ŞTIREA ZILEI 20 decembrie 2015

Crăciunul, mai mult consumerism decât spiritualitate

de Mirela Cara | 73 vizualizări

Părintele Sebastian Pârvu ne atrage atenţia asupra lucrurilor cu adevărat importante în preajma sărbătorii naşterii Domnului

Săptămâna care începe este marcată de pregătirea românilor creștini pentru una dintre cele mai mari sărbători ale anului, care este Crăciunul. Pentru o majoritate covârșitoare a oamenilor, Crăciunul este un prilej de reunire în familie, zile libere de la serviciu, mese îmbelșugate și cât mai multe cadouri. De aceea, pregătirea pentru această sărbătoare se înscrie pe trei coordonate principale: achiziționarea sau sacrificarea porcului, împodobirea bradului și cumpărarea de cadouri, la care se adaugă, desigur, curățenia în casă sau planuri de minivacanță, în cazul celor cu venituri generoase.

Se observă astfel cum de la an la an, atenția oamenilor se îndreaptă tot mai acut asupra laturii materiale a sărbătorii și din ce în ce mai puțin asupra părții spirituale care, în mod paradoxal, reprezintă chintesența acestei sărbători.

Pentru cei care au uitat, Crăciunul înseamnă nașterea lui Iisus Hristos, personajul central al creștinismului, Dumnezeul întrupat care a salvat omenirea de la pieire prin răscumpărarea păcatelor. Este o sărbătoare care face parte dintr-un ciclu anual de sărbători legate între ele prin semnificație, menite să îi amintească permanent omului de Dumnezeu și de menirea lui de a trăi în numele și conform voinței lui Dumnezeu.

Preot Sebastian Parvu aprilie 2012 - 10

Postul înseamnă autoeducare a voinței

Tocmai de aceea, pregătirea pentru Crăciun începe în mod normal cu 40 de zile înainte și presupune ca omul să postească. Postul înseamnă autoeducare a voinței individului prin încercarea de a consuma doar alimente de ordin vegetal, dar mai ales prin abținerea de la rău. Preoții atrag atenția cu fiecare prilej că faptul de a avea o alimentație vegetariană pe întreg parcursul celor 40 de zile nu este destul pentru a-ți demonstra credința în Iisus și a arăta că ești un bun creștin. Mai importantă de atât este săvârșirea de fapte bune şi abținerea de la rău. „Pentru creștini, postul a fost o ocazie de a se interioriza mai mult, de a sta mai mult de vorbă cu ei înșiși și – e o expresie – să-și vină în fire, prin asta însemnând o revenire a omului la matcă. Noi spunem că românul are o structură creștină. Și statistic și ca structură esențială, prin mentalitatea moștenită. De aceea are ocazia în această perioadă de post să se regăsească pe sine, să se liniștească, să se calmeze, iar Biserica recomandă pe lângă postul de mâncare, care este doar începutul, reținerea de la rău și săvârșirea binelui”, ne învață părintele Sebastian Pârvu de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe.

El precizează totodată că această facere de bine trebuie să fie continuă și să se regăsească în comportamentul nostru cotidian pe întreg parcursul anului, dar că ea poate să fie intensificată în timpul postului, când are loc pregătirea pentru momentul celebrării nașterii lui Hristos. „Postul Crăciunului te pregătește pentru ceva. Ce înseamnă, de fapt, Crăciunul? Înseamnă nașterea lui Hristos, adică întruparea lui Dumnezeu. Aceasta este diferența fundamentală între religiile planetei. Nicio altă religie nu spune că Dumnezeu s-a întrupat. Ideea că Dumnezeu s-a făcut om este specifică Creștinismului. Deci asta înseamnă Crăciunul”, punctează părintele Sebastian Pârvu.

