței de județ, care au subliniat și că nu vor să tulbure relațiile româno-maghiare, că ei înșiși au prieteni de alte etnii, ba chiar membri de familie, dar că își doresc mai mult respect și atenție pentru valorile românești. Pe de altă parte, unii reprezentanți ai autorităților locale au definit acțiunea ca o „defilare a extremiștilor români”, respectiv ca pe o provocare. Și reacțiile au continuat și continuă să apară, și de o parte, și de cealaltă. În ciuda faptului că sunt foarte mulți cei care nu știu ce se marchează în 4 iunie sau ce înseamnă Tratatul de la Trianon. 

Era trecut de ora 18:00 când în Piața Centrală din Sfântu Gheorghe sute de oameni priveau, în liniște, spre scena cea mică, din apropierea Teatrului Tamási Áron, fie din față, fie din lateral, așezați pe băncile cu flori. Câțiva lideri ai comunității maghiare își așteptau rândul să le vorbească celor reuniți acolo cu ocazia comemorării împlinirii a 101 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Mai mulți jandarmi și polițiști îi supravegheau de la câțiva metri. În afară de asta, în jur, terasele erau pline, iar copii însoțiți de părinți își vedeau de joacă în Piața Libertății, aproape ca în orice altă vineri după-amiază. 

În același timp, la intrarea în oraș, la Statuia Ostașului Român strângeau rândurile participanții la marșul de Trianon, organizat de asociația Calea Neamului, cu „sediul” central la Brașov, și alte grupuri din mai multe zone din țară: NOI – din București, Scut Botășănean, Straja Carpaților – din Buzău, Resurrectio – din Moinești. Marea de steaguri ale României se vedea încă de pe pod. 

Sute de oameni, de toate vârstele, de la copii până la bunici, unii îmbrăcați în costume populare românești, alții în haine „civile”, iar unii cu tricouri negre, pe care scria „ROMÂNIA”, așteptau așezați fie de o parte și de alta a scărilor, cu steaguri în mâini, fie la baza acestora, privind în sus, spre cei care țineau, înflăcărați și pasionați, discursuri. S-a intonat Imnul României, s-au cântat cântece patriotice, care cu ajutorul boxelor puse într-un microbuz galben se auzeau în tot cartierul Gării. La balcoanele blocurilor din jur ieșeau oamenii să se lămurească asupra a ceea ce se întâmplă sau de unde vine zarva. 

Aici, la Statuia Ostașului Român, punctul culminant a fost slujba religioasă, susținută de preotul Marin de la Catedrala Ortodoxă din oraș. La finalul acesteia, participanții au primit un îndemn la încolonare și s-au pregătit, ca după ora 19:00, să pornească în marș către centrul orașului, cu destinația finală Grupul Statuar „Mihai Viteazul”. Și ei au fost însoțiți în permanență de jandarmi și polițiști.

Pe drumul parcurs pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, cu antemergător format din două mașini, una a poliției, alta a jandarmeriei, s-a strigat „Trianon, Trianon, Trianon”, „Trăiască, Trăiască, Trăiască și-nflorească/ Moldova, Ardealul și Țara Românească”, s-a cântat „Treceți batalioane române Carpații”, dar și alte cântece patriotice. Din rândurile participanților era vizibil entuziasmul și, poate nu toți, dar o parte dintre ei erau realmente bucuroși să ia parte la eveniment. 

Pentru cei ca mine, care poate au trăit destul de intens valurile pandemiei de coronavirus, s-a născut o întrebare: cum de sunt permise și girate de autorități astfel de evenimente, cu aproximativ 200 de participanți, în vreme ce există o legislație care spune și că persoanele care nu aparțin aceleiași familii pot circula în grupuri pietonale de maximum opt? Nu am încă un răspuns, dar nici măcar nu e asta esența. 

„Ce se sărbătorește?”

De pe margine, oamenii cărora le ieșea în cale marșul priveau mai degrabă mirați desfășurarea de „forțe”. De la ei, întrebarea pe care am auzit-o în nenumărate rânduri a fost: „Dar ce se sărbătorește?”

