Cine sunt membrii Transylvanian Wildlife Project

Cinci oameni atenți la nevoile și strigătele de ajutor ale naturii își oferă, de aproape nouă ani, din timpul lor misiunii de a apăra, cu trup și suflet, ceea ce încă n-a fost atins de nepăsarea unor semeni. Ei sunt membrii asociației Transylvanian Wildlife Project, cu sediul în Târgu Secuiesc. De-a lungul timpului, aceștia au reușit să salveze zeci de animale sălbatice și să influențeze o mulțime de oameni să fie mai puțin indiferenți la mediul înconjurător. 

Povestea începe în 2011. National Geographic Society USA, în căutarea unui partener în România care să îi fie ghid în realizarea unui documentar, a dat de Paul White, cetățeanul britanic stabilit în localitatea covăsneană Ojdula. Acesta era preocupat dintotdeauna de probleme de ecologie și despre flora și fauna sălbatică (wildlife) despre care relata în limba engleză pe un blog. 

Atunci Paul White nu a stat prea mult pe gânduri și a format o echipă în care au fost incluse alte patru persoane care cunoșteau bine munții și pădurile din împrejurimi, pasionate și ele la rândul lor de tot ce înseamnă „wildlife”. Astfel au fost consolidate bazele asociației căreia i-au pus numele de Transylvanian Wildlife Project. 

Între timp fondatorul a părăsit țara și implicit asociația. Gál László, Botond Bálint și Bereczki Barna, trei dintre membrii de atunci însă sunt activi și astăzi. 

Acestora li s-au alăturat pe parcurs alți doi membri. Unul dintre aceștia, veterinarul dr. Szász Istvan este specializat în domeniul animalelor sălbatice, iar Alexandra Sallay-Mosoi este biolog în domeniul conservării și cercetării carnivorelor mari. Membrii echipei spun că fac acest lucru din entuziasm, fără vreun câștig financiar. 

„Ne dedicăm timpul liber și din timpul pe care ar trebui să îl acordăm familiilor pentru a face ceva frumos pentru natura ce ne înconjoară. În acest moment activitatea în asociație este o extensie a celei profesionale. La majoritatea membrilor jobul de baza este în același domeniu. Concret, Alexandra lucrează la WWF (World Wide Fund for Nature) în proiecte de reintroducere a  zimbrilor în sud-vestul Carpaților, iar László este activ în Slovenia în proiecte de ecologie”, ne-a spus unul dintre membri, Bereczki Barna. 

Misiunea asociației din Târgu Secuiesc este una bine conturată, oglindită într-un statut consistent, însă esența activității celor cinci tineri constă în păstrarea ecosistemului și îmbunătățirea managementului și conservării populației de animale sălbatice pe termen lung. Sună bine. Dar mai mult decât atât, membrii asociației au lăsat faptele să vorbească de la sine. 

Colaboratori și parteneri în Viena, Germania, dar și în SUA  

Printre scopurile atinse de ei de-a lungul anilor se numără colaborarea cu instituții renumite din țară și din străinătate, dar și faptul că numele asociației începe să fie cunoscut în rândul specialiștilor din diferite țări. 

Membrii au reușit să lucreze împreună cu instituții de renume mondial, cum ar fi National Geographic Society USA sau Institutul pentru Biologia Animalelor Sălbatice și Managementul Cinegetic din Viena (IWJ/BOKU Viena). 

Aceștia au colaborat și cu biroul de inginerie EDM din America scopul de a dezvolta și testa o muniție non-letală care alungă animalele sălbatice care fac pagube, cum ar fi ursul sau mistrețul. 

Totodată, asociația este sprijinită și sponsorizată cu echipamente de intervenție pentru salvarea animalelor sălbatice de Academia pentru Protecția a Faunei Sălbatice și Zoologice, AZWS din München, Germania. Cu ajutorul acestora, membrii echipei au reușit să salveze zeci de animale sălbatice aflate în primejdie, de la castori până la urși. 

Sprijin și acasă 

Există pe de altă parte și susținători locali ai activității asociației. Cu unii dintre ei echipa are planuri mărețe, materializarea cărora ar aduce un aport semnificativ vieții sălbatice din zonă. 

„În parteneriat cu Zabola Estate (n.red. Castelul Mikes din Zăbala), cu care împreună dorim să construim un centru de salvare pentru animale sălbatice în județul Covasna, unde densitatea de animalele sălbatice este una foarte ridicată. Aici ca și în Harghita se întâmplă multe accidente care implica aceste animale”, ne-a mai spus Bereczki Barna. 

Și programele educaționale desfășurate în diverse instituții de învățământ au un rol semnificativ în activitatea echipei. Aceștia vorbesc cu tânăra generație despre tot ce înseamnă ecosistem și ecologie în România, dar, cel mai important, vin în fața elevilor cu povești reale de pe teren. 

