Pe 14 februarie e sărbătorit Sfântul Valentin, considerat, potrivit legen­delor, patronul îndrăgostiților. De la Sfântul Valentin s-a încetățenit Valentine’s Day, adică Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală. Deși nu este sărbătorită pe o scară largă, cei ce aleg să serbeze Valentine’s Day își petrec ziua alături de partenerul de viață, oferă flori și bomboane sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

O legendă controversată

Există multe controverse legate de această sărbătoare a îndrăgostiților. Legendele spun că Sfântul Valentin a fost un preot, fie că este vorba de un teolog de origine egipteană sau de un episcop de Terni. Cel mai des circulă povestea unui preot creștin care a trăit în timpul împăratului roman Claudius al II-lea.

Împăratul roman considera că bărbații romani nu doreau să meargă la luptă pentru că doreau să stea acasă cu soțiile și copiii lor. În consecință, Claudius a decis ca niciunul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Valentin, care era un preot creștin, credea că dreptul oamenilor de a sa căsători era dat de Dumnezeu, iar Claudius nu avea dreptul de a îl interzice. Valentin a căsătorit în secret cupluri, motiv pentru care a fost întemnițat și spânzurat la 14 februarie 270.

Potrivit unei alte legende, Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului închisorii, care obișnuia să-l viziteze în timpul detenției. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o „De la al tău Valentin”, expresie care se folosește și astăzi.

Tradiții practicate și astăzi

Încă din anul 1800 a rămas tradiția trimiterii felicitărilor, moment când au fost confecționate primele felicitări de Sfântul Valentin.

Confecționate din dantelă și satin, felicitările aveau mesaje scrise de mână. După sute de ani, încă se trimit felicitări de Ziua Îndrăgostiților, iar acestea conțin simboluri ale iubirii precum trandafiri roșii, inimioare sau cupidoni. Felici­tările sunt trimise atât persoanelor iubite, cât și celor pe care îi iubim în secret.

În Danemarca, bărbații scriu o scrisoare cu câteva versuri de dragoste, dar nu o semnează decât cu puncte (câte un punct pentru fiecare literă a prenumelui bărbatului). Dacă femeia care primește scrisoarea ghicește prenumele, este recompensată cu un ou de Paște, anul următor.

Mult mai des întâlnită de Sfântul Valentin este tradiția schimbului de cadouri între iubiți. Cu această ocazie se dăruiesc, cel mai adesea, flori și ciocolată. În trecut, în Ţara Galilor se dăruiau linguri sculptate în lemn sau lacăte și chei, ca simbol al găsirii iubirii, cu mesajul „Tu îmi des­chizi inima”. Ba mai mult, în unele zone copiii interpretează cântece care au legătură cu această zi, după care primesc bomboane, fructe sau bani.

Un alt obicei se referă la întâlniri­le deosebite care au loc în această zi. De la cina romantică a îndrăgostiților până la numeroase petreceri atât pentru cei care și-au găsit perechea, cât și pentru cei singuri, Sfântul Valentin este considerat un prilej de întâlnire și voie bună.

În tradiția anglo-saxonă, în ziua Sfântului Valentin păsările își aleg perechea. De aici, oamenii au făcut mutația la găsirea unei jumătăți. Se spune că prima pasăre pe care o va vedea o fată în această zi îi va prevesti cu ce bărbat se va căsători. Dăcă va vedea o mierlă, destinul îi va aduce un preot. Dacă va vedea un măcăleandru, atunci fata va avea parte de un marinar. Păsările cu pene galbene sunt simbolul unui bărbat bogat, vrabia unui fermier, păsările cu pene albastre unui bărbat vesel, porumbelul unui bărbat iubitor. Dacă fata va vedea în ziua de 14 februarie o ciocănitoare, tradiția spune că va rămâne nemăritată. Fetele nemăritate trebuie, în noaptea de 14 februarie, să înconjoare biseri­ca de 12 ori, pentru a-și visa ursitul.

Alte tradiții susțin că cine a găsit o mănușă de Valentine’s Day, cu sigu­ranță cel sau cea care a pierdut-o îi va fi soţ/soție.

