SPORT 2 februarie 2018

„Al cincilea aparat - Kati Szabó: viețile mele” – o carte care doare și alină în același timp

de Covasna Media | 2949 vizualizări

Când vine vorba de sport și de sportivii de performanță, oamenii se împart în susținătorii unora sau ai altora dintre aceștia în baza unor preferințe generate de regulă de subiectivism. Se întâmplă deseori ca susținătorii să se simtă trădați de eșecul unui sportiv, de rezultatele mai slabe decât cele scontate de ei sau pur și simplu să îi dea uitării după ce aceștia au părăsit „ringul”, din cauza vârstei sau a altor motive. Cât de corectă este această atitudine rămâne la aprecierea fiecăruia dintre noi și nu poate face obiectul vreunei judecăți.

Se întâmplă însă ca unii sportivi să rămână pentru totdeauna în sufletele celor care i-au aplaudat cândva, să fie mereu văzuți ca stelele care par că nu vor cădea niciodată. Este și cazul fostei gimnaste Kati Szabó, covăsneanca cu care județul nu a încetat nicicând să se mândrească. În semn de prețuire, cu susținere financiară din partea Consiliului Județean Covasna, editura Háromszék Vármegye Kiadó a publicat recent cartea „Al cincilea aparat - Kati Szabó: viețile mele”, pentru care cunoscutul publicist Csinta Samu este responsabil editorial. Lansat cu prilejul aniversării a 50 de ani de viață ai celei ce cândva a ținut milioane de oameni cu sufletul la gură în timp ce executa unele dintre cele mai dificile exerciții de gimnastică la campionate celebre din lume, volumul cuprinde în paginile sale câteva episoade din tot ce poate însemna destinul unei campioane.

Cititorii români, care vor avea răbdarea necesară de a trece peste neconcordanțele timpurilor verbale și peste frazele anevoios construite ce trimit mai degrabă către topica limbii din care a fost tradus textul insuficient redactat, vor rămâne cu adevărat șocați să descopere ce se ascunde în spatele strălucirii în care gloria și succesul îi îmbracă pe oameni. Este greu de crezut că vreunul dintre noi, cei care în copilărie stăteam alături de părinți cu ochii lipiți de televizoarele alb-negru urmărind-o pe cea pe care regimul comunist o rebotezase forțat Ecaterina Szabó, ne-am gândit vreodată că „fluturele” sprinten care se afirma și ca model pentru copilele acelor ani trecuse prin zile lungi de tristețe și înfometare, de dor de casă și părinți, de lupte cu păduchii și cu propria voință de a nu ceda orice s-ar întâmpla. Sunt mulți cei care spun în treacăt că nu e ușor să faci performanță, dar sunt prea puțini cei care realizează ce înseamnă cu adevărat acest „nu e ușor”. Niciodată zâmbetul frumos, cald și senin și postura demnă de pe podiumuri ale gimnastei covăsnene nu ar fi făcut pe nimeni să trimită cu gândul la o fetiță închisă într-o „fabrică de gimnaste” unde cotrobăie febril prin coșurile de gunoi pentru o bucată de pâine pe care o înghite cu teama că în ziua următoare cântarul o va da de gol. Numai psihicul net superior oamenilor obișnuiți a putut să o ducă atât de sus, mai ales că, pe lângă acest regim draconic, niciodată nu avea certitudinea că visul i se va împlini și lumea va ajunge să o cunoască. Talentul său incontestabil și munca depusă asiduu rămâneau mereu la mâna unui regim care dicta dacă i se permite sau nu să participe la competiții. Conștientă sau nu, se lăsa purtată de voința sorții pe care o dictauinteresele de stat ale măritului conducător în raport cu rivalii săi externi. Urmărită și amenințată de Securitate, supusă constant hazardului, obligată la un moment dat să poarte ghips la un picior perfect sănătos, Kati Szabó a găsit mereu puterea de a merge mai departe, de a lupta pentru o afirmare la nivel mondial, călcând aproape hristic peste umilințele de tot felul pe care le-a îndurat cu un stoicism ce pare neomenesc.

Scrisă succinct, într-un stil cinematografic, cartea în discuție este mai mult decât o poveste de viață. Înainte de toate, este o oglindire a unei societăți închistate și oprimate de austeritatea celor care dețineau puterea, dar și o cale de a pătrunde în lumea dură și competitivă a sportului. Totodată, volumul se conturează ca mărturie a unui adevăr trist, anume acela că în România, oricât de șablonistic ar suna, valorile sunt cu adevărat lăsate de izbeliște. Kati Szabó, cea care a luptat pentru renumele acestei țări – căci pe atunci beneficiile materiale de astăzi ale sportivilor performanți erau o „fata morgana” – a fost obligată să își construiască o viață nouă într-un alt stat. Cinic spus - sau poate doar realist - rămânând în țară, steaua născută la Zagon, ar fi murit de foame, ar fi trăit de pe-o zi pe alta și s-ar fi stins uitată de toți cei care o aplaudaseră pe când se afla în plină glorie, cu medalii de aur la gât.

Cu ce rămâi ca cititor după ce parcurgi și ultima pagină a cărții? Pe de o parte cu imensa bucurie că ți s-a îngăduit să arunci o privire scurtă în culise și să vezi de aproape zbuciumul pe care se clădește succesul. Pe de altă parte, rămâi cu o durere surdă, greu de explicat, cu o melancolie ciudată care nu face decât să te încolțească să te întrebi „A meritat?”. O întrebare al cărei răspuns se cuibărește adânc în sufletul ce animează o ființă remarcabilă prin perseverență, tărie de caracter, modestie și imensă bunătate, Kati Szabó, cea căreia lumii îi place încă să îi spună „steaua gimnasticii”. Kati Szabó, cea care este și va fi mereu mândria tuturor covăsnenilor și care speră că într-o zi se va întoarce pe meleagurile natale pe care nicio clipă nu a încetat să le iubească. Și cum ar putea? De aici și-a luat seva cu care s-a afișat măreț și pentru totdeauna în fața lumii.

Distribuie articolul:  
|

SPORT

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.