Interviu cu antrenorul internațional de squash, Bara Hunor

Marea pasiune a lui Bara Hunor, un tânăr de 34 de ani din Sfântu Gheorghe, este squash-ul, un sport dinamic, solicitant, căruia îi dedică o mare parte a timpului și care îi asigură nu doar locul de muncă, ci și o satisfacție enormă. După opt ani și jumătate dedicați baschetului, Bara Hunor a început să muncească la terenul de squash din oraș, încă din 2007, iar de atunci lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. În 2015 a devenit antrenor internațional de squash, iar anul trecut a preluat integral afacerea. Acum lucrează zilnic pentru a arăta lumii frumusețea acestui sport și pentru a-l aduce la un nivel la care ar merita să fie, lucru care îi și reușește. Despre cel mai mare vis al antrenorului, despre cât de importantă este practicarea sportului de la o vârstă fragedă, dar și despre rezultatele celei mai recente competiții, în următorul interviu. 

- Spune-ne, te rog, cum ai luat contact cu acest sport și ce te-a determinat să îi rămâi fidel atâția ani? 

Primul contact cu acest sport l-am avut în 2007. Fostul meu șef a făcut o sală de squash aici în Sfântu Gheorghe, cea de la etajul doi de la piscină. Ulterior, după mulți ani, am aflat că acesta nu este teren de squash, ci un teren de ricochet, un văr al squash-ului. Nici până în prezent clubul nostru nu are un teren de squash la mărimi standard. Aici facem antrenament cu copii mici, pe care îi învăț bazele, iar antrenamentele le avem la Brașov. Acolo există trei terenuri, la mărimi standard. Eu lucrez și aici și acolo. Acesta din Sfântu între timp a devenit clubul meu, pentru că am preluat afacerea, iar în Brașov lucrez ca și head coach (din engl. antrenor principal) la clubul respectiv. Eu am jucat 8 ani și jumătate baschet, iar apoi am început să muncesc la terenul de squash de la bazin și pas cu pas acest sport m-a prins atât de mult încât de când am devenit antrenor nu am mai jucat baschet. (...) Noi am vrut să facem o asociație pe ramura sportivă squash în 2009 și atunci am aflat că nu există ramura sportivă în România și cu fostul meu șef am început să facem demersurile necesare, iar în 2010 am obținut ca sportul squash că fie recunoscut ca și ramură sportivă în România. În 2011 am înființat Clubul Sportiv și am început să facem concursuri locale. Apoi numai în 2014 s-a înființat Federația, fiindcă existau anumite criterii ca să se poată întâmpla acest lucru. Asociația s-a numit inițial ACS Squash Covasna, iar acum e ACS Huni Squash. Asta s-a schimbat anul trecut în februarie. În 2020 au fost multe schimbări. Atunci am și preluat integral afacerea.

- Câți antrenori internaționali de squash sunt în prezent în toată țara? 

În prezent sunt vreo zece antrenori activi în țară, dintre care trei în București, unul la Miercurea Ciuc, unul în județul nostru, unul la Timișoara și vreo doi la Cluj. În județul Brașov în afară de mine mai sunt doi antrenori, dar care nu sunt activi. (...) Eu cred că antrenorii activi fac diferența, pentru că acolo unde există antrenori, există și jucători și totul se leagă altfel. Cred că pentru ca un club să funcționeze bine e nevoie de un antrenor care își pune sufletul în ceea ce face.

- Câți sportivi sunt legitimați la clubul tău?  

Numărul celor activi s-a diminuat un pic din cauza pandemiei pentru că unii s-au speriat de această situație și pot înțelege acest lucru. De două săptămâni, din cauza restricțiilor, nu putem să mai primim nici clienți la teren. Singura soluție este să lucrăm cu sportivi legitimați. Doar sportivii legitimați și sportivii profesioniști au voie să se antreneze.  În prezent sunt 26 de adulți legitimați și vreo 15 copii, dintre care activi sunt cam 10 adulți, iar la copii sunt toți activi, dacă îi lasă părinții să vină la antrenament în această perioadă. 

