„Persoanele obsedate nu fac bine politicii” – remarca, joi, preşedintele Iohannis într-o conferinţă de presă. Apropo, am ajuns să strig „Este!” – precum Arghezi când îşi dorea să creadă în El – atunci când îl văd şi-l aud vorbind pe preşedinte. Nu ştiu cum, dar Iohannis îmi transmite un sentiment de siguranţă, exact ăla de care mă privează Dragnea, Tudose, Tăriceanu, Nicolae şi toată gaşca PSD-ALDE, îmbogăţită cu traseiştii lui Băsescu, ai lui Kelemen şi, atunci când e musai să-şi scoată baronii din puşcărie, cei ai mult-iubitului liberal Orban...

Dar să nu divagăm, că oamenii n-au răbdare să citească. Obsedaţii nu fac bine politicii, zicea dl. preşedinte Iohannis vorbind despre aiurelile cu „statul paralel” la căruţa căruia trag împreună acum, ca nişte plăvani în jug, Dragnea, Băsescu, Tăriceanu, Ponta, Udrea... Cine-ar fi crezut?! Dovadă că nimic nu-i prea greu, prea murdar, prea costisitor politic atunci când Justiţia pare pregătită să-ţi numere zilele de libertate pe care le mai ai. Tu, copiii, famiglia politică etc.

Bun, obsesiile lui Tăriceanu sunt clare şi dovedite, dacă-l duci la un psihiatru e deranj mare. Dar obsesii are toată societatea românească, total dezechilibrată psihico-politic la această oră. Introduc cuvântul „politic” pentru că de la politică ni se trage tot necazul. De la oameni în care ori credem prea mult, ori nu credem deloc, ori îi iubim prea mult, ori îi urâm prea tare. Nu prea ştim noi drumul de mijloc, suntem mereu prin şanţuri de iubire sau de ură.

Pe mine, de pildă, mă obsedează monştrii pe care îi produce „somnul raţiunii” românilor. Adică PSD şi asociaţii. Nu stau mereu cu ei în cap, dar când cobor în „groapa” urât mirositoare a politicii dâmboviţene mi-e greu să mă despart de câteva partide politice. Altora, sunt convins, le e la fel de greu să renunţe să-i înjure pe preşedintele Iohannis, pe liberali, pe „popularii” lui Băsescu, pe udemeriştii lui Kelemen ori pe useriştii nu mai ştiu exact cui. Înjurăm mereu pe cineva, suntem mereu obsedaţi de persoane sau familii politice, uitând mereu că NOI i-am aşezat pe amărâţii ăştia în capul mesei. Noi şi nimeni altcineva, chiar dacă obsedaţii de „filiera americană”, sau „filiera olandezo-germană”, sau „filiera ruso-ungară” vor fi mereu convinşi că americanii, olandezii, nemţii, ungurii sau ruşii i-au aşezat pe bolnavii care ne conduc în primitoarele fotolii ale Puterii.

Iar aici va trebui să-mi reamintesc şi să vă spun şi vouă vorba aia înţeleaptă din bătrâni: eu te-am făcut, eu te omor! Cu alte cuvinte, aşa obsedaţi şi proşti cum suntem (pentru că suntem proşti cât încape, ce s-o mai dăm cotită, se vede cu ochiul liber, nu-i nevoie de cântar fin...), eu sunt convins că vom reuşi să-i dăm jos, să-i alungăm din capul mesei pe cei care-şi bat joc de noi acum aşa cum nimeni n-a făcut-o vreodată. Nici măcar Ion Iliescu, omul de care suntem obsedaţi cu toţii, pentru că de la el a început nebunia în care trăim de aproape trei decenii încoace.

Aşa că, d-le preşedinte Iohannis, aveţi dreptate: Tăriceanu este un obsedat de Justiţie şi de cei care o susţin în forma ei legată la ochi. De el vom scăpa mai devreme sau mai târziu. Problema este când vom reuşi să scăpăm de celelalte obsesii pe care cabinetul de manipulare Dragnea-Tăriceanu-Băsescu-Udrea ni le-a strecurat, perfid, în minte... Va fi destul de greu pentru mulţi dintre noi, dar eu cred că ne vom elibera cu timpul şi de obsesiile astea. Va fi suficient ca „şefii de trib” să dispară din prim-planul politicii, pentru ca praful şi pulberea să se aleagă de toată manipularea lor.

Le-aţi zis-o bine, d-le preşedinte Iohannis! Inutil, probabil, să vă spun că lumea normală din ţara asta ar vrea să vă audă şi să vă vadă mai des. Nu la plimbare prin America însoţit de d-na Carmen, ci proţăpit obraznic şi guraliv în grumazul guvernanţilor care duc România noastră şi a dvs. de râpă.