STIREA ZILEI 10 decembrie 2019

Antreprenorul care a revitalizat Izvorul Mathild din Bodoc

de Luca Daniela | 1870 vizualizări

Noul concept este definit în jurul unei ape artizanale 

Sorin Dănilă este antreprenorul care crede cu tărie că apa trebuie să devină un brand de țară. Acum câteva luni, el a reușit să readucă la viață apa minerală Mathild din Bodoc, pe care o îmbuteliază și o distribuie celor care cred la rândul lor în potențialul ei.  În spatele acestui pas stă un multă dedicație, sacrificiu personal și pasiunea pentru un produs de calitate creat de natură, fără a se interveni asupra proprietăților rare pe care le are. 

Un drum îngust prin pădure și o liniște nefirească ne-au condus spre poarta fabricii de apă minerală din Bodoc. Proprietarul acesteia, brăileanul Sorin Dănilă, ne-a povestit că apa care ieșea din această curte era renumită în toată țara înainte de 1989. Ulterior, societatea care cumpărase fabrica în 2011, a ajuns în insolvență, iar locul zăcea în paragină. În prezent, forajul de unde provenea apa Bodoc aparține unei Regii de Stat.

Atașat de zona din mijlocul Transilvaniei pe care o numește „Elveția României”, omul de afaceri care a locuit mai mult de jumătate de viață în străinătate, a cumpărat fabrica de îmbuteliere a apei minerale din localitate și s-a stabilit aici. 

„Cred că Mathild a renăscut și avea nevoie de cineva s-o înțeleagă”

Odată ajunși în curtea fabricii, el ne-a făcut un tur prin cele trei generații de clădiri: o construcție veche, de cel puțin o sută de ani, hala comunistă în anii '70 și secția construită de investitorii care au cumpărat fabrica în 2011. 

Sorin Dănilă spune că a rămas impresionat de gustul apei din Izvorul Mathild, cel mai important dintr-un șir de izvoare, care n-a secat niciodată, pentru că i-a adus aminte de copilărie și de niște vremuri apuse în care anumite produse, din cauza lipsei de tehnologie, erau mai simple. 

„Cumpăram pe vremea când eram la București sticle de un litru de Bodoc, returnabile, și în momentul în care a dispărut, recunosc că nu m-am regăsit în alte ape. Dispariția Bodocului cu care eram obișnuit și îmi plăcea, a fost o lipsă și o pierdere în viața mea. Când am venit la Bodoc, paznicul mi-a dat să beau din Izvorul Mathild, la care s-a renunțat 1964, unul dintre motive fiind faptul că sursa nu făcea față pentru noua dezvoltare. Atunci m-am îndrăgostit de ea. Cred că Mathild a renăscut și avea nevoie de cineva s-o înțeleagă, să îi redea strălucirea și să o ofere publicului. Că va fi bine primită sau nu, rămâne de văzut pe termen lung pentru că despre prestigiul unei mărci se vede peste decenii, poate generații. Acum toată reconstrucția e de la zero”, ne-a povestit Sorin Dănilă. 

Mathild „l-a răpit” de la familie 

După ce a cumpărat fabrica, bărbatul și-a propus să facă un lucru care să obțină apreciere și recunoaștere în timp, nu prin formule și strategii de marketing, ci pur și simplu din vorbă în vorbă, din om în om, din experiența cu apa Mathild.  El spune că este la începutul unui proces complex care implică multă răbdare și sacrificiu personal. Totodată, experiența managerială internațională l-a învățat să nu îi fie frică să se lanseze într-un proiect nou.  

„Tot timpul mi-a plăcut să o iau de la început. Mie nu mi-a plăcut niciodată confortul și lucrurile bine așezate. În momentul în care am avut succes într-o anumită zonă sau într-o anumită poziție managerială, am căutat altceva. De asta avea nevoie Mathind, cineva să o relanseze în primă fază, fază care nu interesează pe nimeni de fapt. Fabrica a fost un an de zile de vânzare și n-a vrut-o nimeni.  Mathild m-a răpit de la familie. Familia mea e în Germania, acolo unde am locuit din 2011. După experiența cu apa Bodoc pe care o cumpăram la București, în Germania a ajuns la noi pe masă o apă tot bicarbonatată. Ne-a picat bine și de șase ani de zile consumam apă cu un profil asemănător cu cel al lui Mathild. Am simțit că în România se deschis drumurile și e o necesitate ca țara să intre pe zona de diversitate. România are o paletă foarte restrânsă de oferte în produse. Mai este loc de construit. Într-o vitrină ar trebui să fie cel puțin douăzeci de feluri de ape pentru că e unul dintre profilurile naționale, sunt resursa  principală și cea mai diversificată a țării”, ne-a mai spus antreprenorul. 

