Chiar dacă au fost restricţionate, credite sunt contractate încă, mai ales cele imobiliare

Datoriile nu reprezintă o mândrie pentru nimeni, însă trăim vremuri în care majoritatea oamenilor nu-şi poate permite o casă ori o maşină decât dacă se îndatorează la bănci sau alte instituţii nebancare ce acordă împrumuturi. S-au dus vremurile în care tinerii primeau locuinţe de la stat şi economiseau pentru o Dacie, iar în ziua de astăzi cine n-are credit e considerat fie ciudat, fie dezinteresat de viitorul său. Într-o ţară aflată mai mereu în criză şi parcă tot mai adâncită în datorii, populaţia este pe aceeaşi undă şi acumulează datorii ori plăteşte credite tot timpul. Totul a început însă înainte de criza ce se resimte tot mai acut din 2008 încoace, când creditele se luau uşor şi aproape pentru orice. Marile datorii s-au făcut la acea vreme, căci românul, după 50 de ani de trai în comunism şi fără drept de proprietate, a devenit stăpân pe casă şi maşină şi şi-a educat copiii în acelaşi spirit: e ruşine să stai în chirie, mai bine faci un credit şi ai „casa ta”. Dar s-au mai făcut credite şi pentru alte achiziţii – sigur vă amintiţi celebrele „credite cu buletinul” pentru televizoare ultra-moderne şi altă aparatură, ori creditele pentru vacanţe. De oricare ar fi fost ele, acestea reprezintă oricum datorii şi, odată ce economia a încetat să duduie, tot mai mulţi dintre noi au resimţit presiunile în acest sens.

Credite de peste 500 de milioane de lei

O statistică a BNR arată că populaţia judeţului nostru avea, în luna aprilie a acestui an, credite în valoare de 284,6 milioane de lei în moneda naţională şi alte credite în valoare de 221,6 milioane de lei în valută. La creditele în valută există restanţe de 32 de milioane de lei, iar aproape 300 de milioane de lei reprezintă valoarea creditelor de consum. Comparativ cu anul 2008, suma creditelor în lei a populaţiei a scăzut, căci atunci valoarea creditelor în lei era de 327 milioane de lei. La creditele în valută situaţia este însă alta, căci în aprilie 2008 populaţia judeţului avea credite în valoare de 173 milioane de lei, cu 48 de milioane de lei mai puţin ca acum.

Explicaţia celor care lucrează în bănci este una evidentă: creditele nu s-au mai dat în ultimii ani cu atâta uşurinţă, mai ales că în 2010 a apărut Ordonanţa de Urgenţă 50 privind creditele pentru consumatori. Aceasta a apărut pentru a feri populaţia de investiţii proaste şi a stopat creditele care ameninţau să îndatoreze tot mai mult oamenii. Mai mult, termenele de rambursare au fost minimalizate, astfel că chiar dacă tot avem o populaţie îndatorată, măcar nu s-a continuat în aceeaşi linie şi nu s-a mers pe acumularea de noi şi noi datorii.

„E foarte greu să spunem dacă oamenii sunt mai îndatoraţi decât în anii trecuţi, pentru că sunt mulţi cei cu credite vechi, care au fost luate pe câte 20-30 de ani. Aceştia sunt îndatoraţi, e adevărat, dar Ordonanţa 50 i-a ferit pe alţii de datorii, în sensul că a restricţionat acordarea creditelor şi astfel că unii nu au reuşit să le obţină”, ne-a explicat reprezentanta filialei unei bănci din Sfântu Gheorghe.

Tinerii sunt mai atraşi de credite

Reprezentantul unei alte bănci susţine că odată cu introducerea OUG 50, solicitările pentru credite din partea populaţiei au scăzut vizibil şi mai ales cele pentru credite nejustificate.

„În principiu mai sunt solicitări şi acordăm credite imobiliare, ipotecare, credite Prima Casă. Sumele sunt însă mai mici şi condiţiile de acordare sunt restrictive. Cei mai interesaţi de credite sunt tinerii care vor să-şi cumpere o locuinţă prin Prima Casă, acest program solicitând un avans de 5% faţă de avansul mare al altor credite imobiliare. Mai sunt credite noi solicitate de unii care vor să închidă alte credite, aici nu vorbim neapărat de o îndatorare nouă şi este interesant de ştiut că 50% dintre cei care solicită credite o fac pentru a închide alte credite”, ne-a explicat reprezentantul băncii.

În ceea ce priveşte celebrele credite de nevoi personale, acestea sunt contractate în special vara pentru renovările de locuinţe sau toamna, pentru achiziţionarea de autoturisme. Foarte puţini solicită aceste credite pentru a călători sau pentru vacanţe exotice, în comparaţie cu anii trecuţi, când aşa ceva era la modă.

Reprezentanţii băncilor au recunoscut că cele mai avantajoase credite sunt cele în moneda de salariu a beneficiarului, însă au arătat totodată că există încă foarte mulţi doritori de credite în valută, pe principiul că „poate moneda respectivă nu va creşte în timp”; oamenii sunt atraşi de dobânzile mai mici la creditele în valută, uitând că de fapt leul se depreciază şi astfel pierd oricum.

Fericiţi că n-au credite

Alexandru este un tânăr de 34 de ani din Sfântu Gheorghe care are o mașină veche de 15 ani și un apartament moștenit. De asemenea lucrează la o firmă multinațională, unde este destul de bine plătit, astfel nu are nevoie de un credit.

