Dan Manolăchescu a devenit de curând preşedinte al PD-L Sfântu-Gheorghe. Jurnalistul a surprins multă lume cu intrarea sa în politică. La întrebările ce par sensibile la prima vedere, Dan Manolăchescu răspunde cu detaşare spunând că relaţia sa cu românii, maghiarii şi politicienii este deja publică şi se regăseşte în cartea „Mituri ale Ţinutului Secuiesc”, recent apărută. Aşa că secrete nu mai sunt...

Interviu cu proaspătul politician Dan Manolăchescu, preşedinte al PD-L Sfântu-Gheorghe

Dan Manolăchescu a devenit de curând preşedinte al PD-L Sfântu-Gheorghe. Jurnalistul a surprins multă lume cu intrarea sa în politică. La întrebările ce par sensibile la prima vedere, Dan Manolăchescu răspunde cu detaşare spunând că relaţia sa cu românii, maghiarii şi politicienii este deja publică şi se regăseşte în cartea „Mituri ale Ţinutului Secuiesc”, recent apărută. Aşa că secrete nu mai sunt...

Până la urmă ai intrat în politică...

Da... Acum nu sunt foarte mândru de asta. Poate voi reuşi să fiu mândru când ies...

Cum ţi-a reuşit?

Ai în viaţă, câteodată, o surpriză la care nu te aştepţi. Asta a venit sub forma unui proiect alături de nişte oameni pe care nu-i puteam refuza. Ca orice om provenind din societatea civilă am puţini politicieni pe care îi respect. S-a nimerit ca exact doi dintre aceştia, George Scripcaru şi Vasile Blaga, să-mi propună să continui în alte sfere - cele politice - proiectul la care lucrez de ceva vreme.

Nu te încurcă prietenia cu primarul Antal Arpad?

Pe Antal l-am cunoscut cu mult înainte ca vreunul dintre noi să aibă dea face cu politica. Habar n-avem pe acea vreme că vreunul din noi ar putea face politică. Şi nici că prietenia noastră va fi la un asemenea preţ. Eram doi tineri – unul sociolog, celălalt jurnalist – care aveam o sferă comună de dezbatere.

Cum ar fi autonomia Ţinutului Secuiesc?

Şi cum ar fi autonomia Ţinutului Secuiesc. Am vrut să demonstrăm – iar turul Europei pe care l-am făcut împreună s-a transformat, astfel, într-un proiect comun – că diferenţele de opinii nu trebuie tranşate cu violenţă şi ură, ci pot fi discutate cu argumente. Că poţi să nu fii de acord cu prietenul tău şi cu toate acestea poţi să rămâi prieten cu el. Una peste alta vă garantez că între mine şi Antal, ca şi între orice român şi orice maghiar trăitor în această zonă, sunt mai multe lucruri care ne apropie decât care ne despart. Putem să ne mai certăm, important este să o facem cu capul pe umeri, cu sabia în teacă şi cu gândul la viitor.

Acum vă veţi certa şi politic...

Desigur. Dar cred că dacă am demonstrat că se poate comunica „românomaghiar” chiar şi pe teme sensibile, altfel decât prin violenţă de limbaj şi atitudine distructivă, poate reuşim să demonstrăm şi faptul că politica se poate face prin concurenţă deschisă şi nu prin cuţite înfipte în spate. Asta nu înseamnă că nu o să stau să veghez la UDMR ca la oricare alt partid concurent... Şi nici nu înseasmnă că ei nu vor sta cu ochii pe mine!

Să revenim la proiectul politic care este...

Care este normalizarea unei stări. Cea de convieţuire şi de respect reciproc. De construcţie şi reconstrucţie. Atât materială, cât şi morală.

Deja sună politicianist...

E adevărat, dar eu sunt convins că politica se face la Bucureşti. Noi nu putem decât să contribuim cu un plus de bine pentru cei de lângă noi. Marile jocuri ale puterii şi opoziţiei sunt prea departe. Politică în Covasna înseamnă să-i mulţumeşti pe cei din blocul tău, din cartierul tău, din oraşul tău...