Câțiva copii, poate de școală generală, care ieșiseră la aer cu bicicletele, au urmat uimiți manifestanții încă de pe podul de la Gară, în paralel, de pe trotuar, aproape până în centru. Nu de puține ori au încercat să deslușească esența marșului, dar întrebările pe care le adresau, mai mult între ei, rămâneau fără răspuns. Până când unul dintre ei, ceva mai curajos, i-a abordat pe cei din primele rânduri, îmbrăcați în costume populare. Un bărbat le-a răspuns, zâmbitor și binevoitor: „Căutați pe Google: 4 Iunie 1920. Trianon”. „Chiar, mă, ia caută!”, i-a spus tânărul, serios, unui prieten din grup: „4 iunie 1220. Triador”. „Mai bine o întrebăm luni la școală pe doamna de istorie”, a spus imediat altul. Asta în timp ce urmau parcă vrăjiți derularea evenimentului. 

În zona podului de la Gară m-a abordat o doamnă cu părul alb. Mi-a spus apoi că o cheamă Octavia. Zâmbea, se bucura de eveniment, dar nu știa cărui prilej i se datorează. Când i-am spus despre faptul că se celebrează 101 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, mi-a spus: „Sunt emoționată. Îmi place! Eu particip, de câte ori am ocazia, și la sărbătorile maghiare. Îmi place și steagul lor, pentru că îmi plac culorile. Și, pentru că sunt româncă, îmi plac și sărbătorile noastre”. A adăugat apoi și că a fost în Spania și a văzut și acolo cum oamenii dansau pe stradă când vedeau că trec astfel de grupuri de manifestanți. „Muzica ne face bine”, a mai spus aceasta, în timp ce pe fundal era cântecul „Treceți batalioane române Carpații”.

Despre semnificația evenimentului, din perspectiva celor care sărbătoresc, nu comemorează Tratatul de la Trianon, a vorbit președintele asociației Calea Neamului, Mihai Tîrnoveanu, care a spus că „este un Tratat care nu ne-a fost făcut cadou, nouă, românilor, ci este un Tratat care a consfințit și a luat practic act de o realitate. Iar realitatea a fost că la 1 Decembrie 1918 sute de mii de români au participat direct sau prin delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, exprimându-și dorința de reunire cu țara mamă, realitatea a fost că trupele române au fost învingătoare în Primul Război Mondial, realitatea a fost că în 1919 campania militară a armatei române s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare asupra rezistenței armatei maghiare din Transilvania, armata română ajungând la Budapesta, ocupând Budapesta și eliberând Ungaria de regimul bolșevic. (...) La Sfântu Gheorghe ne-am adunat nu împotriva cuiva, ci pentru a-i cinsti și comemora pe eroii și martirii care și-au dat viața pentru România Mare”, a spus Mihai Tîrnoveanu. 

Mesajul zilei: „Lăsați frustrările deoparte, Trianon este dreptate”

Ajunși în Piața Mihai Viteazul, statuia marelui Voievod s-a transformat în cadru pentru o fotografie de grup, în fața căruia a fost descoperit, la fel ca la Statuia Ostașului Român, un banner pe care scria: „Lăsați frustrările deoparte, Trianon este dreptate”. A fost ca un fel de mesaj al zilei. Tot un slogan repetat de organizatori a fost și: „Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă!”. 

Apoi, tot grupul statuar s-a transformat în scenă pentru evenimentul cultural-patriotic derulat aici. S-a strigat, printre altele, pe lângă „Trianon”, de suna ca un apel de suport pentru o echipă de fotbal, și „România, România, România!”. O fetiță, cam de clasă primară, care s-a așezat ceva mai deoparte din mulțime, în partea dreaptă a statuii, alături de tatăl care a fluturat încontinuu steagul României, s-a alăturat automat cântecului și a prins curaj când tatăl i-a făcut semn cu mândrie din cap, ba chiar i-a pus mâna pe creștet să o felicite că trăiește atât de românește. 