„Un bun creștin trebuie să ajungă să facă binele natural”

Se poate spune așadar că a sărbători Crăciunul înseamnă a te declara creștin, ceea ce te obligă la un anumit comportament și la o îndreptare către spiritualitate. „Următorul pas după venirea lui Dumnezeu pe Pământ este acceptarea lui Dumnezeu. Dacă El vine, se descoperă și se prezintă. Întruparea a fost vestită din Vechiul Testament prin așteptarea lui Mesia. Potrivit Sfântului Apostol Pavel, care spune la un moment dat, „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, noi spunem că devenim dumnezei în har prin această acceptare a lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu se întrupează, se schimbă raportul de vasalitate dintre om și Dumnezeu. Noi devenim prietenii lui Dumnezeu pentru că Hristos – Dumnezeul întrupat – spune „Voi sunteți prietenii mei”. Or, asta înseamnă acceptarea lui Dumnezeu, iar inima ta bate în consonanță cu voia divină, tu revii la locul unde trebuia să fii la început. Noi ar trebui să sărbătorim de Crăciun vestea bucuriei venirii unui cumpărător, cel care aduce pace”, mai arată părintele Sebastian Pârvu, care spune că un bun creștin trebuie să ajungă să facă binele natural, să trăiască nu pentru binele propriu, ci pentru binele celorlalți. Acesta este cel mai bun mod de definire a relației omului cu Dumnezeu. „Noi trebuie să știm un lucru, că relația noastră cu Dumnezeu trebuie să fie prin oameni. E un pericol să spunem că avem o relație doar personală și individualistă cu Dumnezeu. Noi relația cu Dumnezeu trebuie să o avem prin ceilalți, așa ne învață Scriptura”, spune preotul.

Cât despre obiceiurile pe care omul le-a construit în jurul Crăciunului, ele nu sunt neapărat de rău augur, însă nu trebuie să reprezinte nici pe departe centrul de interes al omului, care se preocupă mai întâi de ce va pune pe masă și cum își va decora pomul decât de post, rugăciune și iubirea față de aproapele. „Toate obiceiurile astea care sunt în jurul Crăciunului n-au legătură directă cu creștinismul. Din câte știu eu, bradul a fost introdus în povestea Crăciunului de către un părinte franciscan, dacă nu mă înșel, deci oricum undeva în spațiul german. El nu simbolizează ceva Hristic în sine, dar în timp a căpătat o valoare simbolică”, spune preotul Pârvu.

Creștinul trebuie să se ferească de derapaje

El atrage atenția că gestul de a face cadouri se poate lega de creștinism în măsura în care el încurajează facerea de bine și nevoia de a-l bucura pe celălalt și nu ar trebui folosit ca un prilej de satisfacere a unor pofte. „Bradul înseamnă cadouri. Creștinul trebuie să se ferească de derapaje. Dacă eu îmi pun sub brad 30 de cadouri care îmi hrănesc vanitatea, nu am făcut nimic spiritual vorbind. Trebuie să dăruiesc și să produc bucurie pentru cât mai mulți oameni, nu să îmi hrănesc anumite păcate sau pofte. Că omul vrea. Mai ales în această epocă a consumismului. Omul vrea și atunci se folosește de o sărbătoare creștină pentru a-și satisface anumite pofte. Creștinul în mod normal nu trebuie să încurajeze păcatul. Ce înseamnă păcat? Înseamnă o anomalie, ceva ce nu e firesc. De aceea, nu pot să dau cuiva cadou un bax de țigări când știu că tutunul dăunează grav sănătății, dar eu dau totuși că știu că fumează. Dacă știu că darul meu dăunează, mai bine nu îl dau. Vigilența noastră spirituală aici trebuie să se manifeste. Toată lumea trebuie să înțeleagă că Biserica este ca o familie, o comunitate”, ne atrage atenția preotul.

Cât privește nevoia omului de a sacrifica porcul de Crăciun, cel mai probabil acesta a fost preluat de la înaintași și transferat în obiceiurile creștine, ca simbol al celebrării și al bunăstării. „Iisus Hristos s-a născut într-un spațiu în care nici măcar nu se consuma porc. Dar porcul transmite ideea de bunăstare, de a te simți bine, de sărbătoare”, ne-a mai spus părintele Sebastian Pârvu, care prin bunăvoința sa ne-a reamintit care trebuie să fie, de fapt, preocuparea noastră principală în preajma și în timpul unei sărbători creștine cum este Crăciunul, trăgând un subtil semnal de alarmă prin care ne anunță că suntem pe punctul de a pierde din vedere adevărata însemnătate a sărbătorii și de a o transfera în zona consumerismului și a comercialului, pierzând în felul acesta contactul cu Dumnezeu.

Distribuie articolul:  
|

ŞTIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
R, 21 decembrie 2015
sau zumba la tirgul de Craciun sau Craciun heavy metal ...
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.