Principiul de bază – drumul cel mai scurt către sticlă 

Între timp, clădirea în care se „amestecau apele”, este total nefolosită. Pe țevile din hala de producție veneau pe vremuri ape din șase surse și se amestecau, după care se filtra. Noul proprietar spune că a ales însă calea cea mai scurtă către sticlă, astfel ca toate proprietățile să fie păstrate. 

„Principiul meu este că dacă o apă are niște proprietăți, încearcă să le conservi, să le transmiți. Aici specificul apelor minerale este consistența lor, aportul cu care vin ele. Acum principiul e foarte simplu, drumul cel mai scurt către sticlă. Pompă, țeavă și mașină de umplut. Vreau ca toate proprietățile ei să ajungă la consumatorul final, să fie o apă vie. Plecăm de la zero, pe profil artizanal. E o apă artizanală, cu gust, pe care piața încă nu o înțelege pentru că e între carbogazoasă și plată”, a precizat Sorin Dănilă. 

Pentru că volumul de producție este foarte mic în prezent, iar teritoriul fabricii se întinde pe o suprafață foarte mare, multe dintre încăperi nu sunt folosite. În clădirea administrativă a vechii fabrici parcă s-ar fi oprit timpul în loc. Toate obiectele sunt neatinse de ani de zile.

Totodată, în secția de umplere, cei doi angajați ai fabricii reparau o mașinărie. Și aici a fost nevoie de investiții consistente pentru că foștii proprietari, care foloseau PET-ul pentru îmbuteliere, nu lăsase mai nimic. Tot de proprietatea fabricii aparține și un parc de un hectar care are scopul de a asigura condițiile perfecte de conservare și protecție a izvorului, dar și să combată o eventuală contaminare artificială.  

Ideea reînvierii simbolului zonei, primită cu entuziasm de cei nostalgici după gustul de odinioară 

Dacă în alte zone patronii de localuri și proprietarii de magazine au fost reticenți în ceea ce privește produsul, în mare parte din cauza volumului mic, de 0,33, în Covasna investitorul a fost plăcut impresionat de primirea pe care a avut-o și spune că a găsit sprijinul multor oameni care au apreciat povestea și gustul apei care a revenit recent pe piață.  

„Patronii aplaudau ideea reînvierii simbolului zonei. Era o durere aici în zonă pentru că fabrica a ajuns în halul în care a ajuns, să fie închisă. Cu cât te îndepărtezi de zona în care apa este tradițională, cu atât începe să se stingă interesul. Nu mai au cultura și educația apelor.  Eu încerc să fac în așa fel încât Mathild să devină o apă pe care oamenii să o consume acasă, nu neapărat în restaurante. Rețelele mari nu vor sticle returnabile. (...) Dacă ai succes trebuie să asiguri calități infernale, iar asta înseamnă să te joci cu rețeta originală. De aceea izvoarele adevărate de apă minerală sunt izvoare mici. Nu ai cum să ai consistență și volum”, a mai spus bărbatul. 

Cu toate că apa Mathild se găsește în prezent doar în câteva localuri din municipiu, izvorul a fost readus la viață datorită unor oameni care au crezut în potențialul lui și care au vrut să împartă și cu alții vestea existenței unei surse de viață care nu s-a dat bătută. Pe de altă parte, alte zeci de izvoare din județ, doldora de sănătate din inima pământului, sunt în ruină, iar apele care însumează numeroase proprietăți benefice asupra organismului, curg în canal. Plecând de la premisa unei calități incomparabile, Sorin Dănilă este convins că izvoarele din zonă ar trebui exploatate, însă cu cap. 

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.