Nu fiecare adolescent își găsește libertatea într-o cușcă. Dar Toró Ákos, un tânăr de 19 ani din Sfântu Gheorghe, a descoperit că un ring închis poate deschide drumuri interioare nebănuite. A crescut printre povești de lupte și saltele de sală și spune că cel mai greu meci nu l-a dus cu un alt luptător – ci cu sine. MMA – sau artele marțiale mixte – nu este doar un sport de contact care combină luptele libere, jiu-jitsu brazilian, strikingul și strategia mentală – este o formă de descoperire personală. Află din acest interviu cum arată o zi obișnuită din viața unui luptător, cum își descrie stilul de luptă în trei cuvinte și ce alt drum ar fi urmat dacă nu alegea MMA-ul. 

- Cum ai descoperit acest sport și ce te-a atras la el?

Am făcut prima dată cunoștință cu Brazilian Jiu Jitsu prin tatăl meu. El a fost luptător de lupte libere și mi-a vorbit mult despre sporturile de contact când eram copil. La un moment dat, m-a dus la Bodoc, la Bara János, care preda Jiu Jitsu brazilian. M-a fascinat imediat lumea acestui sport și am început să mă afund tot mai mult în el. Bara János, care mi-a devenit antrenor, a investit mult în mine și tot el mi-a deschis ușa către MMA. Ce m-a atras cel mai mult la MMA e faptul că pot fi eu însumi, fac ceea ce iubesc și mă simt liber când sunt în cușcă.

- La ce vârstă ai început să te antrenezi?

Am început antrenamentele la 15 ani. Antrenorul meu a fost cel care m-a inspirat să aleg acest drum. El a crezut în mine încă de la început, chiar și atunci când eu nu credeam. Am vorbit mult despre ce înseamnă viața unui luptător și, pe măsură ce pătrundeam mai adânc în această lume, simțeam tot mai clar că aici este locul meu. Simțeam că asta mă împlinește și asta m-a motivat din ce în ce mai mult.

- De ce ai ales Nomad Spirit ca echipă?

Tatăl meu a avut o relație bună cu Bara János și îmi povestea des cât de valoros este ca antrenor. Mult timp mi-a spus că o să mă ducă la un antrenament la el, la Nomad Spirit. Într-o zi, chiar m-a dus – și acela a fost primul meu antrenament, o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Sunt recunoscător că am ajuns într-o comunitate atât de unită, unde toți m-au susținut și au fost mereu alături de mine. Și asta nu s-a schimbat nici până azi. În plus, am ocazia să învăț de la un om cu un bagaj imens de cunoștințe – nu doar în artele marțiale, ci și în viață.

- Cum arată o zi obișnuită din viața ta ca luptător?

Când nu sunt în perioada de pregătire pentru meciuri, zilele mele arată cam așa: dimineața ies la plimbare cu câinele, apoi merg la antrenamentul de forță. După antrenament, vin acasă, iau prânzul și mă odihnesc ca să fiu în formă pentru antrenamentul de seară, care începe la ora 19:00 și durează până în jur de 22:00. După aceea, fac un duș, mănânc și merg la culcare. A doua zi o iau de la capăt.

- Cum te pregătești pentru o gală? Ai vreun ritual sau o rutină specială înainte de meciuri?

De obicei, știm din timp când urmează următorul meci, iar pregătirea începe cam cu două luni înainte. Mă mut împreună cu câinele meu la Bodoc, într-o căsuță lângă sală, și stau acolo până la gală. Diminețile încep cu alergare (între 5 și 10 km), apoi urmează antrenamente de striking sau condiționare fizică. După duș și masă – care constă de regulă în steak cu ou și legume – urmează un somn de prânz, ca să am energie pentru antrenamentul de seară, unde facem lupte și Brazilian Jiu Jitsu. Ziua se încheie cu duș, cină (carne de pui cu legume) și somn. Nu am un ritual special înainte de meci, dar obișnuiesc să vorbesc cu antrenorul meu despre ce gânduri am.

- Cum a fost experiența ta la Gala de MMA din Miercurea Ciuc?

Pentru mine a fost o experiență emoționantă. A fost o gală bine organizată, plină de culoare, și a fost o onoare să lupt în fața publicului „de acasă”.

- Cu ce gânduri ai intrat în meci și ce ai simțit după luptă?

Înainte de meci ai tot felul de gânduri în minte, dar eu intru în cușcă cu convingerea că sunt dispus să-mi dau viața pentru asta. După luptă, am simțit că toate sacrificiile, suferința și energia investite au meritat. E un sentiment greu de descris în cuvinte când ți se ridică mâna – e ca și cum tot ce ai trăit până atunci capătă sens, chiar dacă cei din exterior nu văd toată munca din spate.

- Ce adversar ți-a pus cele mai mari probleme până acum?

Cel mai dificil adversar al meu am fost întotdeauna eu însumi.

- Cum ai descrie stilul tău de luptă în trei cuvinte?

Nemilos, spectaculos, de neuitat.

- Care e următorul tău obiectiv în cariera de luptător?

În următorii doi ani vreau să acumulez cât mai multă experiență la nivel amator, apoi să debutez la profesioniști. Vreau să cuceresc lumea acestui sport, să-mi fac numele cunoscut și să-i fac mândri pe toți cei care m-au susținut – inclusiv pe mine însumi.

- Ce sfat le-ai da tinerilor care ar vrea să se apuce de MMA?

Cel mai greu e să faci primul pas. Dacă vrei ceva cu adevărat, luptă pentru acel lucru, nu aștepta pe nimeni. Ai curajul să acționezi și să visezi măreț!

- Dacă n-ai fi ales MMA-ul, ce alt drum ai fi urmat?

Probabil aș fi rămas în afacerea de familie.

- Ce faci în timpul liber, când nu te antrenezi?

Îmi place să petrec timp în natură cu câinele meu, să pescuiesc și să fiu alături de persoanele apropiate mie.

- Dacă ai putea alege un luptător celebru cu care să te antrenezi o zi, pe cine ai alege?

Dacă ar fi să aleg un singur luptător, ar fi Jon Jones.