Drumul spre performanță nu e mereu asfaltat. Uneori e repetat zilnic, cu răbdare, într-un oraș mic, între școală, antrenamente și sacrificii care nu se văd. Tòth Attila, elev de 17 ani la Colegiul „Székely Mikó” din Sfântu Gheorghe, joacă tenis într-un astfel de context, iar sportul l-a format nu doar ca jucător, ci şi ca om. Am stat de vorbă cu el pentru a înțelege cum gândește un adolescent care trăiește deja cu presiunea responsabilității, ce înseamnă costurile reale ale tenisului dincolo de scoruri și trofee și cum își privește viitorul, între vis, realism și maturizare timpurie.

– Când ai simțit prima dată că tenisul nu mai e doar un joc, ci o responsabilitate?

Atunci când am început să lucrez împreună cu tatăl meu, am decis că vreau să continui tenisul la un nivel mult mai serios. Am început tenisul relativ târziu, la vârsta de 11 ani. Înainte de acest moment, timp de cinci ani am practicat fotbalul la nivel profesionist. Cu toate acestea, cred că până în prezent am reușit să recuperez diferența față de sportivii care au început tenisul mai devreme. Din punctul meu de vedere, vârsta ideală pentru a începe acest sport este între 7 și 8 ani. Simt că acest „avantaj de timp” mi-a lipsit pentru a putea obține rezultate și mai mari.

– Cum arată o zi obișnuită pentru tine când te pregătești pentru competiții?

Este puțin mai dificil să mă pregătesc pentru competiții în paralel cu școala, însă încerc să mă antrenez de două ori pe zi și să fiu cât mai bine pregătit atât mental, cât și fizic.

– Cum se schimbă relația dintre tine și tatăl tău, Barna, care îți este și antrenor, atunci când sunteți pe teren, nu acasă?

Relația noastră nu s-a schimbat în mod deosebit. Am avut mereu o relație foarte bună și consider că este un avantaj față de alții faptul că putem lucra împreună.

– Ai fost și la competiții în afara țării sau doar în România?

Până acum am concurat doar în România, însă sper ca acest lucru să se schimbe în cursul acestui an.

– Care a fost cel mai bun rezultat al tău de până acum?

Cel mai bun rezultat de până acum îl consider câștigarea turneului de la Sfântu Gheorghe, Tenis Aces Masters, pe 5 aprilie 2025.

– Care e partea din tenis despre care nu vorbește nimeni, dar care cântărește cel mai mult în parcursul tău?

Cred că mentalitatea pozitivă este o parte extrem de dificilă, dar indispensabilă a procesului de dezvoltare. Lucrez mult la acest aspect, deși știu că mai am încă mult de evoluat.

– Dar ce este mai greu de dus, efortul fizic constant sau presiunea mentală a meciurilor?

Pentru mine, cea mai mare provocare în acest sport este solicitarea mentală. Aș putea enumera foarte multe experiențe pozitive, dar și numeroase aspecte negative care s-au acumulat de-a lungul anilor și peste care a trebuit să trec pentru a putea progresa.

– Cât de mult contează banii în tenis la nivelul la care ești acum?

Din păcate, acest sport este extrem de costisitor. Timp de mai mulți ani am finanțat antrenamentele, echipamentul și deplasările din fonduri proprii. În prezent avem sponsori, însă chiar și așa costurile rămân foarte ridicate.

Tenisul este un sport foarte costisitor din mai multe motive. În primul rând, echipamentul este scump și trebuie schimbat frecvent: rachetele, corzile, încălțămintea și îmbrăcămintea se uzează rapid la un nivel competițional. În plus, închirierea terenurilor este costisitoare, mai ales atunci când antrenamentele sunt zilnice. Nu în ultimul rând, deplasările la competiții presupun cheltuieli mari, deoarece de cele mai multe ori organizatorii nu asigură cazare, iar costurile de transport și ședere se adună.

– Ai simțit vreodată că limitele financiare pot încetini un jucător talentat?

Am abordat întotdeauna situația cu optimism și, deși factorul financiar este unul decisiv, am încercat să-l ignor și să perfecționez acele lucruri asupra cărora am control.

– Ce sacrificiu personal a fost cel mai greu de acceptat până acum?

Renunțarea la cea mai mare parte din timpul meu liber a fost una dintre cele mai dificile provocări, însă, din fericire, rezultatele au fost mereu o sursă puternică de motivație.

– Cum este să faci tenis de performanță într-un oraș mai mic, precum Sfântu Gheorghe?

Există tot felul de dificultăți, deoarece posibilitățile mele sunt limitate comparativ cu ale altora. Totuși, pentru majoritatea problemelor există în prezent alternative care îmi permit, într-o anumită măsură, să recuperez diferența.

– Te vezi peste 10 ani încercând să trăiești din tenis sau îl privești mai degrabă ca pe o etapă de formare?

De-a lungul anilor, din păcate, am realizat că șansele mele sunt din ce în ce mai mici, astfel că privesc această experiență mai degrabă ca pe o etapă a vieții. Cu toate acestea, mă motivează faptul că îmi folosesc timpul într-un mod eficient.

– Există un plan B clar în cazul în care tenisul nu devine o carieră?

Am luat întotdeauna studiile în serios, motiv pentru care sunt deschis și pregătit și pentru alte direcții profesionale.

– Ce sfat sincer ai da unui copil care vrea să se apuce de tenis fără să știe ce presupune cu adevărat acest sport?

Perseverența și voința sunt extrem de importante, deoarece tenisul presupune foarte multă muncă. Totuși, cred că cel mai determinant factor, așa cum am mai spus, rămâne mentalitatea pozitivă.