Plecat de la Hăghig şi ajuns în Statele Unite ale Americii, antrenorul Constantinei Diţă - câştigătoarea în 2008 a titlului olimpic la maraton în cadrul Olimpiadei de la Beijing - Vali Tomescu, revine mereu cu plăcere şi nerăbdare în România şi acasă, la Sfântu Gheorghe. În prezent, Vali Tomescu îi antrenează pe Constantina Diţă şi pe alţi sportivi de performanţă în statul american Colorado.

Plecat de la Hăghig şi ajuns în Statele Unite ale Americii, antrenorul Constantinei Diţă - câştigătoarea în 2008 a titlului olimpic la maraton în cadrul Olimpiadei de la Beijing - Vali Tomescu, revine mereu cu plăcere şi nerăbdare în România şi acasă, la Sfântu Gheorghe.

În prezent, Vali Tomescu îi antrenează pe Constantina Diţă şi pe alţi sportivi de performanţă în statul american Colorado. Îi place America şi spune că a descoperit acolo un alt stil de viaţă, mai multă simplitate, mai puţin snobism şi mult mai mult respect faţă de valori, dar cu toate acestea, rămâne la ideea că România are şansele sale către un viitor mai bun.

- De ce ai ales America, în cele din urmă?

- Eu spun şi cred că sunt un om simplu. De asta mi-e uşor să conştientizez că România trece printr-o criză acută a valorilor. Noi, românii, ne lăsăm uşor furaţi de prima impresie - sau „impresia artistică“ - ce maşină ai e mult mai important decât ce cărţi ai citit, totul e superficial. Aşa se face că America mi-a dat un mare echilibru în raport cu educaţia şi cu şcoala, pentru că acolo este puţin altfel. Zona în care locuiesc eu în America este una cu oameni foarte bogaţi, dar foarte simpli, care se îmbracă în tricouri albe, de bumbac. Aşa se face că sunt nişte paradoxuri fantastice, din punctul meu de vedere, dar iubesc România, aşa cum e ea şi abia aştept să vin acasă. Acum, am luxul de a nu fi stresat când vin în ţară, vin ca turist. Ţara asta a noastră are resurse bogate, inclusiv umane, însă nu ştie să le exploateze. Suntem incapabili de a ne dezvolta valorile, nu le putem lăsa să crească. Am văzut multe ţări, însă România îşi caută scuze - că la noi e nasol, că la noi nu se poate. Însă cred că ideea de valoare poate fi crescută uşor-uşor, prin aportul fiecăruia.

- Oferă, deci, America, mai multe, inclusiv sportivilor români?

- Eu cred că la momentul actual da. România mă sperie oarecum, nu le oferă recunoaştere sportivilor. Eu, de exemplu, la 32 de ani am devenit cel mai tânăr antrenor cu medalie olimpică şi am intrat în Cartea Recordurilor. După Beijing, statul român îmi datorează încă 35.000 de euro, deoarece nu a avut atunci banii aceia. Ce să spun, avem o ţară a excepţiilor, unde clasa de mijloc e eliminată şi avem parte de neocomunism.

- Cum reacţionează americanii în faţa unui antrenor român?

- Eu le spun că vin din Hăghig, din Transilvania. Mereu am avut convingerea că partea asta a ţării e una specială, cu oameni mândri şi hotărâţi. Poate că dacă aş fi crescut altundeva, nu aş fi avut aceleaşi şanse.

- Ai planuri de a reveni cândva în România, permanent?

- Îmi pun de multe ori problema asta şi toţi prietenii îmi spun că aş greşi să fac aşa ceva. Pe de altă parte, îmi place ceea ce-mi oferă America şi, la libertatea de mişcare pe care o am - adică pot veni acasă oricând, pot pleca acolo oricând, chiar nu ştiu cât mai contează unde anume locuiesc. A fost visul meu să ajung în America, am ajuns, am văzut, însă parcă tot mai bine ar fi acasă. Acum, să vedem ce anume vor mai aduce anii viitori, căci îmi doresc şi eu o familie, copii, linişte.

Monica Rizea