STIREA ZILEI 25 mai 2021

100 de ani, cu sănătate de fier și memorie de elefant

de Iulia Drăghici - Taraș | 4765 vizualizări

Török János din Bicfalău, care trăiește de un secol, este unul dintre cei 20 de veterani de război din județ​

O aniversare specială a fost marcată vineri în satul Bicfalău din comuna covăsneană Ozun. Török János, care de-a lungul vieții sale a trecut printr-un război mondial, unde a fost luat prizonier, a trăit și perioada comunismului și recent a traversat printr-o pandemie mondială, a împlinit, în 22 mai, vârsta de 100 de ani. Centenarul l-a marcat cu o zi în avans, în prezența vecinului său, prefectul județului Covasna, fost primar al localității, Ráduly István, comandantul Centrului Militar Județean Covasna, locotenent colonelul Dorin Neagu, viceprimarul cu atribuții de primar Szabó Anna Mária, familie și câțiva alți invitați ai autorităților. 

Dacă l-ai întâlni pe stradă, poate la o primă vedere nu i-ai da mai mult de 70 – 80 de ani. Dacă te-ai opri de vorbă cu el, la ce drag de povestit are și ce energie în glas, poate chiar ai fi tentat să spui că are sub 70 de ani. Realitatea este că Török János a împlinit sâmbătă, 22 mai, 100 de ani. Evenimentul nu a trecut neobservat pentru că autoritățile locale și județene au marcat momentul chiar în curtea casei sale din satul Bicfalău.  

Emoționat, și-a primit musafirii din pragul casei și le-a mulțumit pentru prezență, cadouri și diplome, înconjurat de nepoți și cei doi strănepoți. Din prima clipă, János bácsi și-a luat foarte în serios rolul de personaj principal, de sărbătorit, de omul zilei, și după ce s-a făcut un cerc în jurul lui, a început de îndată să povestească file de istorie din război, așa cum le-a trăit el însuși. 

Din 3.700 doar 500 au trăit 

A stat în picioare în tot acest timp, de aproape 30 de minute, cât a vorbit neîntrerupt despre acele momente care l-au schimbat și pe el, dar și lumea pentru totdeauna. Ceea ce pentru noi pare inimaginabil, pentru el este amintire. L-au marcat, printre altele, faptul că, atunci când a fost luat prizonier și dus într-un lagăr în Rusia, în iarna anului 1944, a fost nevoit să stea, cu alte 3.700 de persoane, într-o șură, fără geamuri, doar cu acoperiș, plină de păduchi. „Nu era loc nici măcar să ne așezăm”, a spus Török János. Ca să scape de acolo, s-a prefăcut bolnav, numai ca să descopere că în spital erau condiții și mai rele, așa că a fugit de acolo. Din cei 3.700 de oameni închiși în șura respectivă, doar 500 au rămas în viață până când s-a terminat războiul. „Ceilalți au murit”, a mai spus acesta. Pune pe seama norocului faptul că a scăpat din acest infern. 

Întrebat care este secretul vieții lungi, János bácsi a spus, în glumă: „Am uitat”. Dar apoi a continuat să vorbească, pe un ton apăsat și hotărât, despre faptul că a muncit mult, că nu a mințit niciodată pe nimeni, nu a avut dușmani, nu a avut probleme cu legea și că a avut o singură dată o datorie. Atunci a luat cu împrumut 10 lei de la un prieten, care la scurt timp a murit într-un accident și așa a rămas cu datoria neplătită, lucru care îl neliniștește și acum.

Fiecare să meargă pe drumul lui! Să aveți credință în Dumnezeu!”, a mai spus Török János. 

Lecțiile de viață pe care le-a sădit în viețile celor din jur  

Dar viața lui, în afară de povestirile de pe front, a început și continuă în satul Bicfalău. Soția lui, împreună cu care are o fiică, a murit în urmă cu 16 ani. Acum are și doi nepoți și doi strănepoți. Până mai anul trecut, când în decembrie, de Crăciun, s-a îmbolnăvit și a fost țintuit la pat, Török János era știut drept unul dintre cei mai buni cosași din localitate. Este și acum considerat unul dintre cei mai harnici oameni din sat. E mereu interesat de agricultură și animale. În plus, știe și toate știrile importante ale momentului (chiar și cele despre ursul Arthur), spune că nu crede tot ce vede la televizor sau în ziare și că e mereu atent la ceea ce se petrece în jurul său. 

Török János este el însuși un om poveste, care nu trece prin viețile celor din jur fără să îi lase, vrând nevrând, cu lecții de viață puternice. 

De pildă, dacă de la János bácsi am auzit vineri poveștile de război, spuse cu har, uneori chiar cu amuzament, de la fiica lui am aflat că el toată viața a lucrat cu dedicare și cu cinste, valori pe care i le-a insuflat și ei. 

