Cezar Șulea din orașul Covasna are 21 de ani și își împarte viața între două lumi: medicina dentară și hard enduro-ul, acolo unde greșeala costă scump, iar satisfacția vine doar după ce îți depășești frica. A urcat prima dată pe o motocicletă la 16 ani și de atunci trăiește pentru senzația de libertate care te prinde când totul e pe muchie. Săptămâna viitoare va lua startul la Sea To Sky, una dintre cele mai dure curse din Campionatul Mondial de Hard Enduro, în Kemer, Turcia. O provocare total diferită de ce a întâlnit până acum, dar exact genul de teren unde Cezar se simte viu. Despre începuturi, credință, rezistență și ce înseamnă să rămâi pe traseu când toți ceilalți renunță, citește în interviul de mai jos.

- Cum a început totul pentru tine? Ți-ai dorit dintotdeauna să ajungi pe două roți sau a fost un moment care ți-a schimbat direcția?

De mic am fost pasionat de tot ce are motor:  mașini, ATV-uri, motociclete. Dar motocicletele m-au atras cel mai mult. Îmi doream una încă din copilărie, însă am reușit să o am abia prin clasa a 10-a, după multe insistențe.

- Există vreo legătură între medicină și enduro, ceva ce ai descoperit doar trăind ambele lumi?

De când am început să combin studiul medicinei dentare cu pasiunea pentru hard enduro, am realizat că ambele domenii cer răbdare, concentrare și atenție la detalii. În medicină, fiecare mișcare contează, fiecare decizie poate avea consecințe. În enduro, același principiu se aplică pe traseu. Modul în care abordezi un obstacol, cum gestionezi viteza, poate face diferența dintre succes și accidentare.

- Ce ai învățat despre tine de când ai început să concurezi? Ceva ce nu ți-ar fi spus nicio carte de dezvoltare personală.

Am învățat că limita nu e acolo unde credeam, ci mult mai departe. Niciun manual de dezvoltare personală nu te poate învăța cum se simte momentul în care chiar îți dovedești asta pe bune.

- Sea to Sky e genul de cursă care scoate tot dintr-un rider. Ce te face să spui „da” unei provocări care pare aproape imposibilă?

Întotdeauna mi-au plăcut provocările. Îmi place să învăț lucruri noi și să-mi depășesc limitele, iar Sea to Sky este locul perfect pentru asta.

- Când toți sunt la limită, ce crezi că face diferența între un rider care cedează și unul care continuă?

Cu siguranță diferența o face starea psihică și dorința de a nu renunța. Mentalitatea este o parte foarte importantă a acestui sport, și nu este un sport pentru oricine.

- Cum te-ai pregătit pentru Sea to Sky față de competițiile din România?

Pregătirea pentru Sea to Sky este puțin mai diversificată decât cea pentru campionatul național. La o etapă de mondial, traseul este mult mai tehnic, cu zone ce necesită tehnici specifice, iar eu am încercat să reproduc astfel de condiții în timpul antrenamentelor mele.

- Ai un talisman, un gest, o superstiție care te însoțește la fiecare cursă?

Înainte de fiecare cursă îmi spun rugăciunile, iar asta îmi dă liniște și încredere. Știu că Dumnezeu îmi este mereu alături.

- După Sea to Sky, ce urmează? O altă provocare sau o pauză?

După Sea to Sky mi-am propus să mă focusez mai mult pe pregătirea pentru sezonul 2026. Cu siguranță vor urma noi provocări, poate chiar alte etape de mondial.

- Ce moment din cariera ta ți-a arătat că ești făcut pentru sportul ăsta?

De fapt, la fiecare cursă primesc confirmarea că sunt făcut pentru asta. Mulți dintre adversarii mei au mai multă experiență și mai mult timp de antrenament, însă reușesc totuși să țin pasul cu ei.

- Dacă ai putea trimite un mesaj versiunii tale de la începutul carierei, ce i-ai spune?

I-aș spune să nu-și mai impună limite și să aibă mai multă încredere în propriile forțe, pentru că nimic nu este imposibil.

- Ce melodie ți-ar plăcea să fie fundalul unei curse în care dai totul?

AC/DC – Back in Black!