Victor Sibianu: „În locul uitării, e mult mai bine să comemorăm”

Mai mulți elevi și profesori din municipiul Sfântu Gheorghe au participat joi, 4 mai a.c., la un moment de comemorare a 79 de ani de la deportarea evreilor din județul Covasna. Cu acest prilej, în Parcul memorial al Holocaustului de pe strada Voican, tinerii au aflat povestea lui Salamon András, fiul a doi supraviețuitori ai genocidului evreilor din Al Doilea Război Mondial.

Cum nimic nu e întâmplător în viața asta, până și vremea de afară a plâns pentru victimele tragicului eveniment de acum aproape opt decenii. La data de 3 mai 1944, 756 de evrei din fostul judeţ Trei Scaune (Covasna), au fost deportaţi sau trimişi la muncă forţată. Dintre aceștia, au supraviețuit doar 148. Ceilalţi, printre care şi 52 de copii sub 13 ani, au fost exterminaţi în lagărul nazist de la Auschwitz-Birkenau.

Prezent la eveniment, Salamon András din Ozun, descendent al unei familii deportate, a povestit elevilor puțin din ce i-au spus și lui părinții, care au avut norocul să se întoarcă. Din cei 756, au revenit acasă, în județ, aproximativ 20 de evrei. 

„În 1944, 3 ianuarie, au fost chemati la Sfatul Popular toți evreii din comună și de acolo au fost urcați într-o mașină cu platformă și i-au adus aici, la Sfântu Gheorghe, la fosta școală de tractoriști. Și nici atunci nu li s-a zis unde-i duc. Au stat acolo o noapte, după aceea i-a dus la Reghin unde bătrânii deja toți erau morți. Cei sănătoși au fost urcați în vagoane și trimiși mai departe până la Auschwitz. De două ori au schimbat companii de vagoane. Acestea erau de animale, unde nu erau nici wc-uri și fiecare își făcea treburile într-un colț și, vă dați seama de miros. Nu aveau mâncare, nu aveau apă”, a spus, cu lacrimi în ochi, Salamon András.

Părinții au avut norocul să se întoarcă, dar cu foarte multe boli, pe bază hormonală. Femeile au primit injecții pentru a nu rămâne însărcinate, iar problemele de sănătate cauzate de acest lucru s-au transmis și la următoarele generații. Unul dintre copiii acestora a ajuns la 180 de kg și a murit la 54 de ani din cauza greutății. Salamon András a mai spus, pentru redacția noastră, că atât copiii lui, cât și nepoții, sunt afectați hormonal.

„S-au întors în 1945. Mama s-a întors pe la Arad, avea 19 ani. Tata pe la Bihor, 20 de ani. Părinții lor nu au venit acasă, erau bătrâni. Fiecare bătrân trebuia să moară, au fost chinuiți. Și toți care au venit acasă, au venit cu boli pe care le resimțim și noi. Eu m-am născut după un an de la revenirea lor. Am avut un frate care a murit la 54 de ani din cauza problemelor hormonale. A fost foarte gras din cauza injecțiilor primite de părinți. Au zis că până la a patra sau a cincea generație, așa o să fie. Și copiii mei și nepoții mei simt injecțiile. Fata mea are 110 kg. Fratele care a murit, a avut 180 de kg”, a povestit, îndurerat, Salamon András.

Acesta a mai menționat faptul că în urmă cu doi ani a vizitat, împreună cu soția sa, Muzeul Lagărului de Concentrare de la Auschwitz. A dat detalii despre ce a văzut acolo, dar mai ales despre ce a simțit, știind că bunicii săi au fost uciși în chinuri grele.

Profesorul Victor Sibianu, prezent la eveniment, a subliniat faptul că astfel de tragedii nu trebuie să se mai întâmple și i-a sfătuit pe elevi să nu uite ororile trecutului. Să fie mai buni, pentru o lume mai bună.

„Comemorăm, memorăm împreună 79 de ani de la un eveniment trist. Acum 79 de ani, și să știți că nici nu este mult, din Trei Scaune și împrejurimi au fost deportați în lagărele naziste peste 600 de adulți și 52 de copii. Aceștia au căzut victime ale Holocaustului care, în total, a dus la peste șase milioane de victime din lume. Acești 52 de copii și cei peste 600 de adulți nu sunt aici. Au fost uciși la Auschwitz. Aici este însă memoria lor. Iar memoria lor trebuie să fie în inimile noastre, pentru o lume mai bună, mai dreaptă și pentru ca astfel de evenimente tragice să nu se mai întâmple. În locul urii, al xenofobiei, al rasismului, al naționalismului și al antisemitismului să promovăm iubirea, în locul răzbunării, iertarea, în locul uitării, comemorarea. În locul uitării, e mult mai bine să comemorăm. Să luăm aminte și să devenim mai buni”, a spus, elevilor prezenți, profesorul și inspectorul școlar Victor Sibianu.

Acesta a mai menționat faptul că, începând de anul viitor, toți elevii de liceu, în clasa a XI-a, vor studia istoria Holocaustului pentru a învăța din acele întâmplări nefericite, tragice. Pentru că a fost cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea, soldată cu peste șase milioane de victime, care nu au avut nicio vină, în afara faptului că erau evrei. 

„Este regretabil, de nedescris, când cineva trebuie să sufere din cauza faptului că este evreu, sau român, sau ungur, sau rom, sau orice”, a încheiat Victor Sibianu.

În 2009, la comemorarea a 65 de ani de la deportarea evreilor din fostul judeţ Trei Scaune, în capela din cimitirul evreiesc din Sfântu Gheorghe a fost realizat un Zid Memorial pe care se află gravate, pe plăci de granit, numele celor peste 600 de evrei care au pierit în Holocaust. 

Totodată, în 2014 a fost inaugurat aici Parcul memorial al Holocaustului, realizat la iniţiativa supravieţuitorilor acestuia. Au fost plantați atunci 52 de puieți de tuia, în memoria celor 52 de copii evrei din județ care au pierit la Auschwitz.