- Câți ani are cel mai în vârstă sportiv de la club? 

Cel mai în vârstă cred că e un domn care are 52 de ani, dar care se mișcă impecabil. Dacă o să ajung la vârsta asta și dacă o să mă mișc la fel cum o face el, atunci voi fi foarte mulțumit de mine. 

- Cum apreciezi interesul pentru acest sport în ultimii ani la nivel de țară? 

Din păcate, interesul pe țară a scăzut un pic. Dacă vorbim de tenis vorbim de mii și mii de jucători în România, iar la squash nu sunt peste 3.000 de jucători. Tenisul e mult mai popular și are o istorie mai veche. Federația de squash există de doar șapte ani și în acest weekend am avut o adunare generală pentru a vedea cum putem să popularizăm mai mult acest sport și să atragem cât mai mulți oameni în lumea squash-ului. Ceea ce observ și ce mă bucură este că tineretul e mult mai interesat în ultima vreme. La început erau mai mulți oameni de peste 35 de ani, iar în momentul de față aș spune că media este undeva la 30, ceea ce este mult mai bine. Reușim să atragem din ce în ce mai mulți copii, sub vârsta de zece ani, care reprezintă viitorul. 

- Care sunt abilitățile pe care le poți dobândi datorită squash-ul, dar pe care nu ți le dezvoltă alt sport? 

Cred că squash-ul te ajută la un moment dat să îți faci o autoevaluare și să afli cine ești și ce vrei să faci, pentru că în afara faptului că trebuie să ai o pregătire fizică destul de bună, mentalul e mult mai important. Din propria mea experiență văd că sportivii pierd adesea meciuri din cauza că sunt slabi mintal.

- Ce presupune mai exact un antrenament pentru un copil? 

Eu nu accept copii sub 8 ani, pentru că ei trebuie să aibă o anumită coordonare. Primul antrenament pentru copii întotdeauna e gratis, ca să pot să îmi dau seama dacă pot să lucrez cu un copil anume, dacă mă place sau nu. Primele antrenamente le țin individual, după care, după o lună sau două, în funcție de cum avansează, fac pereche cu cineva, dar nu fac antrenamente cu mai mult de doi copii o dată. În Brașov, fiind terenul la mărimi standard și fiind spațiul mai mare, pot să fac antrenament cu trei copii. Acolo mergem cu copii mai avansați și nu mai au nevoie de mine pe teren. Eu sunt în afara terenului și le coordonez activitățile. E nevoie de cel puțin două antrenamente pe săptămână, dacă vor să vină numai pentru hobby și să facă mișcare, iar dacă vor să facă un pic mai mult și să participe și la concursuri, atunci e nevoie de cel puțin trei antrenamente pe săptămână. Antrenamentele durează o oră. Munca de sportiv începe undeva la 14 ani. Când avansează, îi duc la Brașov, unde un antrenament durează două ore. Eu cred că fiecare copil ar trebui să facă sport de mic pentru că masa musculară se formează în tinerețe. Dacă nu s-a format în tinerețe și te apuci abia pe la 25 de ani să faci sport mai mult ca sigur o să iasă cu accidentări.

Copiii din ziua de azi însă nu știu să gestioneze pierderile, ceea ce mi se pare extrem de periculos. (...) Sportul te învață cum să lupți nu doar pe teren, ci și în viață. Dacă pierzi, poți analiza unde ai greșit și să îți dai seama ce trebuie să îmbunătățești în așa fel încât să câștigi data viitoare. Aici are un rol foarte important antrenorul, dar și părintele. E greu de gestionat și situația în care mereu câștigi, pentru că atunci nu știi ce trebuie să îmbunătățești.

- Accepți și elevi noi la Școala de squash? 

Întotdeauna accept copii noi pentru că interesul copiilor, mai ales la cei mici, este să încerce cât mai multe sporturi, așa că nu mă deranjează dacă vine la mine și pleacă după două luni pentru că își pierde interesul. Înseamnă că nu este ceea ce caută acel copil. Cu toate acestea, am elevi care sunt la mine de șapte ani.  