Peste drum de acest eveniment, s-a strâns o mulțime ceva mai mică, ce privea cu mai puține reacții vizibile, derularea procesiunii. Deoparte stăteau și jandarmii, gata să intervină în caz că s-ar fi întâmplat ceva. Nu a fost cazul. 

Un aspect care s-a conturat destul de clar în cadrul evenimentului de vineri și pe care l-am auzit dezbătut în rândurile participanților la marș a fost că nu toți românii care trăiesc în județul Covasna, în special în zona din secuime, se simt în siguranță. Oamenii locului au aderat la un astfel de eveniment pentru că se simt amenințați de gesturile politicienilor care promovează valorile altor state. Sunt persoane, chiar și din familii mixte, care trăiesc zi de zi cu o oarecare teamă. Dacă sunt puțini sau mulți, e o altă discuție, dar se dovedește că nu e deloc sănătos ca existența acestor oameni să fie minimalizată. La fel cum cetățeni din comunitatea maghiară se simt răniți pentru că românii sărbătoresc de Trianon, când pentru ei e o zi mai degrabă tristă, având în vedere că, în urma Primului Război Mondial, Ungaria a fost nevoită, conform acestui Tratat, să cedeze porțiuni din fostul teritoriu al Imperiului Austro-Ungar către alte state, printre care și România, sunt și români care simt la fel când mai-marii autorităților locale și județene ignoră cu bună-știință evenimentele naționale românești. Astfel de discuții s-au purtat, sigur, cu alte cuvinte, vineri în rândurile celor care au mărșăluit pe străzile din Sfântu Gheorghe. „Eu când trec dincolo de Carpați simt că pot să respir”, l-am auzit zicând pe un participant. 

De ce vin românii din alte zone să celebreze la Sfântu Gheorghe?

Per general a fost un eveniment mai degrabă pașnic, dar nu neapărat cultural. Nu au fost incidente, iar retorica discursurilor s-a înscris în rândul celor de până acum, exprimate și pe rețelele de socializare. S-a vorbit public și despre un subiect care a plutit în spațiul public covăsnean și care se ivește de fiecare dată când au loc evenimente cu caracter naționalist: românii care vin din alte zone să petreacă la Sfântu Gheorghe. 

Vrem o pace dreaptă. Vrem o pace bazată pe adevărul istoric românesc. Ne aflăm aici, la umbra grupului statuar al lui Mihai Viteazul, care a împlinit un vis milenar de unire al tuturor românilor. Din păcate, sunt autorități ale municipiului Sfântu Gheorghe, care blamează prezența noastră aici. Că suntem moldoveni, că suntem munteni, că suntem de la Brașov, că suntem olteni. Nu putem să acceptăm astfel de teorii. Am venit aici să ne exprimăm solidaritatea față de românii prezenți aici”, a spus unul dintre liderii mișcării, Florin Palas. 

În același timp, Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului a vorbit despre Sfântu Gheorghe ca despre un spațiu unde are loc o „continuă agresiune anti-românească și anti-identitară”. 

Și senatorul AUR de Covasna, Ionuț Neagu a fost prezent la evenimentul de vineri. „Am venit pentru că ne simțim români. Din păcate, e din ce în ce mai rar în aceste trei județe. (...) Noi trăim aici. Am colegi, prieteni, vecini maghiari. Pe scara unde am locuit și locuiesc de la patru luni, în Târgu Secuiesc, am patru familii de români și restul de până la 20 maghiare. Și nu avem absolut nicio problemă. Problema o pune UDMR-ul, care instigă la ură”, a spus parlamentarul. Despre ideea că acest eveniment își propune să provoace neliniște între cetățenii județului, români și maghiari, acesta a spus că nu se poate vorbi despre așa ceva, atât timp cât este o sărbătoare a bucuriei, inclusiv pentru „Ungaria, că a luat ființă statul național modern ungar. Cu ce provocăm? Că nu înțeleg”. 

Anunț „surpriză”: de 15 martie, câte un steag românesc lângă fiecare steag al comunității maghiare 

Sărbătoarea românilor a durat vreo două ore. S-a cântat, s-a recitat, s-au făcut discursuri. În tot acest timp, de la câteva balcoane au început să apară steaguri ale Ungariei sau ale Ținutului Secuiesc. 

