STIREA ZILEI 10 mai 2018

„Cel mai respectat în întreaga mea carieră m-am simțit la Sfântu Gheorghe“

de Covasna Media | 11254 vizualizări

Interviu de colecție cu Dumitru Stîngaciu

O apariție relativ nouă în peisajul Sepsi OSK Sf. Gheorghe este antrenorul cu portarii Dumitru Stîngaciu. Cu toate că numele său nu este recunoscut la fel de ușor precum Hagi, Lăcătuș, Belodedici, Balint și așa mai departe, Stîngaciu este poate cel mai prolific portar din fotbalul românesc. Câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, la Sevilla în 1986, Supercupa Europei în 1987, de 8 ori campion național, internațional cu participare la turneul final al Campionatului Mondial din 1998, Stîngaciu are, în cariera sa, raportul cel mai eficient al meciurilor jucate și golurilor primite.

Pe 7 mai 1986, Stîngaciu era în echipa roș-albastră care la Sevilla uimea o Europă întreagă adjudecându-și prețiosul trofeu. Pe 7 mai 2018, Dumitru Stîngaciu este unul de-al nostru. Exact în aceeași dată el ispășea o etapă de suspendare, la meciul Sepsi OSK – Concordia Chiajna 0-2, deoarece cu o săptămână înainte, la victoria cu Dinamo București, 2-0, fusese implicat în altercațiile de la final.

Amintirile sale reprezintă o marcă de valoare, care, sperăm, dă greutate și publicației noastre.

Reporter: Domnule Stîngaciu, ați fost în lotul Stelei, rezerva lui Helmuth Duckadam, la marea performanță din 1986. Cum s-a văzut de pe banca de rezerve?

Dumitru Stîngaciu: Aș dori să spun că am avut emoții extraordinare la acea finală, în special la loviturile de departajare când Duckadam a apărat patru penalty-uri consecutive. Am stat în genunchi, la linia de margine a terenului și cred că am spus de o sută de ori rugăciunea „Tatăl nostru“.  Apoi, după ce totul s-a terminat, parcă pluteam. Abia în zilele următoare, cu toții, am conștientizat amploarea performanței, pentru clubul militar și pentru fotbalul românesc.

R: Cât de importantă este contribuția portarului de rezervă la o astfel de performanță?

D.S.: Mă bucur că ați lansat această întrebare. Pe vremea aceea nu exista moda, precum acum, cu antrenor de portari. Ce-i drept erau Vasile Iordache și regretatul Ion Voinescu, care ne mai ajutau, însă noi ne antrenam singuri. Am exersat mii de penalty-uri înaintea finalei. Făceam cu schimbul și eram, pe rând executant și portar. Cred că eram printre cei mai buni executanți de lovituri de pedeapsă din lotul Stelei.

R: Ați bifat apoi alte două meciuri mari în poarta Stelei.

D.S.: Da! După ce Duckadam s-a accidentat am fost titularizat pentru finala Cupei Intercontinentale, 0-1 cu River Plate, dar și pentru finala Supercupei Europei, 1-0 cu Dinamo Kiev. Faptul că am fost permanent în priză, alături de Duckadam, mi-a dat încredere și de aceea am putut să fiu la nivelul echipei, în cele două partide. 

R: Deci forța grupului a lansat Steaua spre marea performanță.

D.S.: Evident! Noi făceam la antrenamente, meciuri de-a latul terenului, tinerii cu bătrânii, unde ieșeau scântei în sensul bun al cuvântului. Jucam bărbătește, dar totul era foarte frumos și de aceea am ajuns la astfel performanțe.

R: Ați fost și la echipa națională a României.

D.S: Este una dintre marile mele realizări. Să joci în echipa națională, să mai fii selecționat și pentru Campionatul Mondial, este un corolar al carierei.

R: Cum se simte atmosfera la Sf. Gheorghe?

D.S.: Am să vă spun ceva ce poate vă va surprinde. Când Eugen Neagoe mi-a solicitat ajutorul, în iarnă, eram oarecum în cumpănă. Aveam o anume teamă să vin spre Sf. Gheorghe, deoarece nu avusesem contact cu zona, iar zvonurile sunt, știți bine, sinusoidale. Odată ajuns aici, am constatat însă o realitate totalmente diferită. Superbă! Lumea mă oprește pe stradă să mă salute și să îmi mulțumească pentru ceea ce am făcut în fotbalul românesc. Este senzațional. Nici acasă, la Brașov, nici la București, nu am fost atât de respectat precum la Sf. Gheorghe. Cu asta cred că am spus totul...

R: Ce credeți despre echipă?

D.S.: Avem o echipă foarte bună, cu jucători tineri și dornici de afirmare, conducătorii și publicul, părți componente ale echipei, reprezintă polii de stabilitate. Noi, antrenorii, trebuie doar să muncim cu profesionalism. Cu o astfel de rețetă nu avem cum să pierdem, chit că mai sunt și eșecuri.

R: Mulțumim frumos!

D.S.: Și eu vă mulțumesc!

Acest interviu urmează să fie tradus în limba maghiară și să fie inclus și în caietul program realizat de Observatorul de Covasna, pentru meciul Sepsi OSK – ACS Poli Timișoara.

Cristian Frisk

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.