- Din ce este compus un echipament pentru squash? 

Cel mai important este să ai încălțăminte de indoor. Cel mai bine e să investești într-o pereche de încălțăminte bună. Prețul variază între 250 și 600 de lei. Ai nevoie de un șort, un tricou, ca și echipament. Apoi ai nevoie de o rachetă. De obicei cluburile în care se practică squash-ul dau în chirie rachete. Eu recomand ca în primele două-trei luni să nu achiziționeze o rachetă, pentru că nu poți știi din start dacă o să ți se potrivească acest sport. Și eu la teren închiriez rachete. Costă 5 lei pe oră. După ce ai decis că vrei să rămâi în squash, atunci poți să îți iei o rachetă, iar prețurile încep de la 50 de lei și ajung până la 900 de lei. Totul depinde de nevoile fiecăruia.  

- Sunt și femei care sunt pasionate de squash sau e un sport masculin? 

În toată țara majoritatea jucătorilor sunt bărbați, dar există și liga feminină. În ambele ligi copiii conduc clasamentele, copii care sunt prezenți și la nivel european. Primele trei locuri în țară sunt ocupare de băieți care sunt sub vârsta de 19 ani și la fete e la fel. Juniorii au voie să participe la seniori. E decizia antrenorilor dacă îi lasă sau nu îi lasă. 

- Participi cu elevii tăi și la concursuri internaționale? 

Da, în fiecare an am fost la concursuri internaționale. Acestea au fost anulate în 2021 din cauza pandemiei. Până acum am fost în Ungaria, Slovacia, Irlanda, Olanda, Germania, Serbia și Italia. 

- Weekendul trecut ați participat la Campionatul Național de Squash, la București. Cum a fost întreaga experiență? 

Am reprezentat clubul numai cu trei sportivi, doi sportivi adulți și un junior. Aș fi vrut să mergem mai mulți, dar din păcate unora nu le-au permis părinții să vină și la adulți nu prea a fost interesul atât de mare, probabil tot din cauza pandemiei. Concursul s-a desfășurat într-un mediu foarte bine organizat. Am jucat la categoria Pro și la Divizia A, unde am obținut locul șase, cu un jucător senior, ceea ce un rezultat destul de bun, iar la divizia Pro am participat eu și nu sunt mulțumit de rezultat. Am obținut locul 21. Nu m-am antrenat destul ca să pot să fiu mulțumit. Din păcate, unul dintre cei mai buni elevi de-ai mei n-a fost lăsat de părinți să participe. Vom trece și peste situația asta și vom putea apoi să ne bucurăm din nou de acest sport. 

- Care este următoarea competiție pentru care vă pregătiți? 

Următoarea competiție este Campionatul Național de Veterani și Cupa Huni Squash, pe care le voi organiza eu, mai mult ca sigur în Brașov, pe data de 8-9 mai. 

- Ce argumente ai folosi pentru a convinge o persoană să încerce măcar odată să joace squash?

Mai multă lume spune că pe terenul de squash poți să arzi între 800 și 1.200 de calorii pe oră, ceea ce este adevărat, dacă alergi după minge. Totuși, niciodată nu am recomandat acest sport pentru slăbit. Ceea ce recomand și cu asta atrag cei mai mulți adulți – dacă ai o viață mai stresantă și un job greu, hai la noi și descarcă-te. E ceva fantastic. Poți să dai tare în minge și îți eliberezi toți nervii pe care îi ai.

- În final, care este visul tău legat de acest sport? Mai exact, care este țelul pe care vrei să îl atingi în următorii ani? 

Visul meu este să reușesc să am propriul meu club. Asta ar însemna să am trei terenuri de squash la nivele standard. Când am devenit antrenor am început un proiect care se intitulează Huni Squash School și care tocmai pe asta se bazează pe ideea de a crea jucători care la rândul lor să înțeleagă acest sport și să vrea să devină antrenori, iar la rândul lor să crească și ei jucători de squash. Momentan în România asta e singura modalitate din care poți să trăiești din squash. Nici eu nu pot să spun că fac o avere din asta, dar fac ceea ce îmi place.