„Deocamdată nu am familie, trăiesc singur și mă descurc. Pot spune că sunt norocos pentru că nu a trebuit să îmi iau credit. Am prieteni care sunt de-a dreptul nenorociți de plata ratelor, așadar situația mea este cât se poate de bună. Locuiesc în apartamentul bunicii, care a murit, și nu îmi doresc deocamdată o casă mai mare sau o mașină nouă. Dacă nu intervine ceva neașteptat, nu am de gând să îmi fac un credit. E adevărat, aș avea nevoie de mobilă nouă și câteva reparații în apartament, dar prefer să le fac treptat din banii de salariu decât să dau la bancă după aceea o grămadă de bani” – ne-a declarat tânărul.

Maria, în vârstă de 30 de ani, nu are nici ea credit, iar diferenţa e că nici nu a moştenit nimic. În aceste condiţii, tânăra locuieşte cu chirie dar se simte liniştită că n-are datorii la bănci.

„Mie nu mi se pare tragic să nu am o casă proprie, în alte ţări nimeni nu se uită ciudat la tine dacă stai cu chirie. Când au fost vremurile de făcut credite, n-am simţit nevoia, iar acum nu am curaj, ţinând cont de instabilitatea locurilor de muncă. Plus că sunt şi condiţii de creditare mai stricte. Mă bate gândul să plec din ţară, am prieteni care în patru-cinci ani de muncă în străinătate şi-au cumpărat o casă, în vreme ce alţii au de plătit o viaţă la credite”, spune Maria.

Apartament din banii de nuntă

Un cuplu din oraș ne-a povestit cum din banii de nuntă a reușit să își cumpere o garsonieră. Și ei se consideră norocoși pentru că oricât ar fi de mic, au un loc numai al lor și nu au datorii. Capul familiei, István, ne-a declarat că înainte de a face nunta, acum 2 ani de zile, au economisit în jur de 10.000 de lei, bani din care au făcut petrecerea.

„Am făcut nunta din cheltuieli minime, tot ce se putea am făcut noi. Astfel nu am avut cheltuieli foarte mari, comparativ cu alții care fac nuntă. Am pus economiile noastre la bătaie, astfel banii pe care i-am primit ne-au rămas aproape în totalitate, și cu 25.000 de lei ne-am cumpărat o garsonieră. Nu e cine știe ce, dar măcar e a noastră și nu trebuie să plătim nici rate, nici chirie. Poate că vom cumpăra un apartament mai mare, dar numai peste câțiva ani, când sperăm că economia țării se va stabiliza pentru că în atmosfera de incertitudine de acum nu vrem să ne băgăm în datorii” – povestește bărbatul.

Sorin şi Izabela Stoian s-au căsătorit în 2008, un an în care creditele se dădeau încă uşor şi când abia se vorbea despre criza care avea să vină. Amândoi sunt bugetari, iar pe atunci salariile lor erau mai promiţătoare, plus că primeau diverse sporuri şi prime. Şi-au făcut două credite: unul pentru apartament şi altul pentru maşină. Apoi a urmat al treilea, pentru mobilă. Şi acum spun că abia au reuşit să achite dobânda creditului la apartament – credit pe 20 de ani, în vreme ce răsuflă uşuraţi că la finele acestui an vor „scăpa” de creditul la maşină.

„Ultimii ani au fost grei, pentru că avem şi un copil, veniturile s-au micşorat, a crescut preţul euro. Dar acum rămânem cu creditul pe apartament, sperăm că va fi mai uşor. Pe de altă parte, altfel n-am fi reuşit să cumpărăm nimic fără aceste împrumuturi. Deocamdată, suntem datori pe viaţă cu creditul mare, dar o scoatem cumva la liman”, spune Izabela.

Creditele atrag şi restanţe

Există însă şi restanţieri la credite, iar BNR arată că în judeţul nostru restanţele se ridică la 32,4 milioane de lei la creditele în valută. Aici nu intră însă restanţele populaţiei la împrumuturile făcute prin CAR-uri sau alte instituţii nebancare care acordă tot un fel de credite, destinate celor cu venituri mici – astfel, aceste împrumuturi nu pot fi cuantificate. Odată cu restanţele au apărut şi firmele de recuperare, ale căror reprezentanţi nu sunt însă foarte deschişi dialogului. De cealaltă parte, restanţierii la credite spun că cei de la recuperări sunt insistenţi şi hărţuitori.

„Mi-am făcut un credit acum mulţi ani, pentru un laptop. Între timp am rămas fără loc de muncă, apoi m-am angajat altundeva, m-am şi mutat. Am rămas cu vreo 2.000 de lei datorie la bancă, pentru că la un moment dat nu am mai plătit creditul. Mi-au trimis dosarul la o firmă de recuperare, au obiceiul de a mă suna cam o dată la două-trei luni, uneori mă şi ameninţă că-mi confiscă bunurile – eu râd, că n-au ce bunuri să-mi ia, dar pot fi destul de agresivi”, ne-a povestit Andrei, un tânăr de 26 de ani.

În general, însă, oamenii susţin că oricum plătesc creditele, chiar dacă au întârzieri, pentru că atunci când e vorba despre locuinţă, nimănui nu-i convine să o piardă după ce a achitat rate ani întregi.