De asemenea, primul nume de bărbat pe care o fată îl aude în ziua de 14 februarie va fi numele viitorului său soț.

Dincolo de tradițiile cu legătură directă la îndrăgostiți, în ziua de Sfântul Valentin, cei care lucrează la construirea unei biserici spun rugăciuni și se spovedesc. În dimineața acestei zile, se pune agheasma în apă, pentru ca toate animalele de casă să bea din ea, iar dacă Sfântul Valentin pică lunea, gospodarii nu pun cloșca în nicio zi de luni de peste an. Superstițioșii aleg să mănânce o singură dată în această zi și nu gătesc cu grăsime, pentru a fi tot anul supli.

Ziua îndrăgostiților pe glob

Chiar dacă există deja o variantă a zilei destinate îndrăgostiților în multe țări, Sfântul Valentin s-a încetățenit ca sărbătoare internațională a dragostei.

În Japonia, spre exemplu, pe 14 februarie femeile sunt cele care oferă cadouri bărbaților, de obicei, ciocolată. Tipul ciocolatei oferite depinde de natura relației. Astfel, giri-choko (ciocolată normală, oferită „din obligație”) este oferită șefilor, colegilor și prietenilor apropiați, pe când honmei-choko (ciocolată fină, de calitate superioară) este pentru iubit, logodnic sau soț. O lună mai târziu, pe 14 martie, cadourile iau ruta inversă. De așa-zisa Zi Albă, bărbaților le revine datoria de a dărui ceva femeilor. Pentru această zi, exis­tă și preparate specifice: bezele și ciocolată albă.

În Slovenia, Ziua Îndrăgostiților se numește Ziua Iubirii și se aniversează pe 12 martie. Potrivit legen­dei, Sfântul Valentin ajută la creșterea plantelor și florilor. Se spune că această zi este cea mai bună pentru a se da startul muncii pe podgorii și la câmp. În Țara Galilor, ziua iubirii este 25 ianuarie. Atunci galezii îl comemorează pe Sfântul Dwynwen, patron al îndrăgostiților.

În Franța, 14 februarie era „loteria dragostei”. Femeile și bărbații singuri trebuiau să strige către cel care urma să-i devină pereche, în fața casei acestuia. Cei care erau respinși de potențialul partener reveneau a doua zi, în același loc, și ardeau fotografiile cu cel care nu l-a dorit. Obiceiul a fost interzis de Guvernul de la Paris între timp.

În Danemarca și Norvegia, Ziua Îndrăgostiților este numită Valentinsdag, dar nefiind considera­tă o sărbătoare foarte importantă, puțini sunt cei care-și amintesc de această zi și o petrec alături de cel drag. În Columbia, iubirea este sărbătorită în a treia zi de vineri și cea de-a treia zi de sâmbătă ale lunii septembrie. Festivitatea poartă numele de Ziua Prietenului Secret, iar în această zi fiecare locuitor își alege un prieten căruia îi face un cadou secret.

În Brazilia, ziua iubirii se celebrează pe 12 iunie, cu o zi înaintea zilei Sfântului Anton, protectorul căsătoriei. În Germania, a devenit deja o obișnuință ca tânărul să vină la iubita lui cu un buchet de tran­dafiri.

În Italia, pe 14 februarie are loc Festivalul Primăverii. Totul se petrece în aer liber, se ascultă muzică și se citesc poezii. În Torino, tinerii obișnuiesc să-și anunțe logodna în această zi.

În România, sărbătoarea tra­dițională a îndrăgostiților este Dragobetele, care se sărbătorește pe 24 februarie. În trecut, fetele și flăcăii se îmbrăcau de sărbătoare și se întâlneau în fața bisericii. Apoi plecau să caute, prin păduri și lunci, flori de primăvară. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar fetele și băieții stăteau și vorbeau în jurul lor. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

Când România a luat contact cu sfera culturală occidentală, Valentine’s Day a început să se sărbăto­reas­că și aici. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate și instituții care au susținut că pe 14 febru­arie se desfășoară o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident, iar Ziua Îndrăgostiților ar trebui să rămână, așa cum era destinată ini­țial, pe 24 februarie.