Evenimentul s-a încheiat după lăsarea serii, cu o invitație la o petrecere de după, acasă la unul dintre coordonatorii locali ai evenimentului. Înainte ca mulțimea să se disperseze, amfitrionul, sau mai bine spus organizatorul principal, Mihai Tîrnoveanu, a făcut un anunț „surpriză”, după cum el însuși l-a catalogat, altul decât cel că pe 10 iunie o manifestare similară va fi la Valea Uzului, un alt loc cu o încărcătură emoțională pentru români și maghiari: „La anul, pe 15 martie, dacă primarul din Sfântu Gheorghe va împânzi iar orașul cu steagurile Ungariei, intenționez să vă chem aici să facem echipe și pe fiecare stâlp unde va fi un steag al Ungariei, noi să punem un steag al României. Facem asta?”.Da!” i-a răspuns mulțimea înflăcărată și entuziasmată. 

„Nu am salutat defilarea extremiștilor români de ieri din orașul nostru”

Probabil că nu a fost total neașteptat că  evenimentul a stârnit și reacții neplăcute. Asta chiar dacă s-a spus că acțiunea nu se vrea ca un gest de provocare. Spiritele s-au inflamat a doua zi, când în partea din spate a soclului Grupului Statuar „Mihai Viteazul” a fost descoperit un desen care aducea cu un steag al Ungariei, alături de care era scris, cu alb: „Trianon” și „1920”. În acest context,  pe pagina lui de Facebook, primarul Antal Árpád a făcut apel la calm, dar în același timp a spus și că marșul de vineri a fost o „defilare a extremiștilor români”. 

Am aflat în această seară, cu un amestec de șoc și îngrijorare, că autori necunoscuți au vopsit soclul statuii lui Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe. Este clar pentru mine că aceasta este o provocare grosolană și este cu adevărat descurajator faptul că, după 101 ani, vocile extremiste încă domină aniversarea Trianonului. Condamn orice gest care amenință buna conviețuire a celor două comunități. 

Noi, cei din Sfântu Gheorghe, nu am salutat defilarea extremiștilor români de ieri din orașul nostru, dar cu răbdare civilizată am întors capul. De asemenea, consider că vopsirea soclului grupului statuar este o provocare și am încredere că autorul va fi identificat foarte curând. Între timp, fac apel la calm și reținere, chiar și aici, pe rețelele de socializare. În niciun caz nu trebuie să cedăm în fața acestei serii de provocări, al căror unic scop este acela de a strica relațiile dintre comunitățile locale maghiare și românești”, este mesajul primarului din Sfântu Gheorghe. 

Între timp, polițiștii au anunțat că au depistat patru tineri, de 16 și 17 ani, ca fiind bănuiți de această faptă. 

Oricum, dacă își are locul un astfel de eveniment, adică un marș de Trianon, la Sfântu Gheorghe este un subiect pe deplin discutabil. Părerile sunt împărțite. Dacă aș fi scris acest reportaj la câteva ore după eveniment, strict pe baza trăirilor de acolo, fără a analiza și reacțiile celorlalți, fără context, altfel ar fi arătat articolul de față. Pentru că în sinea mea am resimțit entuziasmul oamenilor și chiar am privit ca nevinovată această bucurie a multora dintre cei prezenți la marș. Dar mi-a fost util să înțeleg apoi că fericirea construită pe suferințele celorlalți e doar o iluzie. Acest eveniment ar putea fi privit, totuși, poate ca un punct destul de bun pentru a începe o discuție reală, de la suflet la suflet, pentru că este evident că românii și maghiarii au încă multe să își spună. 

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Ibolya Ilyés, 7 iunie 2021
Aştept de decenii o părere obiectivă despre subiect.Respect Istoria,ştiu că nu e o ştiinţă exactă, încerc să înţeleg orgolii naționaliste,de ambele părți, fără succes...Anul trecut citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.