În viața lui a muncit mult. Au fost cinci frați. Pe el, la 13 ani l-au dat la cineva aici, în sat, îngrijitor la vaci și boi. (...) A avut noroc că a nimerit la niște oameni foarte cumsecade. (...) Tot satul zice că nu a fost nimeni cosaș ca tata. (...) Mereu a fost o fire iute. Pe el nu îl vedeai, când era timp de lucru, să stea. Nu e învățat să stea nici acum. Eu am făcut comoție cerebrală, dar el nu știe ce e aia. Nici tensiune nu a avut. Baza lui de mâncare e porcul. Să nu îi zică nimeni că slănina nu e bună. Dacă nu mănânci un pic de slănină de casă, nici nu știi că ai mâncat, spune. Ne-a învățat să muncim și să fim cinstiți. El e foarte cinstit, dar nu e bine nici așa”, ne-a împărtășit fiica lui Török János, Kati Baba. 

Tot de la aceasta am aflat că o perioadă a fost obligat, pe timpul comunismului, să lucreze în fabrică în Brașov, la Tractorul, dar cu prima ocazie și-a dat demisia și s-a întors în sat la ceea ce îi plăcea cel mai mult: agricultura și viața la țară. 

Eu locuiesc mai sus. Când veneam acasă de la primărie, mereu îl întâlneam pe nenea János cu oile, ori cu coasa, cu roaba, cu care aducea ori apă, ori fân. Tot timpul l-am văzut zâmbind. (...) Este un model de urmat în viață. Astăzi am reținut trei aspecte importante: n-am mințit niciodată, n-am avut datorie la nimeni și ca să ai o viață lungă, trebuie să ai deschidere totală, adică să ai încredere în semenii tăi”, ne-a spus prefectul Ráduly István. 

Este un om cu o minte foarte ageră. Asta îl ține, cred, pe el, în viață. Cred că are un dar aparte de la Dumnezeu”, ne-a spus și nepotul lui, Gheorghe Baba, care a precizat, totodată, și că o lecție de viață pe care a învățat-o de-a lungul vieții de la bunicul său este „să fii mereu împăcat cu tine însuți”

Trei persoane de peste 100 de ani în comuna Ozun

La nivelul comunei Ozun sunt, în prezent, trei persoane care au peste 100 de ani. Ba chiar cea mai în vârstă este o femeie, care în februarie a împlinit 104 ani. 

Este o bucurie mare să îi avem printre noi. Sunt persoane cu multă experiență, dar mai ales cu voință enormă de a trăi. Cred că și pentru domnul Török János secretul vieții este voința de a trăi, de a trece peste multe obstacole și darul de la Dumnezeu”, a declarat, pentru Observatorul de Covasna, și viceprimarul cu atribuții de primar, Szabó Anna Mária. 

Județul Covasna mai are 20 de veterani de război 

În județ mai sunt, în total, în viață 20 de veterani de război. Pentru aceștia, precum și pentru veteranii de război din toată țara, Ministerul Apărării Naționale derulează un program numit „Recuperarea istoriei”, care a avut deja un capitol numit „Alături de veterani”, și care va continua cu o serie de materiale filmate. 

Ei reprezintă istoria. Cu toții avem de învățat multe de la ei. Au trecut prin multe, au experiență bogată, au văzut multe și cred că noi ca societate nu le acordăm importanța cuvenită și atenția de care au nevoie. Mulți dintre ei vor să ne împărtășească din experiența lor, vor să ne povestească, dar noi din păcate nu avem timp, nu ne facem destul timp să îi ascultăm. Trebuie să ne mândrim cu ei”, ne-a spus comandantul Dorin Neagu. 

Cât despre Török János, acesta a spus: „E o enciclopedie. Îmi place că e activ. Am remarcat că are o memorie extraordinară. Povestește lucruri care s-au întâmplat acum 70, 80 de ani, de parcă au fost ieri. Într-adevăr, a trecut prin multe, l-au marcat multe, sunt convins. Noi ar trebui să ne facem mai mult timp și să îi ascultăm”.  

După ce s-au făcut urările de bine și de „la revedere”, delegația festivă a părăsit curtea lui János bácsi. Numai ca să îl întâlnească din nou, în poartă. A ieșit să ne conducă, dar uite așa, poveștile au continuat și în fața porții, și în drum și în final în intersecție. 

La răscruce de drumuri am înţeles cât este de important pentru acești oameni, bunici și străbunici, să fie auziţi, să fie fizic și cu sufletul alături de alți oameni, să le zâmbească cu sinceritate și căldură tuturor, să strângă mâini, inclusiv ale străinilor, pe care nu știu dacă îi vor mai revedea vreodată. Vineri am întâlnit o bucurie de om, o enciclopedie umană! La mulţi ani, Török János!

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.