Cu siguranță, aportul conferințelor la care participă constant membrii echipei nu poate fi contestat. Ei sunt mereu la curent cu noutățile din domeniul pe care îl îndrăgesc atât de mult. 

„Participăm în mod regulat la conferința internațională privind cercetarea și managementul ursului (IBA), dar și la alte conferințe dedicat animalelor sălbatice în Europa. Desigur cel mai mare câștig din aceste întâlniri este chiar posibilitatea de a cunoaște oameni din domeniu, de a colabora cu ei și de a ne face cunoscuți”, ne-au mai povestit membrii asociației. 

Prejudecăți, piedici și dezinteres 

Deși se pare că misiunea Transylvanian Wildlife Project este cât de poate de nobilă, prejudecățile unor oameni nu i-au ocolit nici pe cei cinci membri. Ei spun că unii chiar îi asociază cu mișcarea „verzilor” extremiști, crezând că tot ce fac este că mărșăluiască cu lozinci împotriva a tot ce înseamnă acțiuni în natură. 

„Nu este nicidecum așa. Suntem conștienți atât de importanța vânătorii făcute profesionist, cât și de importanța exploatării forestiere, desigur, la fel, făcute responsabil și sustenabil”, explică Bereczki Barna. 

La capitolul greutăților cu care se confruntă în prezent asociația, problema fondurilor, întâlnită la majoritatea ONG-urilor, este una dintre cele mai mari piedici. 

Totodată, Ministerul Mediului nu se arată deschis la propunerile de colaborare înaintate de Transylvanian Wildlife Project. Conform reprezentanților asociației, instituția nu s-a arătat interesată de programul creat de cei cinci membri în colaborare cu parteneri internaționali. Acesta prevedea formarea specialiștilor în capturarea și tranchilizarea animalelor sălbatice și soluționarea conflictelor cu animalele sălbatice, o problemă apăsătoare cu care se confruntă România în prezent. Cu toate acestea, Jandarmeria,  autoritățile locale și unele asociații de vânătoare din județ au demonstrat un interes real și au reacționat pozitiv la orice propunere de colaborare, spune unul dintre membri. 

„Nu vrem ca generația viitoare să nu cunoască senzația sau starea de a fi în natură”

Motivația celor cinci oameni pasionați de tot ce înseamnă natură aproape neatinsă de om se leagă inevitabil și de gândul la generația următoare. 

 „Imaginați-vă o lume fără un ecosistem sănătos și implicit fără o viață sălbatică în care generațiile viitoare ar trebui să existe. Noi nu ne putem imagina asta și nu vrem ca generația viitoare să nu cunoască senzația sau starea de a fi în natură sau mai degrabă de a fi parte din natură”, transmit cei de la Transylvanian Wildlife Project. 

Ei au o slăbiciune aparte și pentru fotografiile care surprind viața în sălbăticie, așa cum este ea, fără blocuri, mașini și agitație. Aceste cadre au și ele rolul lor pentru că adesea îi determină pe oameni să se minuneze, să se documenteze și să își pună întrebări. 

 „Cu cât au mai multe informații și înțeleg mai bine lumea naturală, cu atât noi avansăm în scopul nostru de a aduce oamenii mai aproape de natură, într-un mod responsabil”, mai spune Bereczki Barna, adăugând totodată că asociația este deschisă către apeluri din partea cetățenilor cu privire la diverse probleme de ecologie. 

Detalii despre asociație se găsesc pe pagina de internet transylvanianwildlifeproject.org. 

Eforturile salvatorilor, adesea insuficiente în lipsa unor soluții concrete 

Cel mai recent caz în care au intervenit membrii Transylvanian Wildlife Project s-a întâmplat luna trecută la Cernat, când un urs a fost lovit de o mașină. Veterinarul asociației, dr. Szász István, care s-a deplasat atunci la fața locului, a constatat că animalul avea ambele membre anterioare fracturate și a decis să îl anestezieze. Specialiștii de la Sanctuarul de urși Zărneşti, unde a fost transportat ulterior, au considerat că leziunile suferite nu sunt compatibile cu viața și l-au eutanasiat. 

Astfel de situații, prea des întâlnire în ultima perioadă, trezesc mila și poate chiar indignarea multor oameni. Veste bună e că există oameni pentru care ameliorarea problemei este una dintre cele mai importante preocupări ale vieții. Întreaga activitate membrilor Transylvanian Wildlife Project este îndreptată spre a găsit soluții cât mai viabile pentru ca astfel de cazuri să fie cât mai rare, iar oamenii să trăiască în armonie cu sălbăticiunea. Dacă și funcționarii suspuși ar avea măcar o parte din motivația și pasiunea lor, poate că nici  nu s-ar fi ajuns vreodată la situația din prezent, în care suferă adesea și oamenii și animalele. 

Sursă foto: transylvanianwildlifeproject.org.